România dintre birt și biserică

În jude­țele din sud și est unde pri­ma­rii pede­liști si libe­rali au tre­cut la PSD, valo­ri­fi­când cinic‐oportunist ordo­nanța tra­seiș­ti­lor, efec­tele elec­to­rale au fost spec­ta­cu­loase. Comu­nele în care par­ti­dele de dreapta câști­gau cân­dva rela­xat ale­ge­rile au votat acum în pro­por­ție de 80% PSD. Nu‐i nici o mirare că harta Româ­niei sudice și estice s‐a înro­șit în ulti­mul hal.

Prima ten­ta­ție este să acuz slaba mora­li­tate a aces­tor pri­mari, ușu­rința cu care tră­dează, graba cu care se pun în slu­jba unor noi stă­pâni ce le pro­mit bani din care să‐și înfrupte fir­mele per­so­nale sau cli­en­ții poli­tici. M‐am oprit o clipă să medi­tez asu­pra rezul­ta­te­lor ale­ge­ri­lor și să con­stat că, de fapt, pri­ma­rii nu au dis­to­nat în nici un fel cu sta­rea de spi­rit a con­ce­tă­țe­ni­lor lor în frun­tea cărora s‐au insta­lat. Satele i‐au ascul­tat docil, accep­tând noua orien­tare poli­tică pe care au îmbrățișat‐o edi­lii lor, arătându‐le că îi vor urma în orice direc­ție doresc, indi­fe­rent cât de mari și de bruște ar fi vira­jele poli­tice pe care le exe­cută.

Există cu sigu­ranță un anu­mit tip de retorică a cam­pa­niei elec­to­rale într‐un sat. Nu vor­bești acolo des­pre PIB, des­pre stra­te­gia de secu­ri­tate sau des­pre sta­tul de drept, pen­tru că nimeni nu te ascultă. Nu cu ast­fel de argu­mente întorci săte­nii de la a vota 65% pen­tru PDL la a vota 80% pen­tru PSD. Ceea ce nea Vasile și nea Ghe­or­ghe vor să audă sunt lucru­rile care se vor întâm­pla în spa­țiul lor vital care începe de la poarta casei și ține până la birt și la bise­rică. Acolo e nevoie asfalt sau cana­li­zare, becuri pe uliță, aju­toare pen­tru lemne, o pere­che gra­tu­ită de cizme de cau­ciuc sau măcar un kil de mălai gra­tis pus într‐o găleată dată cadou elec­to­ral. Și toate astea n‐au în min­tea lui nea Ghe­or­ghe nici o legă­tură cu PIB‐ul și lupta împo­triva corup­ției. În repre­zen­ta­rea sa men­tală sta­tul este o clă­dire mare în care se găsesc saci cu bani – tot ce tre­buie este să‐i voteze pe cei care le pro­mit să bage mâna mai adânc în sac și le fac și lor parte.

Undeva în Ardeal, prin Bis­trița Năsăud, un pri­mar migrat la PSD nu a reu­șit să‐și con­vingă con­ce­tă­țe­nii să voteze masiv cu PSD. În comuna lui, Iohan­nis a câști­gat ale­ge­rile. Dom­nul pri­mar și‐a expri­mat pe pagina de Face­book dez­a­mă­gi­rea, amenințându‐i că nu știu ce inves­ti­ții nu se vor mai întâm­pla dacă în turul doi nu îndreaptă această teri­bilă gre­șe­ală. Mă între­bam dacă e legal ceea ce face și dacă nu cumva ar putea fi acu­zat de șan­ta­ja­rea comu­ni­tă­ții – n‐am idee ce spune legea des­pre o ast­fel de situ­a­ție. Dar gân­dul mi‐a fugit apoi la slaba influ­ență pe care o are pri­ma­rul acolo unde oame­nii au inter­net, au surse inde­pen­dente de infor­mare.

Româ­nia roșie începe la birt și se ter­mină la bise­rică. Româ­nia de pe Face­book nu se supra­pune nici­când cu ea. Și ca să‐i răs­pund Andei și tutu­ror celor ce mă întreabă retoric ce e de făcut, până când nu vom ieși din vir­tu­a­li­ta­tea like‐urilor, până nu ne vom opri în cen­trul satu­lui ca să dia­lo­găm cu nea Ghe­or­ghe, până când nu vom înceta să cre­dem des­pre el că e un prost ire­cu­pe­ra­bil, nimic nu se va schimba. Nu avem altă șansă decât să clă­dim prin edu­ca­ție o punte între Româ­nia lui și a noas­tră.

Da, e un efort imens, e nevoie de volun­ta­riat, de un plan de infor­mare și edu­care bine pus la punct, e nevoie de orga­ni­za­tori și de fon­duri, e nevoie de timp și răb­dare. Dar nimeni alt­ci­neva, nici clasa poli­tică, școala sau bise­rica nu au inte­re­sul s‐o facă, ei îi vor proști și dez­in­for­mați pen­tru a‐i mani­pula. Așa că sun­tem sin­gu­rii care pot și au un motiv s‐o facă. Tre­buie doar să vrem.

Tro­păim inu­til zilele astea aștep­tând să‐l vedem pe Iohan­nis ieșit la atac, acu­zând viru­lent măgă­ri­ile lui Ponta, pac­ti­zând cu Maco­vei, urcând pro­mi­ță­tor în son­daje, dându‐ne un motiv să‐l acla­măm, să spe­răm. Nu poate face toate astea pen­tru că firea lui e cu totul alta – îndrăz­nesc să anti­ci­pez că va refuza sau va ignora supor­tul Moni­căi Maco­vei. Nu e nimic din ceea ce el poate să facă acum ca să umple spa­țiul îngro­zi­tor de mare din­tre era inter­ne­tu­lui în care trăim noi și evul mediu în care supra­vie­țu­iesc votan­ții lui Ponta.

Va tre­bui să facem noi înșine asta, să lăsăm la o parte mof­tu­rile de oră­șeni scli­vi­siți și să le vor­bim celor din satele și oră­șe­lele pro­vin­ci­ale pe înțe­le­sul lor. Și nu vom reuși să schim­băm modul de a gândi decât poate a unei părți din­tre cei de la sat, un sfert sau poate doar o zecime. Dar va fi de ajuns ca să echi­li­brăm balanța și să avem o șansă reală de a schimba cur­sul nefe­ri­cit al des­ti­nu­lui nos­tru.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu