Femei, mașini, bărbați

În ca­pul nos­tru, al băr­ba­ți­lor, fe­me­ile sunt ca auto­mo­bi­lele. Do­vada cea mai bună o poți găsi la orice sa­lon auto, unde fi­e­care ex­po­nat este mu­sai în­so­țit de o du­duie cu nuri, spri­ji­nită las­civ de ca­pota lus­tru­ită. Pa­ra­lela e evi­dentă, fă­țișă, că­u­tată. Te uiți la domni­șoară și în­cerci să gă­sești me­ta­fora pro­pusă de con­struc­tor pen­tru a‑și ca­rac­te­riza ma­șina: asta e foarte ner­voasă, asta te ajută să te stre­cori ușor pe ori­unde, pen­tru asta îți tre­buie bani mulți, asta e so­fis­ti­cată, pe asta o con­duce orice prost, asta ține la tă­vă­leală, asta are stil, asta e mai mult cla­xo­nul de ea.

Nu știu să spun dacă această aso­ci­ere e ceva mă­gu­li­tor pen­tru ma­șini sau ceva în­jo­si­tor pen­tru fe­mei. Cert e că fe­me­ile nu o re­fuză, lă­sându-se ade­sea im­pre­sio­nate de băr­ba­ții care eta­lează o ma­șină scumpă, ceea ce ar pu­tea trece drept un soi de va­li­dare per­so­nală: dragă, ăsta um­blă nu­mai cu ches­tii de va­loare, de aia m‑a ales pe mine.

Nici băr­ba­ții nu se stră­du­iesc să di­so­cieze aceste două as­pecte ale vie­ții lor. Își do­resc ca ma­și­nile și fe­me­ile să aibă toate do­tă­rile, le plac mai mult cele noi și — ăia care au bani mai mulți — plă­tesc din greu pen­tru tu­ning-uri ex­tra­va­gante. Vor să le con­ducă și sfâr­șesc prin a se lăsa pur­tați de ele. Cred că vor fi stă­pâ­nii lor și ajung să le fie șo­feri. Pe urmă băr­ba­ții îm­bă­trâ­nesc, iar re­la­ția lor cu fe­me­ile și ma­și­nile se schimbă.

Unii se duc din când în când la ra­liuri, pe unde de­fi­lează mo­de­lele noi și pline de do­tări, ca să se îm­bete cu adre­na­lina at­mosfe­rei. Al­ții își cum­pără un mo­del sport, nou-nouț, spe­rând că așa vor rămâne și ei ti­neri. Sunt unii — oport­u­niș­tii — care își des­chid un ser­vice și le re­pară pe cele ava­ri­ate de șo­fe­rii nă­ră­vași. Al­ții co­lec­țio­nează mo­dele scumpe, dar nu mai au nici timp, nici nerv pen­tru ele, așa că le dau pri­e­te­ni­lor să facă câte o tură cu ele. Și, în fine, al­ții se mul­țu­mesc cu cea ve­che și se con­so­lează de­cla­rând cu con­vin­gere că azi nu mai gă­sești la ca­li­ta­tea ce­lor de pe vremuri.

Mă re­fer la mașini. 😉

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...