Prinși în vâr­te­jul eve­ni­men­te­lor po­li­tice in­terne de la sfâr­și­tul aces­tui an, nu ne-am prea ui­tat în ju­rul nos­tru la ceea ce se în­tâm­plă. Trep­tat, după ce am con­su­mat eu­fo­ri­ile vic­to­riei, ba chiar am re­u­șit unii din­tre noi să că­dem îna­poi în ci­nis­mul lui “nu s‑a schim­bat ni­mic”, pe­i­sa­jul po­li­tic eu­ro­pean în­cepe să ne atragă din nou aten­ția, iar pre­vi­ziu­nile pen­tru 2015 nu sunt cele mai în­cu­ra­ja­toare. Din­tre toate pro­ble­mele din ju­rul nos­tru, cea din Un­ga­ria mi se pare cea mai im­por­tantă pen­tru Ro­mâ­nia. Vi­k­tor Or­ban, prin com­por­ta­men­tul și in­ten­ți­ile sale po­li­tice, poate de­veni o pri­mej­die pen­tru Ro­mâ­nia. De ce? Pen­tru că sun­tem în­con­ju­rați de state mai de­grabă fa­vo­ra­bile Ru­siei.

Tur­cia, cu re­cen­tele re­o­rien­tări spre un soi de au­to­ri­ta­rism re­li­gios, nu e de­parte de ti­pa­rele ru­sești și nu e com­plet ab­surd să ima­gi­năm că la un mo­ment dat Mo­scova și An­kara își vor da mâna peste Ma­rea Nea­gră. Re­gi­mul Er­do­gan pare tot mai pu­țin fa­vo­ra­bil va­lo­ri­lor eu­ro­pene, cu care tur­cii s‑au vrut a fi iden­ti­fi­cați în ciuda is­to­riei lor de foști co­tro­pi­tori și în răs­pă­rul re­li­giei lor care nu pro­po­vă­du­iește câ­tuși de pu­țin ega­li­ta­tea mem­bri­lor so­ci­e­tă­ții. Să nu ne amă­gim cu pro­tes­tele so­ci­ale dintr-un Is­tan­bul pro­fund co­mer­cial și eu­ro­pean — Tur­cia pro­fundă nu arată ne­a­pă­rat la fel.

Sâr­bii sunt și ei fi­lo­ruși. Nu au ui­tat răz­bo­iul cu NATO și pier­de­rea pro­vin­ciei Ko­sovo, o re­con­fi­gu­rare te­ri­to­ri­ală jus­ti­fi­cată de in­te­rese po­li­tice. Dis­cur­sul lui Pu­tin, care face pa­ra­lele în­tre Cri­meea și Ko­sovo, are cu si­gu­ranță priză la Bel­grad. Iar pro-eu­ro­pe­nii sârbi sunt mult mai pu­țini de­cât ne place să cre­dem. Puși în fața unei ale­geri, aș pa­ria că sâr­bii i‑ar pre­fera pe ruși, ali­a­ții lor din­tot­dea­una.

Bu­l­ga­ria e, apa­rent, eu­ro­peană. Dar, exact pe dos de­cât în Ro­mâ­nia, dis­cur­sul pro-eu­ro­pean nu este foarte pe pla­cul po­pu­la­ției, care simte mai de­grabă afi­ni­tăți slave. De­si­gur, avan­ta­jele eco­no­mice ale apar­te­nen­ței la UE, li­ber­tă­țile ce­tă­țe­nești sunt toate foarte bune, dar nu știu care ar fi re­ac­ția bu­l­ga­ri­lor în ca­zul as­pri­rii pu­ter­nice a re­la­ți­i­lor din­tre Ru­sia și Uniune.

Des­pre Gre­cia vor­bim după 25 ia­nu­a­rie. Dacă în ale­geri câștigă ex­trema stângă, să ve­deți ce tă­ră­boi iese cu re­tur­na­rea da­to­ri­i­lor. Dar o ches­tie e clară: gre­cii nu se dau în vânt după UE în ul­tima vreme. Deh! așa se în­tâm­plă când ai da­to­rii, ban­che­rul e cel mai nașpa om din lume.

Mol­dova e pe un par­curs eu­ro­pean foarte fra­gil. Echi­li­brul for­țe­lor po­li­tice care sunt pro și con­tra op­țiu­nii oc­ci­den­tale e într‑o con­ti­nuă miș­care, iar șansa de a avea o pu­tere po­li­tică ma­jo­ri­tar de­mo­cra­tică s‑a pier­dut din nou. Mol­do­ve­nii care pleacă să lu­creze în vest nu mai au timp să vină acasă și să vo­teze o schim­bare ra­di­cală. Cei care se duc să lu­creze în Ru­sia sunt mai de­grabă ten­tați să ur­meze in­te­re­sul per­so­nal de­cât pe cel al ță­rii. Iar Trans­nis­tria este în con­ti­nu­are un loc de unde ru­șii pot în­cerca ceva si­mi­lar cu ceea ce au fă­cut în es­tul Ucrai­nei.

Pen­tru Ro­mâ­nia, sin­gura țară din zonă care are afi­ni­tăți ves­tice clar-ma­jo­ri­tare, e im­por­tant să păs­treze un cu­loar te­ri­to­rial de le­gă­tură cu Eu­ropa oc­ci­den­tală. Și, din mo­ti­vul ăsta, re­gi­mul lui Vi­k­tor Or­ban nu ne e de­loc fa­vo­ra­bil. Nu pen­tru că s‑ar pre­găti de so­vi­e­ti­zare — de­parte de el mo­de­lele de tip es­tic — dar in­ten­ția lui de a dezvolta un soi de “in­de­pen­dență prag­ma­tică” față de po­li­tica Uniu­nii poate în­semna și mă­suri po­li­tice și eco­no­mice care să su­fle în pân­zele lui Pu­tin, cu pre­țul de­fa­vo­ri­ză­rii ță­ri­lor din zonă. Gaze ieftine con­tra sus­ți­nere re­gio­nală, de pildă. Cine l‑ar sanc­ționa? UE? Cum? Și cât va dura bi­ro­cra­ția im­pu­ne­rii unor sanc­țiuni pe căi de­mo­cra­tice? Până atunci jo­cu­rile sale pot merge îna­inte.

Deci, încă n‑am ie­șit com­plet la lu­mină. Mai tre­buie dă­râ­mat un Vi­k­tor.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.