Mulțumim, Victor! Ne‐ai unit.

Isto­ria e plină de exem­plele unor oameni al căror rol nu a fost acela de împlini ei înșiși ceva, ci de a vesti că e momen­tul unei schim­bări. Fiecare epocă impor­tantă, fiecare trans­for­mare pro­fundă a soci­etății umane a avut sem­nele ei pur­tate de indi­vizi care n‐au înțe­les care e sem­nifi­cația com­pletă a întâm­plărilor prin care trec, dar au declanșat — voit sau nu — eveni­mente care s‐au dovedit mai apoi remar­ca­bile. Cred că la fel se întâm­plă și cu Vic­tor Ponta.

Tre­buie să‐i recunoaștem mer­itul, pen­tru că măcar într‐o priv­ință Vic­tor Ponta a spus ade­vărul, și‐a ținut promi­si­unea: ne‐a unit. Ne‐a aju­tat să înțelegem că, din când în când, e bine să ne trezim din ruti­nele coti­di­ene ca să vedem ce se întâm­plă în jurul nos­tru. Ne‐a forțat să reacționăm, dându‐ne sen­ti­men­tul acela al imi­nenței peri­colu­lui, sen­za­ția că — dacă nu facem ceva acum — ne scu­fundăm într‐o mocirlă din care s‐ar putea să nu mai putem ieși. Ne‐a exas­perat pe toți până la limita la care ne‐am dat seama că, de fapt, ne pasă. Căci doar admi­rația față de un sas tac­i­turn și efi­cient nu ne‐ar fi adus unde sun­tem azi. Era nevoie și de un dram de exas­per­are. Românii așteaptă întot­deauna să le ajungă cuți­tul la os, iar Ponta a fost cel care l‐a împins până la prăsele, zâm­bind.

Pen­tru toate astea, fără nici o urmă de ironie, fără nici un fel de ură, se cuvine să spunem: mulțu­mim, Vic­tor Ponta!

[lite­box href="https://www.youtube.com/watch?v=WNOiKJmsdrQ" anch="Îmi pare tare rău, Pinoc­chio" iconhover="true" ]


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu