În ju­de­țele din sud și est unde pri­ma­rii pe­de­liști si li­be­rali au tre­cut la PSD, va­lo­ri­fi­când ci­nic-oport­u­nist or­do­nanța tra­seiș­ti­lor, efec­tele elec­to­rale au fost spec­ta­cu­loase. Co­mu­nele în care par­ti­dele de dreapta câști­gau cân­dva re­la­xat ale­ge­rile au vo­tat acum în pro­por­ție de 80% PSD. Nu‑i nici o mi­rare că harta Ro­mâ­niei su­dice și es­tice s‑a în­ro­șit în ul­ti­mul hal.

Prima ten­ta­ție este să acuz slaba mo­ra­li­tate a aces­tor pri­mari, ușu­rința cu care tră­dează, graba cu care se pun în slu­jba unor noi stă­pâni ce le pro­mit bani din care să-și în­frupte fir­mele per­so­nale sau cli­en­ții po­li­tici. M‑am oprit o clipă să me­di­tez asu­pra re­zul­ta­te­lor ale­ge­ri­lor și să con­stat că, de fapt, pri­ma­rii nu au dis­to­nat în nici un fel cu sta­rea de spi­rit a con­ce­tă­țe­ni­lor lor în frun­tea că­rora s‑au in­sta­lat. Sa­tele i‑au as­cul­tat do­cil, ac­cep­tând noua orien­tare po­li­tică pe care au îmbrățișat‑o edi­lii lor, ară­tându-le că îi vor urma în orice di­rec­ție do­resc, in­di­fe­rent cât de mari și de bruște ar fi vi­ra­jele po­li­tice pe care le execută.

Există cu si­gu­ranță un anu­mit tip de re­torică a cam­pa­niei elec­to­rale într-un sat. Nu vor­bești acolo des­pre PIB, des­pre stra­te­gia de se­cu­ri­tate sau des­pre sta­tul de drept, pen­tru că ni­meni nu te as­cultă. Nu cu ast­fel de ar­gu­mente în­torci să­te­nii de la a vota 65% pen­tru PDL la a vota 80% pen­tru PSD. Ceea ce nea Va­sile și nea Ghe­or­ghe vor să audă sunt lu­cru­rile care se vor în­tâm­pla în spa­țiul lor vi­tal care în­cepe de la poarta ca­sei și ține până la birt și la bi­se­rică. Acolo e ne­voie as­falt sau ca­na­li­zare, be­curi pe uliță, aju­toare pen­tru lemne, o pe­re­che gra­tu­ită de ci­zme de cau­ciuc sau mă­car un kil de mă­lai gra­tis pus într‑o gă­leată dată ca­dou elec­to­ral. Și toate as­tea n‑au în min­tea lui nea Ghe­or­ghe nici o le­gă­tură cu PIB-ul și lupta îm­po­triva co­rup­ției. În re­pre­zen­ta­rea sa men­tală sta­tul este o clă­dire mare în care se gă­sesc saci cu bani — tot ce tre­buie este să‑i vo­teze pe cei care le pro­mit să bage mâna mai adânc în sac și le fac și lor parte.

Un­deva în Ar­deal, prin Bis­trița Nă­săud, un pri­mar mi­grat la PSD nu a re­u­șit să-și con­vingă con­ce­tă­țe­nii să vo­teze ma­siv cu PSD. În co­muna lui, Iohan­nis a câști­gat ale­ge­rile. Dom­nul pri­mar și‑a ex­pri­mat pe pa­gina de Fa­ce­book dez­a­mă­gi­rea, amenințându‑i că nu știu ce in­ves­ti­ții nu se vor mai în­tâm­pla dacă în tu­rul doi nu în­dreaptă această te­ri­bilă gre­șe­ală. Mă în­tre­bam dacă e le­gal ceea ce face și dacă nu cumva ar pu­tea fi acu­zat de șan­ta­ja­rea co­mu­ni­tă­ții — n‑am idee ce spune le­gea des­pre o ast­fel de si­tu­a­ție. Dar gân­dul mi‑a fu­git apoi la slaba in­flu­ență pe care o are pri­ma­rul acolo unde oa­me­nii au in­ter­net, au surse in­de­pen­dente de informare.

Ro­mâ­nia ro­șie în­cepe la birt și se ter­mină la bi­se­rică. Ro­mâ­nia de pe Fa­ce­book nu se su­pra­pune nici­când cu ea. Și ca să‑i răs­pund An­dei și tu­tu­ror ce­lor ce mă în­treabă re­toric ce e de fă­cut, până când nu vom ieși din vir­tu­a­li­ta­tea like-uri­lor, până nu ne vom opri în cen­trul sa­tu­lui ca să di­a­lo­găm cu nea Ghe­or­ghe, până când nu vom în­ceta să cre­dem des­pre el că e un prost ire­cu­pe­ra­bil, ni­mic nu se va schimba. Nu avem altă șansă de­cât să clă­dim prin edu­ca­ție o punte în­tre Ro­mâ­nia lui și a noastră.

Da, e un efort imens, e ne­voie de vo­lun­ta­riat, de un plan de in­for­mare și edu­care bine pus la punct, e ne­voie de or­ga­ni­za­tori și de fon­duri, e ne­voie de timp și răb­dare. Dar ni­meni alt­ci­neva, nici clasa po­li­tică, școala sau bi­se­rica nu au in­te­re­sul s‑o facă, ei îi vor proști și dez­in­for­mați pen­tru a‑i ma­ni­pula. Așa că sun­tem sin­gu­rii care pot și au un mo­tiv s‑o facă. Tre­buie doar să vrem.

Tro­păim inu­til zi­lele as­tea aș­tep­tând să‑l ve­dem pe Iohan­nis ie­șit la atac, acu­zând vi­ru­lent mă­gă­ri­ile lui Ponta, pac­ti­zând cu Ma­co­vei, ur­când pro­mi­ță­tor în son­daje, dându-ne un mo­tiv să‑l acla­măm, să spe­răm. Nu poate face toate as­tea pen­tru că fi­rea lui e cu to­tul alta — în­drăz­nesc să an­ti­ci­pez că va re­fuza sau va ig­nora su­por­tul Mo­ni­căi Ma­co­vei. Nu e ni­mic din ceea ce el poate să facă acum ca să um­ple spa­țiul în­gro­zi­tor de mare din­tre era in­ter­ne­tu­lui în care trăim noi și evul me­diu în care su­pra­vie­țu­iesc vo­tan­ții lui Ponta.

Va tre­bui să fa­cem noi în­șine asta, să lă­săm la o parte mof­tu­rile de oră­șeni scli­vi­siți și să le vor­bim ce­lor din sa­tele și oră­șe­lele pro­vin­ci­ale pe în­țe­le­sul lor. Și nu vom re­uși să schim­băm mo­dul de a gândi de­cât poate a unei părți din­tre cei de la sat, un sfert sau poate doar o ze­cime. Dar va fi de ajuns ca să echi­li­brăm ba­lanța și să avem o șansă re­ală de a schimba cur­sul ne­fe­ri­cit al des­ti­nu­lui nostru.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.