Se vorbește mult zilele astea despre guvernarea României, despre cine trebuie să și‑o asume și ce ar trebui să facă. Încăierarea pe ciolanul puterii — prilej de spectacol mediatic în trecut — pare că nu se mai întâmplă de data asta.
Iohannis spune oricui îl întreabă că țara are nevoie de un guvern de centru-dreapta, care să construiască un program pe termen mai lung de refacere a economiei. Sunt de acord cu el în principiu, cred că înainte de a fi social-democrat și deci mărinimos în a distribui echitabil avuția produsă de români, trebuie să ai ce împărți. Două paie la trei măgari n‑au fost niciodată o politică economică sustenabilă. Însă oricât de multă dreptate i‑aș da noului președinte, mă sâcâie o întrebare căreia nimeni nu‑i dă un răspuns clar: este capabil PNL-ul să producă ACUM un guvern competent? Că dacă nu poate, dacă e mai degrabă absorbit de digestia fuziunii cu PDL, dacă încă mai are nevoie de timp ca să se curețe de mizeriile interne și să iasă din opoziție cu un nou chip, unul mai onest și mai credibil, atunci de unde guvern de centru-dreapta?
Ponta se preface că-și vede mai departe de programul său de guvernare. Sunt câteva nuanțe, pe ici-pe colo, cu care încearcă să simuleze niște puncte de contact între el și noul președinte, dar în esență lipsa lui de viziune a rămas la fel de evidentă. Nu ne îndreptăm spre nimic concret, acum cu atât mai puțin față de intențiile inițiale ale PSD-ului. Planul era simplu: Ponta președinte, Dragnea și Ghiță cu degetele înfipte în bugetul țării, înfruptându-se, fiecare dimpreună cu gașca sa de acoliți. Scenariul ăsta a căzut. DNA-ul zburdă prin țară și sunt semne că treptat va aduna în închisori pe mai toți corupții proeminenți din politica românească. Ce e de făcut? Ponta habar n‑are.
Dragnea își vede spulberate visele de domnie boierească peste visteriile țării. Baronii lui dragi sunt săltați unul câte unul și trimiși în judecată. El însuși are de înfruntat niște dosare penale. Iar în partid situația e mai tulbure ca niciodată, căci pierderea alegerilor prezidențiale a bulversat pe toată lumea. Reformarea partidului nu și‑o dorește. Starea actuală nu poate continua. Ce e de făcut? Guvernarea și planurile de viitor ale României sunt probabil ultima lui grijă, acum.
Ghiță — care pare oarecum dornic de a‑și asuma puterea executivă — meșterește la un nou partid, dar bănuiala mea e că toată povestea e doar o tragere de timp. Plecarea lui din PSD e doar o mișcare strategică dintr-un plan mai laborios. Știe și el foarte bine — sau ar trebui să știe — că n‑are nici o șansă cu o formațiune politică inventată pe genunchi. Exemplul PC-ului lui Voiculescu e elocvent: nici cu toți lătrătorii profesioniști ai Antenelor, cu publicitatea agresivă făcută varanului, partidulețul ăsta n‑a reușit vreodată să intre în parlament și la guvernare decât sub pulpana vreunui mare partid. Plecând din PSD, guvernarea a devenit un obiectiv prea îndepărtat pentru Ghiță în acest moment.
Paradoxal, pentru prima oară de când avem această originală democrație românească, ciolanul puterii nu mai e chiar așa de râvnit. Nu pentru că n‑ar mai fi nimic de ros din el, pentru că întotdeauna se mai găsește măcar câte un zgârci gustos. Nu pentru că dulăii s‑ar fi îndestulat deja, pentru că foamea nu poate fi vreodată potolită. Ci pentru că ăl de‑l va roade acum va trebui să muncească cu folos și spor începând de mâine. Iar dulăii politicii românești știu să roadă, știu să latre, știu să muște, dar nu habar n‑au să muncească.
Lasă un comentariu