E teribil de greu să înfrunți tupeul nemăsurat. Îți trebuie stăpânire de sine și, mai mult decât orice, o anumită detașare, precum cea a unui entomolog când studiază o insectă. Tupeistul mizează pe efectul pe care agresivitatea sa îl are, menită să acționeze asupra adversarului precum o neurotoxină: îl paralizează, lăsându‑l pradă atacatorului. Nu doar agresivitatea e arma tupeistului, ci și viteza și debitul verbal. Vorbește mult și repede, lasă impresia că știe tot, că deține controlul.
Așa s‑a desfășurat dezbaterea de aseară dintre Ponta și Iohannis. Privită prin ochii alegătorului nehotărât, Ponta a dat impresia celui care e în treabă, știe cu se mănâncă treburile politice, cunoaște legile și are replică la orice. Excedat de tupeul lui, Iohannis a fost victimă sigură. Nu te poți opune unui astfel de ins doar cu armele bunei cuviințe și logicii. Mai ales când arbitri sunt românii, o nație superficială, care nu dă doi bani pe raționalitate și bun simț. Ca să‑i convingi trebuie să le dai un orgasm, nu un motiv de reflecție. Cum ar fi trebuit să facă? Eu aș fi aplicat un principiu simplu de jujitsu: folosește‑i forța pentru a‑l învinge.
În agresivitatea sa Ponta s‑a expus de mai multe ori unor situații dificile. De pildă la un moment dat a replicat ceva de genul: nu ridicați tonul la mine, nu suntem slugile dvs, aici în România. Cum aș fi procedat eu: ce vreți să spuneți domnule Ponta, că eu nu fac parte dintre cei din România? că, fiind etnic german, nu sunt cetățean român? Ponta n‑avea decât o variantă de răspuns: a, vai, nu, sigur că sunteți cetățean român. Iar eu aș fi continuat: vă rog atunci, ca să fie clar pentru toată lumea, să rostiți dvs următoarea propoziție “Iohannis este la fel de cetățean român ca mine”. Ar fi avut curajul să refuze? Nu cred. Și dacă da, atunci m‑aș fi dezlănțuit că este intolerant cu minoritățile și să te ții…
Unul din ajutoarele lui Ponta, Jigodinia Șandru, a întrebat “nevinovat” dacă a înțeles bine că Iohannis nu a fost la Cernăuți și Chișinău. Evident, tema era aceeași, a alogenului neinteresat de soarta românilor, dornic doar de funcții de conducere. Iohannis a ratat din nou, replicând palid că aceste localități nu sunt în România. Eu aș fi răspuns cu o altă întrebare: dvs ați fost vreodată la Bungard, Cașolț sau la Hamba ((Localități în apropiere de Sibiu.)) ? Răspunsul era evident. Apoi aș fi continuat: credeți că președintele României are datoria să meargă în prealabil la Cernăuți și Chișinău, într-un soi de pelerinaj, ca să fie demn de candidatură? Până acum am înțeles că nu sunt ortodox, că nu sunt de etnie română… mai sunt și alte criterii pe care nu le știu ca să pot candida la președinție? Nu? Deci pot candida chiar dacă n‑am fost la Chișinău? Da? Ok, mulțumesc. Apropo, soțul dvs parcă e subalternul domnului Ponta, nu? Nu credeți că ar fi fost mai onorabil dacă vă abțineați de la apariția în dezbaterile astea, ca să nu existe prezumpția de subiectivitate?
La un moment dat Ponta s‑a apucat, cu un inimaginabil tupeu, să numere pe cei din PNL anchetați de DNA. Iohannis zâmbea ușor ironic, privindu‑l, apoi a răspuns complet eronat că ce a fost, a fost, n‑are rost să ne întoarcem la trecut, să vorbim despre viitor. Eu aș fi replicat: domnule Ponta, în PNL nu e așa grav, aveți dreptate, sunt vreo doi-trei, dar grăbiți-vă cu enumerarea asta ca să terminăm dezbaterea cât mai repede și să apucați să mai petreceți niște timp cu colegii dvs de partid, că la ritmul în care intră în anchetele DNA conducerea PSD-ului, mi‑e că rămâneți singur până duminică.
Altă fază: Iohannis vrea să fie dur și spune că n‑avem nevoie de o axă București-Beijing. Corect, n‑avem. Ponta dă o replică aparent inspirată: chiar și doamna Merkel — în subtext: nemțoaică de‑a ta, Iohannis — merge anual în vizită în China. Neamțul încasează. Eu aș fi spus cu cel mai caustic ton din lume: Doamna Merkel reprezintă cea mai performantă economie din lume, are ce să negocieze cu chinezii, dar dumneavoastră, domnule Ponta, pe cine reprezentați când vă duceți acolo? Că nu aveți cu ce să vă lăudați decât cu corupția și incompetența din propriul partid și guvern și din lipsă de altceva a trebuit să preamăriți partidul comunist ca să vă faceți remarcat în vreun fel. Din păcate partenerii europeni nu au prea gustat aprecierile dvs pro comuniste.
Au mai fost ocazii. N‑am reușit să le memorez pe toate și nici nu mi-am luat notițe. Dacă mai are loc o dezbatere și Iohannis se prezintă la fel vă zic că trebuie să ne obișnuim cu ideea că Ponta va fi președinte. Mă scuzați puțin, revin imediat. Mă duc să vomit, ideea îmi întoarce stomacul pe dos.
Lasă un comentariu