Capul lui Moțoc

Toată lumea vrea capul lui Ponta pe o tip­sie de argint. Într‑o anu­mită măsură pre­tenția este jus­ti­fi­cată — felul în care a încer­cat să pună capac românilor din dias­pora, pen­tru că îi știa ostili sieși, mer­ită o pedeapsă exem­plară. Dar, pe de altă parte, o pedeapsă mai cruntă decât umil­ința pierderii alegerilor după ce părea că are președ­inția în buzu­nar, nu există. De fapt, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Ar tre­bui să piardă Vic­tor Ponta poz­iția de prim-ministru? Sau PSD ar tre­bui să piardă guvernarea? Sau nici una, nici alta?

Per­dan­tul de duminică pare că vrea să rămână în șa. Instinctele sale politice îi spun prob­a­bil că dacă se retrage acum s‑ar putea să nu mai poată reveni nicio­dată în prim-plan. Cum, necum, tre­buie să reziste cutremurelor care urmează ca să nu-și piardă poz­iția con­ducă­toare. Cei din jurul său sunt împărțiți în opini­ile lor. Unii susțin rămânerea la guvernare — de sub cuvin­tele lor se simte dor­ința de a nu pierde com­plet con­trolul asupra buge­tu­lui de stat, unica sursă din care își ali­mentează clienții politici și firmele căpușă. Alții, mai puțini, sug­erează să dea guvernarea noului PNL, mizând prob­a­bil pe fap­tul că adver­sarii nu sunt pregătiți pen­tru asta și se vor face de pom­ină.

De partea cealaltă, într-adevăr, PNL nu-și dorește carto­ful fierbinte al guvernării. Nu acum. Au încă multe de lămu­rit în inte­rior. Cele două par­tide încă nu s‑au dig­erat com­plet unul pe celălalt. În ter­i­to­riu vor mai fi existând cu sig­u­ranță con­flicte și rival­ități. Cineva va tre­bui să le arbi­treze cu obiec­tiv­i­tate. Orgoli­ile sunt mari — unii se cred par­tid istoric, ceilalți se cred par­tid put­er­nic. Iar cel care a păs­trat echili­brul prin imparțial­i­tatea sa, pleacă la Cotroceni. Cine îi va suc­ceda la con­duc­ere? Crin Antonescu spune că nu se mai întoarce la șefia PNL. Nici n‑ar fi nimerit s‑o facă. Blaga se iden­ti­fică prea mult cu vechiul PDL, nici el nu e o alegere feric­ită. MRU vine dintr-un par­tid micuț, nu ar fi accep­tat de mem­brii noului par­tid. Să fi venit vre­mea lui Ludovic Orban? Va putea el să con­ducă o refor­mare a noului par­tid care să reflecte spir­i­tul votu­lui dat de elec­torat pe 16 noiem­brie? Am serioase îndoieli.

Și totuși lui Iohan­nis îi tre­buie măcar un partener cred­i­bil în schim­bările pe care vrea să le inducă în clasa politică. Dacă nici unul din­tre par­tide nu se va reforma în mod sem­ni­fica­tiv, riscă să per­oreze pre­cum Moise în pustiu. Un aju­tor put­er­nic ar putea să vină din partea Mon­icăi Macovei și noul ei par­tid despre care se vor­bește zilele astea. Rig­o­rile ei stricte în alegerea mem­brilor din con­duc­erea unei for­mați­uni politice ar putea să dea cred­i­bil­i­tatea nece­sară demer­su­lui ei — ce opor­tu­ni­tate unică de a crește rapid un nou par­tid!

Dar toate astea nu au nevoie, de fapt, de capul lui Ponta. Dim­potrivă. Cel ce l‑ar reteza ar tre­bui apoi să dea buge­tul anu­lui viitor și să-și asume măsurile eco­nom­ice pe care le induc pome­nile elec­torale făcute de PSD și nimeni nu știe cât de mari sunt găurile în ven­i­turi. Con­trar aparențelor sin­gurii care ar câștiga din căderea guver­nu­lui Ponta ar fi pesediștii și mai ales aceia din­tre ei care acum ascut cuțitele, simțind miros de sânge. Cum ar fi dom­nul Negoiță, care i‑ar vrea gâtul lui Ponta la pachet cu capul lui Sebas­t­ian Ghiță. Dar nu cred să se întâm­ple asta.

Deo­cam­dată Ponta inter­pretează par­ti­tura umil­inței, dând impre­sia că a înțe­les schim­barea de direcție din polit­ica românească. Va avea cura­jul și put­erea să ducă această idee până la capăt sau e doar un joc de tem­po­rizare, o amânare câști­gată prin arun­carea în groapa cu lei a (încă) câtorva nume grele ale par­tidu­lui?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu