România dintre birt și biserică

În județele din sud și est unde pri­marii pedeliști si lib­er­ali au tre­cut la PSD, val­ori­ficând cinic‐oportunist ordo­nanța tra­seiștilor, efectele elec­torale au fost spec­tac­u­loase. Comunele în care par­tidele de dreapta câști­gau cândva relaxat alegerile au votat acum în pro­porție de 80% PSD. Nu‐i nici o mirare că harta României sudice și estice s‐a înroșit în ultimul hal.

Prima ten­tație este să acuz slaba moral­i­tate a aces­tor pri­mari, ușur­ința cu care trădează, graba cu care se pun în slu­jba unor noi stăpâni ce le promit bani din care să‐și înfrupte firmele per­son­ale sau clienții politici. M‐am oprit o clipă să meditez asupra rezul­tatelor alegerilor și să con­stat că, de fapt, pri­marii nu au dis­to­nat în nici un fel cu starea de spirit a con­cetățe­nilor lor în frun­tea cărora s‐au insta­lat. Satele i‐au ascul­tat docil, accep­tând noua ori­entare politică pe care au îmbrățișat‐o edilii lor, arătându‐le că îi vor urma în orice direcție doresc, indifer­ent cât de mari și de bruște ar fi vira­jele politice pe care le exe­cută.

Există cu sig­u­ranță un anu­mit tip de retorică a cam­paniei elec­torale într‐un sat. Nu vor­bești acolo despre PIB, despre strate­gia de secu­ri­tate sau despre statul de drept, pen­tru că nimeni nu te ascultă. Nu cu ast­fel de argu­mente întorci sătenii de la a vota 65% pen­tru PDL la a vota 80% pen­tru PSD. Ceea ce nea Vasile și nea Ghe­o­rghe vor să audă sunt lucrurile care se vor întâm­pla în spațiul lor vital care începe de la poarta casei și ține până la birt și la bis­er­ică. Acolo e nevoie asfalt sau canalizare, becuri pe uliță, aju­toare pen­tru lemne, o pereche gra­tu­ită de cizme de cau­ciuc sau măcar un kil de mălai gratis pus într‐o găleată dată cadou elec­toral. Și toate astea n‐au în mintea lui nea Ghe­o­rghe nici o legă­tură cu PIB‐ul și lupta împotriva corupției. În reprezentarea sa men­tală statul este o clădire mare în care se găs­esc saci cu bani — tot ce tre­buie este să‐i voteze pe cei care le promit să bage mâna mai adânc în sac și le fac și lor parte.

Undeva în Ardeal, prin Bistrița Năsăud, un pri­mar migrat la PSD nu a reușit să‐și convingă con­cetățenii să voteze masiv cu PSD. În comuna lui, Iohan­nis a câști­gat alegerile. Dom­nul pri­mar și‐a expri­mat pe pag­ina de Face­book deza­mă­girea, amenințându‐i că nu știu ce investiții nu se vor mai întâm­pla dacă în turul doi nu îndreaptă această teri­bilă greșeală. Mă între­bam dacă e legal ceea ce face și dacă nu cumva ar putea fi acuzat de șan­ta­jarea comu­nității — n‐am idee ce spune legea despre o ast­fel de situ­ație. Dar gân­dul mi‐a fugit apoi la slaba influ­ență pe care o are pri­marul acolo unde oamenii au inter­net, au surse inde­pen­dente de infor­mare.

Româ­nia roșie începe la birt și se ter­mină la bis­er­ică. Româ­nia de pe Face­book nu se supra­pune nici­când cu ea. Și ca să‐i răspund Andei și tuturor celor ce mă între­abă retoric ce e de făcut, până când nu vom ieși din vir­tu­al­i­tatea like‐urilor, până nu ne vom opri în cen­trul sat­u­lui ca să dialogăm cu nea Ghe­o­rghe, până când nu vom înc­eta să cre­dem despre el că e un prost ire­cu­per­abil, nimic nu se va schimba. Nu avem altă șansă decât să clădim prin edu­cație o punte între Româ­nia lui și a noas­tră.

Da, e un efort imens, e nevoie de vol­un­tariat, de un plan de infor­mare și edu­care bine pus la punct, e nevoie de orga­ni­za­tori și de fon­duri, e nevoie de timp și răb­dare. Dar nimeni altcineva, nici clasa politică, școala sau bis­er­ica nu au intere­sul s‐o facă, ei îi vor proști și dez­in­for­mați pen­tru a‐i manip­ula. Așa că sun­tem sin­gurii care pot și au un motiv s‐o facă. Tre­buie doar să vrem.

Tropăim inutil zilele astea aștep­tând să‐l vedem pe Iohan­nis ieșit la atac, acuzând vir­u­lent măgări­ile lui Ponta, pactizând cu Macovei, urcând promiță­tor în son­daje, dându‐ne un motiv să‐l aclamăm, să sperăm. Nu poate face toate astea pen­tru că firea lui e cu totul alta — îndrăz­nesc să anticipez că va refuza sau va ignora supor­tul Mon­icăi Macovei. Nu e nimic din ceea ce el poate să facă acum ca să umple spațiul îngroz­i­tor de mare din­tre era inter­ne­tu­lui în care trăim noi și evul mediu în care supraviețui­esc votanții lui Ponta.

Va tre­bui să facem noi înșine asta, să lăsăm la o parte mof­turile de orășeni sclivisiți și să le vor­bim celor din satele și orășelele provin­ciale pe înțe­le­sul lor. Și nu vom reuși să schim­băm modul de a gândi decât poate a unei părți din­tre cei de la sat, un sfert sau poate doar o zec­ime. Dar va fi de ajuns ca să echili­brăm bal­anța și să avem o șansă reală de a schimba cur­sul nefericit al des­tin­u­lui nos­tru.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu