Mă enervează reclamele de la Dedeman, astea recente în care un el sau o ea povestesc cum au schimbat nu știu ce obiect din casă cu unul nou și au reușit să dea impresia că schimbarea e radicală. De când am auzit‑o pe prima am avut o reacție de respingere, dar nu știam să explic exact de ce. Aș fi uitat de ele, dar le-am tot auzit la radio și a trebuit până la urmă să-mi clarific mie ce mă supăra. Așa că am reflectat puțin asupra subiectului.
Ideea de bază a reclamelor e simplă: cineva, după capul lui, s‑a gândit să schimbe o grămadă de lucruri care ar fi costat o mulțime de bani, iar altcineva, după capul lui, evident mai inteligent, a schimbat doar un mult mai mic detaliu și impresia este de schimbare radicală, deși costurile au fost foarte mici.
Mă enervează pentru că încearcă să stoarcă bani din sărăcie, pentru că încurajează ideea de a arunca banii pe fleacuri pentru a crea o falsă percepție de prosperitate. Mă enervează pentru că promovează improvizația în locul lucrului temeinic făcut, pentru că sugerează că schimbarea este doar o chestiune de formă, nu una de conținut. Mă enervează pentru că insinuează că oportunismul și improvizația sunt semnele unei inteligențe superioare.
Aș fi nedrept spunând că doar Dedeman face genul ăsta de reclame. E o tentație teribilă a celor din marketing să ne convingă folosind argumentele de tip “ca și cum”. Fiecare dintre ei cred că e corect și moral ceea ce fac, pentru că în fond nu ne impun un fel de a gândi, ci doar promovează un produs, un serviciu. Însă adunate la un loc, desfășurate cronologic de‑a lungul fiecăreia dintre zilele noastre, reclamele bazate pe argumentații de tipul ăsta devin treptat un mod de a privi lumea.
Deci hai să ne îndopăm cu chipsuri cu gust de brânză, e ca și cum am fi mâncat telemea autentică de Sibiu. Să folosim parfumuri de cameră cu miros floral, e ca și cum am fi adus un buchet de flori proaspete în apartament. Să cumpărăm un covor ieftin în dormitor, e ca și cum am fi remobilat cu gust camera. Să luăm copilului un Xbox cu multe jocuri pline de arme și sânge, e ca și cum am fi fost buni părinți. Să votăm un sas președinte și apoi să uităm de politică, e ca și cum ne-am fi făcut datoria de cetățean.
Hai să ne mulțumim cu puțin și cu ce pică fără efort, e ca și cum am fi trăit.
Lasă un comentariu