De 25 de ani România practică o democrație a numerelor. Puterea și opoziția se stabilesc printr‑o ecuație simplă, formată din numărul de ani la care au loc alegeri și numărul de alegători care au votat un partid. De îndată ce această ecuație primește o rezolvare, democrația încetează să mai existe în practică. Mai departe România este a politicienilor și ei fac orice doresc cu ea.
Putem vedea logica asta funcționând chiar acum. Un număr de oameni iese în stradă să protesteze pentru proasta organizare a alegerilor în diaspora. Lia Olguța Vasilescu declară că, dacă au ieșit în stradă 2000 de oameni nemulțumiți de PSD, ei pot aduce pe stradă un număr de zece ori mai mare de oameni care sunt mulțumiți de partidul ei. Câteva zile mai târziu protestele se repetă în orașele mari. RTV, trâmbița oficială a PSD, nu difuzează nici un fel de imagini de la aceste marșuri, dar anunță victorios că mult mai mulți oameni au participat la mitinguri pro-Ponta. Chiar și protestatarii cad în păcatul acesta al democrației numerelor. Pe panourile purtate de ei am văzut adesea mesajul în turul doi ne luăm țara înapoi. Și, după turul doi, ce urmează?
În România minoritățile nu există decât în măsura în care există vreo lege internațională care să ne oblige să o tratăm cu atenție. Avem legi pentru minoritățile etnice. Avem legi pentru minoritățile sexuale. Avem legi pentru minoritatea handicapaților. Dar n‑avem nici o lege pentru minoritățile politice. Cei ce n‑au votat puterea, cei care doreau altceva, încetează să existe până la următoarele alegeri. Totul se reduce la numere. Nu contează problemele lor, dorințele lor, valorile lor. Contează că sunt mai puțini. Acceptând să fim doar niște numere, existăm doar statistic.
Dar de vină pentru asta nu e clasa politică. De vină suntem chiar noi, cei care imediat după fiecare rundă de alegeri ne retragem în rutinele noastre zilnice — casă-servici, servici-casă — și‑i lăsăm liniștiți să-și vadă de propriile lor interese. Până când nu vom schimba asta, nimic bun nu se va întâmpla. Politicienii trebuie să înțeleagă că a ajunge la putere înseamnă a fi expuși zi de zi supravegherii și protestelor noastre de îndată ce acțiunile lor încalcă democrația sau statul de drept. Când, încetând să fim niște numere, vom deveni cetățeni permanenți, abia atunci ne vom fi luat cu adevărat țara înapoi.
Lasă un comentariu