De fiecare dată când îl aud pe Ponta lăudându-se cu cifrele economiei mă apucă o furie greu de descris. Genul ăla de enervare când ai fi în stare să uiți de bune maniere și autocontrol și să‑i tragi un pumn în bot ăluia din fața ta. Din fericire pentru mine nu m‑am aflat niciodată față în față cu Ponta, că zău nu știu cum mi-aș putea stăpâni impulsul de a‑i șterge rânjetul ăla de mincinos ordinar de pe față.
Mă enervează foarte tare faptul că nimeni, nici măcar Iohannis în deja mult-discutatele dezbateri televizate, nu l‑a întrebat pe impostorul ăsta care sunt măsurile pe care le‑a luat guvernul lui ca să se obțină aceste mărețe rezultate. Aș vrea să aud o enumerare de ordonanțe, proiecte sau inițiative duse la capăt a căror finalitate a fost creșterea economiei. Aș vrea să aflu și eu care e strategia aia de guvernare, a cărei înlănțuire de acțiuni întreprinse de guvern au avut efectele astea benefice cu care se tot laudă plagiatorul. Evident, nu există așa ceva. Ponta n‑a făcut nimic concret în afara de a înființa sau mări 35 de taxe și impozite, de a mări (citește reîntregi) salariile bugetarilor, de a scădea veniturile din combustibil mărind acciza și, mai nou, de a scădea 5% din CAS-ul plătit de angajator — ceea ce vom afla abia la anul ce efecte concrete va avea.
Pur și simplu mincinosul ăsta patologic stă pe spate și așteaptă să se laude cu rezultatele economiei private, căreia îi mai și pune bețe în roate. Iar chestia asta mă scoate din sărite teribil. Singurul care semnalează clar aceste minciuni e Moise Guran, dar cine‑l ascultă pe el?
De fapt în dezbaterile din ultimile zile nici n‑ar fi trebuit să se discute despre guvernare și economie, dar cu ce altceva s‑ar putea lăuda mitomanul? Eu aș fi refuzat categoric argumente din zona asta — președintele României nu stabilește pensiile, taxele, măsurile economice și fiscale, deci nu discutăm despre cât de bun sau prost prim-ministru a fost Ponta, pentru că nu e relevant. De la Cotroceni nu stabilești cine formează majoritatea care dă guvernul, mai ales când pretinzi că nu vrei să te comporți precum Băsescu.
Președintele poate să fie acela care inspiră întregii națiuni un set de valori în care toți să credem, care privește cu un ochi critic clasa politică și amendează — măcar simbolic — toate derapajele sale de la democrație, stat de drept sau morală. Președintele trebuie să fie imaginea noastră în fața celorlalte state, reprezentând prin personalitatea și comportamentul lui valorile în care noi înșine credem.
Ce vor crede despre noi celelalte state europene când vom avea în frunte un individ suspect de plagiat, considerat vinovat de derapaje nedemocratice în vara lui 2012, acuzat că a patronat un soi de puci legislativ în marțea neagră și atenționat în repetate rânduri despre atitudinea echivocă față de justiție?
Urmează, foarte probabil, să aflăm în anii care urmează. Deocamdată constat doar că, paradoxal, își croiește drum pe scara către Cotroceni încununându-se cu laurii ce aparțin de drept exact celor care nu vor să‑l voteze.
Lasă un comentariu