Cu ceva vreme în urmă au fost niște mo­di­fi­cări ale com­po­zi­ției Cur­ții Con­sti­tu­țio­nale. Unul din­tre mem­bri s‑a pen­sio­nat sau i‑a ex­pi­rat man­da­tul — nu-mi amin­tesc pre­cis — și PSD a avut șansa de a face o nu­mire în per­soana se­na­to­ru­lui Toni Gre­blă, un în­fo­cat sus­ți­nă­tor al po­li­ti­cii prac­ti­cate de so­cial-de­mo­crați. Mi s‑a pă­rut atunci că echi­li­brul fra­gil al Cur­ții va fi al­te­rat și că vom avea ul­te­rior mai pu­țină im­par­ți­a­li­tate și ce­le­ri­tate. Dar m‑am în­șe­lat. Cur­tea Con­sti­tu­țio­nală a de­mon­strat în ul­tima vreme că e for­mată dintr‑o ma­jo­ri­tate care în­țe­lege im­por­tanța și înăl­ți­mea func­ției lor și au lat de­ci­zii care ade­sea au co­rec­tat pros­ti­ile co­mise de clasa po­li­tică din par­la­ment.

Așa s‑a în­tâm­plat re­cent și cu fai­moasa or­do­nanță a tra­seiș­ti­lor, o imensă mă­gă­rie marca Drag­nea-Ponta, me­nită să‑i ne­te­zească aces­tuia din urmă ca­lea că­tre Co­tro­ceni. Că nu s‑a în­tâm­plat așa, știm. Dar efec­tele vi­i­toare ale aces­tei or­do­nanțe sunt de­parte de a se fi con­su­mat. Lă­sată ne­ob­ser­vată, des­chide ca­lea că­tre po­ten­ți­ale re­pe­tări, trans­for­mând într‑o com­pletă ba­tjo­cură ale­ge­rile lo­cale. Sanc­țio­nată, pune în dis­cu­ție le­gi­ti­mi­ta­tea mul­tor man­date de pri­mar și tri­mite că­tre ale­geri par­ți­ale în nu­me­roase lo­ca­li­tăți.

Și, până la urmă, în ce mă­sură ale­ge­rea unui pri­mar sau de­pu­tat are a face cu par­ti­dul din par­tea că­ruia can­di­dează? Într‑o mare mă­sură, aș spune, pen­tru că știm prea pu­ține des­pre in­ten­ți­ile in­di­vi­du­lui — pen­tru că nu și le de­ta­li­ază în­de­a­juns și nici nu e obli­gat le­gal s‑o facă — dar vo­tăm po­li­tic un anu­mit par­tid pen­tru că ne in­te­re­sează anu­mite di­rec­ții pe care le pre­su­pu­nem sus­ți­nute de res­pec­tiva for­ma­țiune po­li­tică. Re­tra­ge­rea din par­tid tre­buie deci să con­ducă la pier­de­rea ca­li­tă­ții de ales pen­tru că nu se poate mă­sura cât de mult a con­tat apar­te­nența po­li­tică în ale­ge­rea per­soa­nei res­pec­tive.

Se spune că în pri­vința pri­ma­ri­lor, mai ales a ce­lor din lo­ca­li­tă­țile mici, există alte cri­te­rii, mult mai prag­ma­tice. Lu­mea îi cu­noaște pe can­di­dați, știe cât de vred­nici și gos­po­dari sunt și — până la urmă — asta con­tează, nu par­ti­dul pe care‑l re­pre­zintă. Sunt în­tru to­tul de acord cu mo­dul ăsta de a privi lu­cru­rile cu men­țiu­nea că aceia care se vor aleși pe ast­fel de con­si­de­rente se pot pre­zenta ca in­de­pen­denți. Afi­li­e­rea la un par­tid pre­su­pune o anu­mită vi­ziune so­ci­ală, asumă anu­mite prin­ci­pii. Tra­se­is­mul de­vine ast­fel do­vada clară a unui soi de oport­u­nism ego­ist, a unei su­per­fi­ci­a­li­tăți com­por­ta­men­tale pe care nu ar tre­bui să o pro­mo­văm în nici un chip, la nici un nivel.

Deci or­do­nanța tra­seiș­ti­lor este ne­con­sti­tu­țio­nală. Ce în­seamnă asta? În opi­nia PSD, ni­mic. De ce nu mă mir?!? În opi­nia PNL, în­seamnă di­rect pier­de­rea man­da­te­lor. Din nou greșit. Fap­tul că au ur­mat pre­ve­de­rile unei legi ero­nate nu îi trans­formă auto­mat pe pri­mari în in­frac­tori. Dar efec­tele le­gii anu­late tre­buie să re­in­sta­u­reze în mod co­rect or­di­nea pre­ce­dentă — asta și spune pre­șe­din­tele CCR, Au­gus­tin Ze­grean, când afirmă pe un ton co­loc­vial: ei au făcut‑o, ei s‑o dreagă. Cur­tea nu are da­to­ria de a aplica vreo co­rec­ție, ci de a sta­bili con­sti­tu­țio­na­li­ta­tea unui act nor­ma­tiv. Par­la­men­tul tre­buie să de­cidă ce de fă­cut, dar — ghici ce? — dacă iau altă mă­sură de­cât re­ve­ni­rea la si­tu­a­ția an­te­ri­oară PNL va ataca (cu suc­ces, în opi­nia mea) le­gea la CCR. Eu cred că nu există de­cât o sin­gură va­ri­antă de so­lu­țio­nare.

O dată în­torși la par­ti­dul din care au ple­cat, ur­mează ju­de­cata de apoi, pur­ga­to­riul tra­seiș­ti­lor. Rămâne de vă­zut în baza că­rui ar­ti­col al sta­tu­tu­lui pot fi ex­cluși din par­tid, de­ter­minându-se ast­fel pier­de­rea man­da­tu­lui. Și, mai ales, cât de ier­tă­tori se vor do­vedi li­be­ra­lii — căci ei sunt prin­ci­pa­lii ac­tori ai aces­tei or­do­nanțe — ști­ind că în niște ale­geri par­ți­ale s‑ar pu­tea să nu mai câștige toate pri­mă­ri­ile puse în joc. Am pu­tea ast­fel proba dacă noua con­du­cere, cu tâ­năra Alina Gor­ghiu în frunte, este ho­tă­râtă să facă într-ade­văr o alt­fel de po­li­tică. Una în care mo­ra­li­ta­tea și co­rec­ti­tu­di­nea să pri­meze, chiar dacă pe mo­ment cel ce le prac­tică, pierde.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.