Un biet prostănac

Așa, ca o glumă vă zic, cum ar fi ca Ge­o­ană și pe Ma­rean dim­pre­ună cu vreo alți doi-trei ră­tă­ciți din PSD și să facă și ei un Par­tid So­ci­a­list Re­for­ma­tor? Și pe urmă să se ducă la PNL să le zică: hai să fa­cem și noi un USL 3.0. Nici mă­car ca glumă proastă nu merge asta, este? Nu m‑aș mira to­tuși să‑l văd pe Ge­o­ană în­cer­când așa ceva.

Pro­ba­bil vă amin­tiți că în 2009, când s‑a în­tâm­plat ce­le­bra fază cu Bă­sescu acuzându‑l pe Ge­o­ană în di­rect, în plină dez­ba­tere te­le­vi­zată, că fu­sese cu o seară îna­inte acasă la So­rin Ovi­diu Vântu, pre­zi­den­ți­a­bi­lul pe­se­dist a ne­gat, um­plându-se de un ri­di­col care se pare că l‑a cos­tat vic­to­ria. Mai târ­ziu, după ce se con­su­mase în­treaga doză de pe­ni­bil a aces­tei in­cre­di­bile pier­deri, Ge­o­ană s‑a vă­zut ex­clus din par­tid, plă­tind pre­țul ace­lei stu­pide min­ciuni. Pe care tot el a re­cu­nos­cut că fu­sese in­sti­gat s‑o ros­tească de că­tre ni­meni al­tul de­cât Vic­tor Ponta, șe­ful său de cam­pa­nie. Așa­dar, de două cam­pa­nii pre­zi­den­ți­ale în­coace, pu­tem spune că PSD are o stra­te­gie elec­to­rală clară: Drag­nea or­ga­ni­zează ale­ge­rile, Ponta le pierde și Ge­o­ană e dat afară din partid.

Îl cred pe Ghiță când spune că Ge­o­ană ar fi vrut oa­rece pos­turi im­por­tante prin par­tid și gu­vern — cică râv­nea mai ales la po­zi­ția de mi­nis­tru de ex­terne, ame­nin­țând cu un răz­boi in­tern în par­tid dacă nu i se face pe plac. Un ast­fel de post l‑ar fi apro­piat de Iohan­nis, căci pe po­li­tică ex­ternă ar fi tre­buit să co­la­bo­reze cu pre­șe­din­tele, deci s‑ar fi aflat în ve­ci­nă­ta­tea ime­di­ată a ce­lui ce poartă azi aura de în­ving­ă­tor. Fre­cându-se de glo­rie, poate s‑ar fi li­pit și de el nis­cai no­roc, mai mult de­cât a avut în seara când, ne­in­spi­rat, a spus în fața unei na­ții în­tregi Mi­ha­ela, dra­gos­tea mea.

Eti­cheta de pros­to­van se dez­li­pește greu de ci­neva, o dată ce i‑a fost pusă ca o stea în frunte. Mir­cea Ge­o­ană are vo­ca­ția ne­in­spi­ra­ției, a ges­tu­lui nea­dec­vat, a pri­pei ne­chi­b­zu­ite. În răz­bo­iul pe viață și pe moarte ce stă să în­ceapă în PSD ar fi avut șansa out­si­der-ului, a ce­lui care — chi­bi­țând de pe mar­gine — are avan­ta­jul de a pu­tea ob­serva când e ni­me­rit să in­tre în scenă ca să cu­leagă cai­ma­cul vic­to­riei. S‑a re­pe­zit pros­tește, din nou, să-și cla­meze o po­zi­ție pen­tru care nu se ca­li­fica încă, ra­tând oport­u­ni­ta­tea de a tace, în­țe­lept, deo­cam­dată. Is­to­ria se re­petă, e ade­vă­rat, dar ra­re­ori pen­tru ace­eași oa­meni. Ge­o­ană a iro­sit a doua și — pro­ba­bil — ul­tima oca­zie de a‑și da un des­tin politic.

Pa­ra­do­xal, el era pro­ba­bil sin­gu­rul po­ten­țial ur­maș al lui Ili­escu. Bă­trâ­nul co­mu­nist, hâr­șit în jo­cu­rile de culise ale po­li­ti­cii, își vede re­flec­ția în Mir­cea Ge­o­ană doar la nive­lul dis­cur­su­lui, la fel de ela­bo­rat și si­nuos, pre­cum mean­drele con­cre­tu­lui an­co­rate în si­ner­gia fap­te­lor. Și poate într‑o oa­re­care formă de one­s­ti­tate, căci nici unul, nici al­tul, nu au adu­nat averi vi­zi­bile de pe urma tre­ce­rii lor prin po­li­tică. Însă în pri­vința în­demâ­nă­rii ide­o­lo­gice și a prea-cur­viei re­la­țio­nă­ri­lor stra­te­gice, Mir­cea Ge­o­ană n‑a tre­cut încă de abe­ce­dar și sunt slabe semne că va ajunge vreo­dată la gimnaziu.

Mă gân­desc că de aia, într‑o in­fi­nită milă față de ghi­ni­oa­nele ne­pu­tin­cioase ale aces­tui per­so­naj, Ili­escu a vo­tat îm­po­triva ex­clu­de­rii lui din PSD. În fond chiar bă­trâ­nul co­mu­nist a spus‑o cân­dva: Ge­o­ană e doar un biet prostănac.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...