Pe mă­sură ce tot mai multe per­so­naje cad în plasa an­che­te­lor DNA, ni se dez­vă­luie tu­tu­ror am­ploa­rea co­rup­ției ro­mâ­nești, în di­men­siuni care — ori­cât de pe­si­mist ai fi fost — nu au cum să nu te în­gro­zească. Aproape că ajungi să crezi că ni­meni din­tre cei care s‑au pe­rin­dat prin in­sti­tu­ți­ile pu­te­rii sta­tu­lui n‑a re­u­șit să rămână onest, deși, când spun că nu a re­u­șit, pre­su­pun că ar fi în­cer­cat. Ceea ce pare tot mai pla­u­zi­bil este că oa­me­nii care ac­ced în func­ți­ile de de­ci­zie ale ad­mi­nis­tra­ției cen­trale și lo­cale por­nesc toți cu ideea că tre­buie să be­ne­fi­cieze ma­te­rial de avan­ta­jele po­zi­ției ocupate.

Că pro­cu­ro­rul șef al in­sti­tu­ției ce se ocupă de crima or­ga­ni­zată este ares­tat pen­tru co­rup­ție este o amară iro­nie, chiar dacă fap­tele in­cri­mi­nate nu au ne­a­pă­rat le­gă­tură cu ac­ti­vi­ta­tea cu­rentă. Te poți în­treba însă cât in­te­res în a prinde in­frac­tori își dă o per­soană care a co­mis ea în­săși fapte pe­nale. Pri­vind la am­ploa­rea cri­mei or­ga­ni­zate, mai ales la cla­nu­rile ma­fi­ote din di­ver­sele zone ale ță­rii, la im­pli­ca­rea lor tot mai ac­tivă în viața po­li­tică pen­tru spri­ji­ni­rea unor anu­miți po­li­ti­cieni, poți ușor con­clu­ziona că prea pu­țin s‑a fă­cut în acești din urmă ani.

Și nu e ca și cum acești in­frac­tori or­ga­ni­zați ar fi foarte bine di­si­mu­lați. Cla­nu­rile cri­mei or­ga­ni­zate sunt ex­trem de vi­zi­bile cu ochiul li­ber. Ca­pii lor se plimbă în ma­șini su­per lu­xoase, au case imense și averi pe care le eta­lează os­ten­ta­tiv, deși afa­ce­rile din spa­tele lor sunt cât se poate de fra­gile, dacă există. Cât de greu poate fi să ve­ri­fici din ce pro­vin ba­nii aces­tor oa­meni? Cu si­gu­ranță nu foarte complicat.

E îm­bu­cu­ră­tor cât de alert și bine lu­crează în ul­tima vreme DNA. Mi-este teamă to­tuși că doar ei nu vor re­uși să cu­rețe țara asta de in­frac­tori și că, în urma lor, re­țe­lele de co­rup­ție se re­fac, poate chiar în­tă­rite, mai apte de a se pro­teja față de jus­ti­ție după lec­ți­ile dure pe care azi le pri­mesc. Ar tre­bui ca în pa­ra­lel să ac­țio­neze și in­sti­tu­ții pre­cum DIICOT, iar ares­ta­rea Ali­nei Bica ar pu­tea su­gera că cu­ră­țe­nia a ajuns și în aici. Ceea ce e bine. Dar ce fel de pro­cu­rori vor fi po­pulând in­sti­tu­ția? Pro­fi­lul etic al șe­fei lor nu în­cu­ra­jează un răs­puns op­ti­mist la această întrebare.

Pro­ba­bil că nu­mi­rea unui nou șef la DIICOT va trezi multe dis­cu­ții. Se va grăbi Ponta să facă această nu­mire cât timp la Co­tro­ceni este încă Bă­sescu sau va aș­tepta in­sta­la­rea lui Iohan­nis? Nici unul din­tre ei nu are do­rința de a‑i face pe plac. Nici unul din­tre ei nu va ezita să în­toarcă pe toate fe­țele per­so­na­jul no­mi­na­li­zat. Pre­simt că vom avea lungi dis­cu­ții pu­blice pe această temă.

În­tre timp nu ne rămâne de­cât să aș­tep­tăm cu spe­ranță și în­cre­dere ca DNA să tre­iere toată ne­ghina din România.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.