Pe un­deva, pe net, nici nu mai știu exact unde, dau de în­dem­nul cuiva cvasi-cu­nos­cut să ci­tesc încă o scri­soare des­chisă. În ul­tima vreme e o in­fla­ție de ast­fel de epis­tole, eu în­sumi am for­mu­lat așa vreo două pos­tări pe blog — e la modă să scriem scri­sori, după cum se vede. De data asta era vorba des­pre una adre­sată pre­șe­din­te­lui ales din par­tea unuia care nu l‑a vo­tat.

Au­to­rul scri­so­rii se de­clară a fi din­tre cei ne­mul­țu­miți că au scă­pat de ci­uma ro­șie, lă­sându-ne să în­țe­le­gem că el este un adept al stân­gii. Ni­mic rău în asta. Fap­tul că în ca­li­tate de om cu ve­deri de stânga, y com­pris apă­ră­tor al echi­tă­ții so­ci­ale, se simte re­pre­zen­tat de un par­tid plin de ba­roni su­per bo­gați, a că­ror avere a fost fă­cută prin co­rup­ție și ho­ție, este — to­tuși — un pa­ra­dox. Având în ve­dere că nu e sin­gu­rul care gân­dește așa, pu­tem con­veni că ati­tu­di­nea asta nu e o no­u­tate.

Punc­tul său de ve­dere ar pu­tea fi su­ma­ri­zat cam așa: a tre­cut o săp­tămână de când Iohan­nis a fost ales și încă nu a gă­sit timp să se adre­seze și lor, cei care nu l‑au vo­tat. Adică ce­lor 12 mi­li­oane, căci doar 6 din cele 18 mi­li­oane de vo­tanți ai Ro­mâ­niei s‑au de­cla­rat în fa­voa­rea ce­lui ales. Ceea ce — evi­dent — do­ve­dește aro­ganță sau ne­pă­sare. Că în acest răs­timp a avut timp să tra­seze sar­cini par­la­men­tu­lui, să sem­neze mii de auto­grafe, să joace te­nis, dar n‑a gă­sit vreme să se adre­seze lui și ce­lor ca el, care se simt di­fe­riți. Că ar fi tre­buit în mod ex­pli­cit să dez­a­vu­eze fe­lul în care li se adre­sează su­por­te­rii săi lui și ce­lor ca el, considerându‑i asis­tați anal­fa­beți, ale că­ror mame sunt pen­sio­nare stu­pide fără edu­ca­ție. Că în fe­lul ăsta ar fi dat un semn că vrea să în­cheie dez­bi­na­rea care există azi în so­ci­e­ta­tea ro­mâ­nească. Dar nici vorbă. Iohan­nis tace, deci nu‑i pasă de el și cei ca el.

În­dem­nul de a citi această epis­tolă pu­blică era în­so­țit de ob­ser­va­ția că noi, cei ce îl sus­ți­nem pe Iohan­nis, ar tre­bui să în­ce­pem să‑i in­clu­dem în dez­ba­te­rile noas­tre și pe ei, cei ce nu l‑au do­rit pre­șe­dinte. În­tre unii și al­ții există un gard prin care ro­mâ­nii încă se mai scuipă re­ci­proc, arun­cându-și in­sulte și in­vec­tive. Aflat de o parte a ba­ri­ca­dei răz­bo­i­u­lui ro­mâno-ro­mân, Iohan­nis ar fi tre­buit să se urce pe ea și să le vor­bească și lor. Să le spună că sunt mi­nu­nați, că sunt in­cluși, că sunt do­riți.

Din­colo de ne­mul­țu­mi­rile unui om, dez­a­mă­git în aș­tep­tă­rile sale mai mult sau mai pu­țin re­a­liste, ceva mă fra­pează: do­rința de dis­cur­suri po­li­tice. Ima­gi­nați-vi‑l pe Iohan­nis ținând cu­vân­tări îm­pă­ciu­i­toare, po­ves­tindu-ne tu­tu­ror cum ne vom avea ca fra­ții, cum — vorba lui ne­nea Iancu — tre­buie să ne ier­tăm și să ne iu­bim căci toți sun­tem ro­mâni mai mult sau mai pu­țin onești. N‑ar fi el în­suși, n‑ar co­res­punde de­loc ca­rac­te­ru­lui său. Dar aș­tep­ta­rea aceasta există, căci de 25 de ani cei ce vo­tează cu stânga asta au spe­rat, asta au ce­rut și asta au pri­mit: vorbe. Într-atât de de­pen­denți sunt de ele în­cât, ne­fi­indu-le spuse, se simt ex­cluși, tră­dați.

I‑aș fi răs­puns au­to­ru­lui scri­so­rii că sunt de acord cu el, res­pec­tul se câștigă, nu se do­bân­dește prin func­ții. Doar că se câștigă prin fapte, nu prin vorbe. Că, poate, a ve­nit vre­mea să ne auto­in­clu­dem în Ro­mâ­nia prin ceea ce fa­cem, nu prin ceea ce spu­nem. N‑am co­men­tat ni­mic, to­tuși. Mi s‑a pă­rut că cel mai con­ving­ă­tor ar­gu­ment e să tac și să las fap­tele să‑i do­ve­dească dacă s‑a în­șe­lat sau nu. Nu ajută cu ni­mic încă o re­plică șu­ie­rată prin gar­dul care încă ne des­parte. Căci gar­dul acesta e ri­di­cat din cu­vin­tele pe care ni le-am arun­cat re­ci­proc în ani de zile — noi mun­cim, nu gân­dim, IMGB face or­dine, mul­țu­mim mi­ne­ri­lor. Poate că gar­dul va că­dea atunci când, tă­când, vom face.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.