Cei ce ne croiesc soarta

V‑ați gân­dit vreo­dată cum ar fi ară­tat azi Ro­mâ­nia dacă n‑ar fi exis­tat An­te­nele lui Vo­i­cu­lescu? Ce ju­de­căți de va­loare ar fi fă­cut toți cei care stau și sorb fi­e­care cu­vin­țel și fi­e­care în­ju­ră­tură din emi­siu­nile aces­tor pos­turi, toți cei care acum mai au un pic și fac apo­ple­xie de in­dig­nare îm­po­triva așa-zi­su­lui re­gim Bă­sescu? Care ar fi gata să spargă ușile în­chi­so­ri­lor și să-și eli­be­reze ido­lii in­frac­tori pe care îi apără din­colo de ra­țio­nal? Care re­fuză să vadă cine este cu ade­vă­rat Vic­tor Ponta și sunt de­ter­mi­nați să‑l vo­teze cu o în­dâr­jire că­reia ne opu­nem inutil?

Pro­ba­bil că ju­de­cata lor nu ar fi avut prea multă va­loare in­di­fe­rent la ce te­le­vi­ziune ar fi pri­vit. Sunt ge­nul de oa­meni că­rora le e aproape im­po­si­bil să gân­dească in­de­pen­dent, au ne­voie de ci­neva care să le spună ce e bine și ce e rău. Un timp am cre­zut că e vorba de ge­ne­ra­ți­ile de bă­trâni, cei care au do­bân­dit un soi de de­pen­dență față de sta­tul co­mu­nist care le croia vie­țile și le enunța va­lo­rile. Văd că după 25 de ani nu­mă­rul aces­tor oa­meni nu scade, semn că nu co­mu­nis­mul era prin­ci­pala ca­uză. Cum se poate ca niște oa­meni să re­fuze ve­he­ment orice alte ar­gu­mente, orice alte puncte de ve­dere? E le­nea de a gândi? E sim­plă prostie?

N‑are nici o im­por­tanță. S‑au gă­sit iute unii care să vadă oport­u­ni­ta­tea po­li­tică în ma­ni­pu­la­rea prin ură ne­îm­pă­cată și ado­ra­ție ne­con­di­țio­nată. Bi­se­rica prac­tică asta de mii de ani — ia­dul și ra­iul sunt tranzac­țio­nate de un cler care ca­ută pu­tere fi­nan­ci­ară și in­flu­ență po­li­tică. De ce nu s‑ar pu­tea face ace­lași lu­cru prin te­le­vi­ziune? În fond oa­me­nii sunt dis­puși să urască și să iu­bească la co­mandă, fa­na­tic, chiar și îm­po­triva bi­ne­lui lor pro­priu. Îi știți pe cei care se plâng de pro­ble­mele lor de să­nă­tate, de fap­tul ser­vi­ci­ile pu­blice și me­di­ca­men­tele sunt prea scumpe — căutați‑i pe la co­zile de la bi­se­rici și veți ve­dea că nici nu cli­pesc când e vorba să tre­mure o zi în­treagă în frig și ploaie ca să pupe niște moaște și că sunt gata să în­con­joare în ge­nun­chii lor bol­navi de ar­troză nu-știu-care bi­se­rică pen­tru a li se îm­plini ru­gă­ciu­nile de să­nă­tate. De ce n‑ar face ace­lași lu­cru și la vot? Tot ce tre­buie să or­ga­ni­zezi e o bi­se­rică te­le­vi­zată unde să le dai niște icoane po­li­tice de închinat.

Am pu­tea con­clu­ziona că des­ti­nul Ro­mâ­niei este azi con­tu­rat de niște oa­meni de me­dia? Într‑o bună mă­sură, da. În­țe­leg ei am­ploa­rea efec­te­lor pe care le au cu­vin­tele lor? Li se pare vreo­dată că pe ume­rii lor apasă niște res­pon­sa­bi­li­tăți imense pen­tru ale că­ror ne­îm­pli­nire vor da cân­dva seamă? Ha­bar n‑am. Cred că nu.

Și, prin con­se­cin­țele vo­tu­lui ce­lor ma­ni­pu­lați, v‑ați gân­dit vreo­dată că soarta voas­tră stă și în mâna lui Gâ­dea, Ba­dea, Ursu și cei­lalți ca ei? Că nu pu­teți face ab­so­lut ni­mic ca să‑i opriți în mod de­mo­cra­tic? Pe mine ches­tia asta mă um­ple de frus­trare. Zi de zi.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...