Purgatoriul sfinților traseiști

Cu ceva vreme în urmă au fost niște mod­i­ficări ale com­poz­iției Curții Con­sti­tuționale. Unul din­tre mem­bri s‐a pen­sionat sau i‐a expi­rat man­datul — nu‐mi amintesc pre­cis — și PSD a avut șansa de a face o numire în per­soana sen­a­toru­lui Toni Gre­blă, un înfo­cat susțină­tor al politicii prac­ti­cate de social‐democrați. Mi s‐a părut atunci că echili­brul fragil al Curții va fi alterat și că vom avea ulte­rior mai puțină imparțial­i­tate și celer­i­tate. Dar m‐am înșe­lat. Curtea Con­sti­tuțion­ală a demon­strat în ultima vreme că e for­mată dintr‐o majori­tate care înțelege impor­tanța și înălțimea funcției lor și au lat decizii care ade­sea au corec­tat prosti­ile comise de clasa politică din par­la­ment.

Așa s‐a întâm­plat recent și cu faimoasa ordo­nanță a tra­seiștilor, o imensă măgărie marca Dragnea‐Ponta, menită să‐i netezească aces­tuia din urmă calea către Cotroceni. Că nu s‐a întâm­plat așa, știm. Dar efectele viitoare ale aces­tei ordo­nanțe sunt departe de a se fi con­sumat. Lăsată neob­ser­vată, deschide calea către potențiale repetări, trans­for­mând într‐o com­pletă batjocură alegerile locale. Sancțion­ată, pune în dis­cuție legit­im­i­tatea mul­tor man­date de pri­mar și trim­ite către alegeri parțiale în numeroase local­ități.

Și, până la urmă, în ce măsură alegerea unui pri­mar sau dep­u­tat are a face cu par­tidul din partea căruia can­didează? Într‐o mare măsură, aș spune, pen­tru că știm prea puține despre intenți­ile indi­vidu­lui — pen­tru că nu și le detal­i­ază îndea­juns și nici nu e obligat legal s‐o facă — dar votăm politic un anu­mit par­tid pen­tru că ne intere­sează anu­mite direcții pe care le pre­supunem susținute de respec­tiva for­mați­une politică. Retragerea din par­tid tre­buie deci să con­ducă la pierderea cal­ității de ales pen­tru că nu se poate măsura cât de mult a con­tat aparte­nența politică în alegerea per­soanei respec­tive.

Se spune că în priv­ința pri­mar­ilor, mai ales a celor din local­itățile mici, există alte cri­terii, mult mai prag­mat­ice. Lumea îi cunoaște pe can­di­dați, știe cât de vred­nici și gospo­dari sunt și — până la urmă — asta con­tează, nu par­tidul pe care‐l reprez­intă. Sunt întru totul de acord cu modul ăsta de a privi lucrurile cu menți­unea că aceia care se vor aleși pe ast­fel de con­sid­er­ente se pot prezenta ca inde­pen­denți. Afil­ierea la un par­tid pre­supune o anu­mită viz­iune socială, asumă anu­mite prin­cipii. Tra­seis­mul devine ast­fel dovada clară a unui soi de opor­tunism ego­ist, a unei super­fi­cial­ități com­por­ta­men­tale pe care nu ar tre­bui să o pro­movăm în nici un chip, la nici un nivel.

Deci ordo­nanța tra­seiștilor este necon­sti­tuțion­ală. Ce înseamnă asta? În opinia PSD, nimic. De ce nu mă mir?!? În opinia PNL, înseamnă direct pierderea man­datelor. Din nou greșit. Fap­tul că au urmat preved­er­ile unei legi eronate nu îi trans­formă automat pe pri­mari în infrac­tori. Dar efectele legii anu­late tre­buie să rein­stau­reze în mod corect ordinea prece­dentă — asta și spune președ­in­tele CCR, Augustin Zegrean, când afirmă pe un ton colocvial: ei au făcut‐o, ei s‐o dreagă. Curtea nu are dato­ria de a aplica vreo corecție, ci de a sta­bili con­sti­tuțion­al­i­tatea unui act nor­ma­tiv. Par­la­men­tul tre­buie să decidă ce de făcut, dar — ghici ce? — dacă iau altă măsură decât revenirea la situ­ația ante­rioară PNL va ataca (cu suc­ces, în opinia mea) legea la CCR. Eu cred că nu există decât o sin­gură vari­antă de soluționare.

O dată întorși la par­tidul din care au ple­cat, urmează jude­cata de apoi, pur­ga­to­riul tra­seiștilor. Rămâne de văzut în baza cărui arti­col al statu­tu­lui pot fi excluși din par­tid, determinându‐se ast­fel pierderea man­dat­u­lui. Și, mai ales, cât de iertă­tori se vor dovedi lib­er­alii — căci ei sunt prin­ci­palii actori ai aces­tei ordo­nanțe — ști­ind că în niște alegeri parțiale s‐ar putea să nu mai câștige toate primări­ile puse în joc. Am putea ast­fel proba dacă noua con­duc­ere, cu tânăra Alina Gorghiu în frunte, este hotărâtă să facă într‐adevăr o alt­fel de politică. Una în care moral­i­tatea și corec­ti­tudinea să primeze, chiar dacă pe moment cel ce le prac­tică, pierde.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu