Un ciolan neapetisant

Se vor­bește mult zilele astea despre guvernarea României, despre cine tre­buie să și‑o asume și ce ar tre­bui să facă. Încăier­area pe ciolanul put­erii — prilej de spec­ta­col medi­atic în tre­cut — pare că nu se mai întâm­plă de data asta.

Iohan­nis spune oricui îl între­abă că țara are nevoie de un guvern de centru-dreapta, care să con­stru­iască un pro­gram pe ter­men mai lung de refacere a economiei. Sunt de acord cu el în prin­cipiu, cred că înainte de a fi social-democrat și deci mărin­i­mos în a dis­tribui echitabil avuția pro­dusă de români, tre­buie să ai ce împărți. Două paie la trei măgari n‑au fost nicio­dată o politică eco­nom­ică susten­abilă. Însă oricât de multă drep­tate i‑aș da noului președ­inte, mă sâcâie o între­bare căreia nimeni nu‑i dă un răspuns clar: este capa­bil PNL-ul să pro­ducă ACUM un guvern com­pe­tent? Că dacă nu poate, dacă e mai degrabă absorbit de diges­tia fuz­i­u­nii cu PDL, dacă încă mai are nevoie de timp ca să se curețe de miz­eri­ile interne și să iasă din opoz­iție cu un nou chip, unul mai onest și mai cred­i­bil, atunci de unde guvern de centru-dreapta?

Ponta se pref­ace că-și vede mai departe de pro­gra­mul său de guvernare. Sunt câteva nuanțe, pe ici-pe colo, cu care încearcă să simuleze niște puncte de con­tact între el și noul președ­inte, dar în esență lipsa lui de viz­iune a rămas la fel de evi­dentă. Nu ne îndrep­tăm spre nimic con­cret, acum cu atât mai puțin față de intenți­ile inițiale ale PSD-ului. Planul era sim­plu: Ponta președ­inte, Drag­nea și Ghiță cu degetele înfipte în buge­tul țării, înfruptându-se, fiecare dim­pre­ună cu gașca sa de acol­iți. Sce­nar­iul ăsta a căzut. DNA-ul zburdă prin țară și sunt semne că trep­tat va aduna în închisori pe mai toți corupții proem­i­nenți din polit­ica românească. Ce e de făcut? Ponta habar n‑are.

Drag­nea își vede spul­ber­ate visele de dom­nie boierească peste vis­teri­ile țării. Baronii lui dragi sunt săl­tați unul câte unul și trim­iși în jude­cată. El însuși are de înfrun­tat niște dosare penale. Iar în par­tid situ­ația e mai tul­bure ca nicio­dată, căci pierderea alegerilor prezi­dențiale a bul­ver­sat pe toată lumea. Refor­marea par­tidu­lui nu și‑o dorește. Starea actu­ală nu poate con­tinua. Ce e de făcut? Guvernarea și pla­nurile de viitor ale României sunt prob­a­bil ultima lui grijă, acum.

Ghiță — care pare oare­cum dor­nic de a‑și asuma put­erea exec­u­tivă — meșterește la un nou par­tid, dar bănuiala mea e că toată povestea e doar o tragere de timp. Ple­carea lui din PSD e doar o miș­care strate­gică dintr-un plan mai labo­rios. Știe și el foarte bine — sau ar tre­bui să știe — că n‑are nici o șansă cu o for­mați­une politică inven­tată pe genunchi. Exem­plul PC-ului lui Voiculescu e elocvent: nici cu toți lătră­torii pro­fe­sion­iști ai Antenelor, cu pub­lic­i­tatea agre­sivă făcută varan­u­lui, par­tid­ulețul ăsta n‑a reușit vre­o­dată să intre în par­la­ment și la guvernare decât sub pul­pana vre­unui mare par­tid. Plecând din PSD, guvernarea a devenit un obiec­tiv prea înde­păr­tat pen­tru Ghiță în acest moment.

Para­doxal, pen­tru prima oară de când avem această orig­i­nală democrație românească, ciolanul put­erii nu mai e chiar așa de râvnit. Nu pen­tru că n‑ar mai fi nimic de ros din el, pen­tru că întot­deauna se mai găsește măcar câte un zgârci gus­tos. Nu pen­tru că dulăii s‑ar fi îndestu­lat deja, pen­tru că foamea nu poate fi vre­o­dată potolită. Ci pen­tru că ăl de‑l va roade acum va tre­bui să muncească cu folos și spor începând de mâine. Iar dulăii politicii românești știu să roadă, știu să latre, știu să muște, dar nu habar n‑au să muncească.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu