Ok. Deci am ales un alt­fel de pre­șe­dinte. Am spus cu voce tare, prin vot, că așa nu se mai poate. Că tre­buie să în­ce­teze min­ciuna, ho­ția și co­rup­ția în Ro­mâ­nia. Apoi s‑a fă­cut seară și o nouă zi a în­ce­put. Și încă una, și apoi încă una. Noul pre­șe­dinte se va in­stala la Co­tro­ceni și va în­cepe să lu­creze. Cât de bine, vom afla. Dar pen­tru noi, ce ur­mează pen­tru noi?

Văd cum mulți din­tre cei din ju­rul meu se uită spre cel care l‑au vo­tat și aș­teaptă să vadă care îi vor fi pri­mele ges­turi, pri­mele miș­cări. Si­gur, vrem con­fir­mări. Vrem do­vada bu­nei noas­tre ale­geri. Va tre­bui să avem un dram de răb­dare. Nu te trans­formi în pre­șe­dinte într‑o noapte, dându-te de trei ori peste cap. Să‑i dăm pu­țin timp lui Iohan­nis, să‑l lă­săm să-și aleagă con­si­li­e­rii, să-și facă pla­nu­rile. Și să avem me­reu în minte că, deși noul pre­șe­dinte vor­bește ger­mana ca și profa din piesa ce­lor de la Vol­taj, nu e ca­zul să stăm pe spate și să‑l lă­săm doar pe el. E vre­mea să ne în­tre­băm toți cu ce pu­tem ajuta la această schimbare.

Ca să schimbi ceva în so­ci­e­ta­tea ro­mâ­nească există două căi. Prima este cea a in­sti­tu­ți­i­lor de stat, că­rora le tra­sezi obiec­tive, le faci pla­nuri și le ur­mă­rești per­for­man­țele. Ma­jo­ri­ta­tea ce­lor din Ro­mâ­nia sunt com­plet ne­re­for­mate, po­pu­late de oa­meni care mai de­grabă își apără sca­u­nul și sa­la­riul mi­zer de­cât se gân­desc la cum ar pu­tea de­veni mai efi­cienți. Să apuci pe ca­lea ad­mi­nis­tra­tivă ca să schimbi lu­cru­rile în țara asta este aproape un act de si­nu­ci­dere. Pu­țini au în­cer­cat, nici­u­nul n‑a re­u­șit cu adevărat.

A doua me­todă este cea a so­ci­e­tă­ții ci­vile. Este ca­lea ONG-uri­lor, a or­ga­ni­za­ți­i­lor de vo­lun­ta­riat, a miș­că­ri­lor ci­vice. Oa­meni ca mine sau ca tine pot pune mână de la mână ca să facă ceva con­cret. E mult mai ra­pid, e mult mai du­ra­bil. Și, în plus, este o cale ra­pidă de a forța re­for­ma­rea in­sti­tu­ți­i­lor de stat. Vă­zându-se ex­pe­di­ați în inu­ti­li­tate, func­țio­na­rii pu­blici vor pri­cepe că sunt pe cale să dis­pară dacă nu își schimbă atitudinea.

Mă veți în­treba ce pu­tem face prac­tic. Un mi­lion de lu­cruri. De pildă să spri­ji­nim pro­grame de edu­ca­ție al­ter­na­tivă (pre­cum ăsta), nu ne­a­pă­rat ca vo­lun­tari, ci ca pro­mo­tori ai ide­i­lor, ai ne­voii de a aduce și alte lu­cruri în aten­ția so­ci­e­tă­ții. For­mulând și spri­ji­nind ac­tiv — pe in­ter­net și în stradă — schim­bări le­gi­sla­tive ab­so­lut ne­ce­sare: re­du­ce­rea dras­tică a imu­ni­tă­ții par­la­men­tare, re­du­ce­rea nu­mă­ru­lui de par­la­men­tari, in­tro­du­ce­rea vo­tu­lui prin co­res­pon­dență și a ce­lui elec­tro­nic, re­for­ma­rea sis­te­mu­lui de edu­ca­ție, re­vi­zu­i­rea con­sti­tu­ției, re­gio­na­li­za­rea ad­mi­nis­tra­tivă a Ro­mâ­niei, in­ter­zi­ce­rea can­di­da­tu­rii în po­zi­ții pu­blice a ce­lor cu ca­zier pe­nal. Sau schim­bându-ne chiar noi ati­tu­di­nea față de lege și res­pec­ta­rea ei — ce-ați zice dacă de mâine ați re­fuza să cum­pă­rați orice fără bon fis­cal, re­zis­tând ten­ta­ției de a plăti mai pu­țin pen­tru a com­bate eva­ziu­nea fiscală?

Deci? Ați vrut un pre­șe­dinte ne­mur­dă­rit po­li­tic. Îl aveți. Voi? Ce aveți de gând? Ne apu­căm de treabă?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.