Cum ne luăm țara înapoi

De 25 de ani Româ­nia prac­tică o democrație a numerelor. Put­erea și opoz­iția se sta­bilesc printr‑o ecuație sim­plă, for­mată din numărul de ani la care au loc alegeri și numărul de alegă­tori care au votat un par­tid. De îndată ce această ecuație primește o rezolvare, democrația încetează să mai existe în prac­tică. Mai departe Româ­nia este a politi­cie­nilor și ei fac orice doresc cu ea.

Putem vedea log­ica asta funcționând chiar acum. Un număr de oameni iese în stradă să protesteze pen­tru proasta orga­ni­zare a alegerilor în dias­pora. Lia Olguța Vasilescu declară că, dacă au ieșit în stradă 2000 de oameni nemulțu­miți de PSD, ei pot aduce pe stradă un număr de zece ori mai mare de oameni care sunt mulțu­miți de par­tidul ei. Câteva zile mai târziu protestele se repetă în orașele mari. RTV, trâm­bița ofi­cială a PSD, nu difuzează nici un fel de imag­ini de la aceste marșuri, dar anunță vic­to­rios că mult mai mulți oameni au par­tic­i­pat la mitin­guri pro-Ponta. Chiar și protes­tatarii cad în păcatul acesta al democrației numerelor. Pe panourile pur­tate de ei am văzut ade­sea mesajul în turul doi ne luăm țara înapoi. Și, după turul doi, ce urmează?

În Româ­nia minoritățile nu există decât în măsura în care există vreo lege inter­națion­ală care să ne oblige să o tratăm cu atenție. Avem legi pen­tru minoritățile etnice. Avem legi pen­tru minoritățile sex­u­ale. Avem legi pen­tru minori­tatea hand­i­ca­paților. Dar n‑avem nici o lege pen­tru minoritățile politice. Cei ce n‑au votat put­erea, cei care doreau altceva, încetează să existe până la urmă­toarele alegeri. Totul se reduce la numere. Nu con­tează prob­lemele lor, dor­ințele lor, val­o­rile lor. Con­tează că sunt mai puțini. Accep­tând să fim doar niște numere, existăm doar sta­tis­tic.

Dar de vină pen­tru asta nu e clasa politică. De vină sun­tem chiar noi, cei care ime­diat după fiecare rundă de alegeri ne retragem în ruti­nele noas­tre zil­nice — casă-servici, servici-casă — și‑i lăsăm lin­iștiți să-și vadă de pro­pri­ile lor interese. Până când nu vom schimba asta, nimic bun nu se va întâm­pla. Politi­cienii tre­buie să înțe­leagă că a ajunge la put­ere înseamnă a fi expuși zi de zi supraveg­herii și protestelor noas­tre de îndată ce acți­u­nile lor încalcă democrația sau statul de drept. Când, încetând să fim niște numere, vom deveni cetățeni per­ma­nenți, abia atunci ne vom fi luat cu ade­vărat țara înapoi.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu