Când și când, aflând că îmi place să gă­tesc și că mă des­curc des­tul de bine într-ale gas­tro­no­miei pen­tru un ama­tor, câte unul mă in­treabă de ce nu mă duc la Mas­ter­Chef. De fi­e­care dată strâmb din nas și spun că nu mă ten­tează ideea de con­curs, că nu‑s po­tri­vit pen­tru ge­nul ăsta de exhi­bi­ți­o­nism culi­nar. Pen­tru mine gă­ti­tul e o plă­cere, o oca­zie de a dă­rui ceva ce­lor­lalți, nu o în­tre­cere. În bu­că­tă­rie nu există învinși.

Am vă­zut câ­teva sec­vențe de emi­siune pe in­ter­net, însă nici­o­dată n‑am ur­mă­rit show-ul la te­le­vi­zor. M‑a iz­bit din prima ma­nie­ris­mul ju­ri­u­lui — ci­neva îl iro­niza pe un par­ti­ci­pant des­pre sti­lul de to­cat ceapa, că nu așa se face, că ha­bar n‑are să mâ­nu­iască un cuțit. Pen­tru mine ches­ti­ile as­tea sunt to­tal ne­re­le­vante, im­por­tant era dacă ceapa a fost în fi­nal to­cată — in­ci­den­tul, me­nit pro­ba­bil să cre­ască au­diența sub­li­ni­ind se­ve­ri­ta­tea ju­ri­ză­rii, m‑a im­pre­sio­nat ne­plă­cut. Altă dată am vă­zut o sec­vență în care un ju­rat gusta din ce pre­gă­tise un con­cu­rent și s‑a re­pe­zit ime­diat spre un coș de gu­noi unde a scui­pat îm­bu­că­tura, vă­i­tându-se apoi că ce porcă­rie a bă­gat în gură, că so­sul era prea dulce și car­nea prea în sânge. Nu mă în­tre­bați ce me­niu era, că nu țin minte, dar era im­po­si­bil să fi fost atât de rău la gust în­cât să tre­bu­iască să scuipi.

Cu si­gu­ranță par­ti­ci­pa­rea la un ast­fel de con­curs nu are ros­tul de a pro­mova arta culi­nară, nici acela de a face edu­ca­ție gas­tro­no­mică — deși ar pu­tea. Sco­pul e unul cât se poate de mes­chin: afa­ce­rile care pot fi lan­sate după ce do­bân­dești no­to­ri­e­ta­tea ne­ce­sară. De pildă Că­tă­lin Scăr­lă­tescu — ju­rat la Mas­ter­Chef si acum la He­l­l’s Kit­chen — și‑a pus nu­mele pe niște pro­duse In­te­gra: mici, ke­bab și câr­nați. Ke­ba­bul e bu­ni­șor, dar mi­cii și câr­na­ții sunt me­di­o­cri. Flo­rin Du­mi­trescu — unul din cei mai ai dra­cu­lui ju­rați, zice-se — și‑a des­chis res­ta­u­rant și a um­plut ora­șul de afișe cu moaca lui, care ar fi fost com­plet in­sig­ni­fi­antă dacă nu ar fi apă­rut la televizor.

Gă­ti­tul nu e însă o ches­tiune de lă­co­mie, can­ti­ta­tea sfâr­șește în­tot­dea­una să omoare ca­li­ta­tea. Chef Flo­rin Du­mi­trescu nu s‑a mul­țu­mit doar cu res­ta­u­ran­tul. I s‑a fă­cut chef și de un oa­rece pro­fit cu niște san­d­vi­șuri al­că­tu­ite pa­sămite după gus­tul său și co­mer­ci­a­li­zate prin Car­re­four. Re­zul­ta­tul pare să fie dezastruos.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.