Toată lumea vrea capul lui Ponta pe o tipsie de argint. Într‑o anumită măsură pretenția este justificată — felul în care a încercat să pună capac românilor din diaspora, pentru că îi știa ostili sieși, merită o pedeapsă exemplară. Dar, pe de altă parte, o pedeapsă mai cruntă decât umilința pierderii alegerilor după ce părea că are președinția în buzunar, nu există. De fapt, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Ar trebui să piardă Victor Ponta poziția de prim-ministru? Sau PSD ar trebui să piardă guvernarea? Sau nici una, nici alta?
Perdantul de duminică pare că vrea să rămână în șa. Instinctele sale politice îi spun probabil că dacă se retrage acum s‑ar putea să nu mai poată reveni niciodată în prim-plan. Cum, necum, trebuie să reziste cutremurelor care urmează ca să nu-și piardă poziția conducătoare. Cei din jurul său sunt împărțiți în opiniile lor. Unii susțin rămânerea la guvernare — de sub cuvintele lor se simte dorința de a nu pierde complet controlul asupra bugetului de stat, unica sursă din care își alimentează clienții politici și firmele căpușă. Alții, mai puțini, sugerează să dea guvernarea noului PNL, mizând probabil pe faptul că adversarii nu sunt pregătiți pentru asta și se vor face de pomină.
De partea cealaltă, într-adevăr, PNL nu-și dorește cartoful fierbinte al guvernării. Nu acum. Au încă multe de lămurit în interior. Cele două partide încă nu s‑au digerat complet unul pe celălalt. În teritoriu vor mai fi existând cu siguranță conflicte și rivalități. Cineva va trebui să le arbitreze cu obiectivitate. Orgoliile sunt mari — unii se cred partid istoric, ceilalți se cred partid puternic. Iar cel care a păstrat echilibrul prin imparțialitatea sa, pleacă la Cotroceni. Cine îi va succeda la conducere? Crin Antonescu spune că nu se mai întoarce la șefia PNL. Nici n‑ar fi nimerit s‑o facă. Blaga se identifică prea mult cu vechiul PDL, nici el nu e o alegere fericită. MRU vine dintr-un partid micuț, nu ar fi acceptat de membrii noului partid. Să fi venit vremea lui Ludovic Orban? Va putea el să conducă o reformare a noului partid care să reflecte spiritul votului dat de electorat pe 16 noiembrie? Am serioase îndoieli.
Și totuși lui Iohannis îi trebuie măcar un partener credibil în schimbările pe care vrea să le inducă în clasa politică. Dacă nici unul dintre partide nu se va reforma în mod semnificativ, riscă să peroreze precum Moise în pustiu. Un ajutor puternic ar putea să vină din partea Monicăi Macovei și noul ei partid despre care se vorbește zilele astea. Rigorile ei stricte în alegerea membrilor din conducerea unei formațiuni politice ar putea să dea credibilitatea necesară demersului ei — ce oportunitate unică de a crește rapid un nou partid!
Dar toate astea nu au nevoie, de fapt, de capul lui Ponta. Dimpotrivă. Cel ce l‑ar reteza ar trebui apoi să dea bugetul anului viitor și să-și asume măsurile economice pe care le induc pomenile electorale făcute de PSD și nimeni nu știe cât de mari sunt găurile în venituri. Contrar aparențelor singurii care ar câștiga din căderea guvernului Ponta ar fi pesediștii și mai ales aceia dintre ei care acum ascut cuțitele, simțind miros de sânge. Cum ar fi domnul Negoiță, care i‑ar vrea gâtul lui Ponta la pachet cu capul lui Sebastian Ghiță. Dar nu cred să se întâmple asta.
Deocamdată Ponta interpretează partitura umilinței, dând impresia că a înțeles schimbarea de direcție din politica românească. Va avea curajul și puterea să ducă această idee până la capăt sau e doar un joc de temporizare, o amânare câștigată prin aruncarea în groapa cu lei a (încă) câtorva nume grele ale partidului?
Lasă un comentariu