Piruetele politice pe care le execută preafericitul Daniel în ultima vreme l‑ar califica cu brio la postul de prim balerin al Operei Române. Stau și mă întreb dacă insul acesta, care ar trebui conform fișei postului să aibă momente de profundă introspecție morală, suportă să se uite dimineață în oglindă fără să vomite. Se pare că da, căci nu zăresc nici o tresărire de autentic regret pentru gesturile și faptele sale.
Pe toată durata campaniei pentru alegerea președintelui i‑a susținut fățiș pe Ponta și pe PSD, nu prin cuvinte, ci prin gesturi explicite. La schimb a primit sume imense de bani din bugetul de stat — adică din buzunarul nostru, al tuturor — pentru investițiile sale în puzderia de biserici și mânăstiri pe care le ridică peste tot prin țară, lăcașuri ale acumulării nerușinate de fonduri dobândite prin spolierea celor amărâți și stupizi pe care clerul îi prostește fără nici un fel de rușine sau remușcare. Iar vocile din interiorul clerului care condamnă aceste trocuri cu sufletul poporului român sunt mult prea puține.
Când a aflat că altul ar putea fi câștigătorul, preafericitul a mai făcut o piruetă, explicând încă din seara alegerilor că Dumnezeu s‑ar putea să lucreze destul de bine și printr-un străin. Probabil că a fost informat de pesediști despre direcția pe care o luau lucrurile conform estimărilor și s‑a gândit că ar fi bine să aibă slănina unsă și pe partea cealaltă. Orice numai să nu se oprească robinetul de bani de la bugetul de stat.
Aflu că șeful popilor din Satu Mare a făcut niște vizite la DNA, după ce președintele consiliului județean — pesedist de bună seamă — ar fi afirmat că aranjase cu el susținerea explicită a candidatului său.
Ceea ce s‑a și livrat, căci episcopul a dat indicații foarte precise despre cum trebuie să se desfășoare lucrurile: se merge încolonat de la biserică la secția electorală, cu popa în frunte și se votează candidatul nostru, creștin ortodox, care face sfânta cruce. Cât despre meritele celor votați, tot preacucernicul lămurește lucrurile: îi votăm pentru că au făcut și lucruri bune pentru noi, iar dacă n‑au făcut lucruri bune prea multe poate că n‑au putut, dar cel puțin să nu facă rău. Interesant mod de a educa credincioșii să se mulțumească cu nimic, nu? Tare mi-ar place să văd o jigodie din asta în sutană ajungând în pușcărie.
Singura bucurie pe care am avut‑o a fost să văd decizia Curții Constituționale, care admite ca neconstituțională înscrierea automată a elevilor de școală la orele de religie. Mi se pare un lucru de la sine înțeles că a‑ți expune copilul unei îndoctrinări religioase este o chestiune de opțiune personală, pe care normal este ca părintele s‑o ia în mod explicit și formal. Inutilele proteste ale patriarhiei BOR nu fac decât să-mi întărească convingerea că, în fața unei societăți care se desparte tot mai rapid de dogmele bisericești în favoarea unei religii asumate la nivel individual, clerul ortodox ripostează prin mijloace propagandistice și prin trocuri cu clasa politică pentru a i se permite prozelitismul.
Sunt atât de dezgustat de comportamentul din ultima vreme al BOR încât am început să iau serios în considerare necesitatea unui gest personal. Nu mă regăsesc în nici un fel în valorile afișate de biserica ortodoxă, nu mă pot identifica cu mizeria morală în care se scufundă popii, conduși spre culmile prea fericirii materiale de un patriarh lacom și corupt. Și există un singur mod în care pot să mă distanțez de această degradare morală: o schimbare confesională. Încă meditez la asta.
Lasă un comentariu