Vic­tor Spi­rescu este ro­mâ­nul care acum un an a in­va­dat Ma­rea Bri­ta­nie. A avut parte de o pri­mire spe­cială din par­tea pre­sei bri­ta­nice și de atunci, pe­ri­o­dic, jur­na­liș­tii îl mai ca­ută să‑l în­trebe de să­nă­tate, cum îi merge în Re­ga­tul Unit și ce pla­nuri de vi­i­tor mai are. Vic­tor e un tip obiș­nuit, nu vi­sează cai verzi pe pe­reți și nici nu se crede vreo ve­detă, dar pu­bli­ci­ta­tea as­tea îi prinde pro­ba­bil bine, mai ales că a ple­cat în Lon­dra ca să facă bani prin munca cinstită.

De cu­rând niște zia­riști l‑au vi­zi­tat din nou și au fă­cut un fel de in­ter­viu cu el. Vic­tor le‑a măr­tu­ri­sit că este dez­a­mă­git de cul­tura bri­ta­nică și mai ales de fap­tul că fe­tele de acolo sunt foarte gă­lă­gi­oase și beau cam mult. În Ro­mâ­nia nu‑i așa, ex­plică el. În Ma­rea Bri­ta­nie fe­me­ile chiar sunt egale cu băr­ba­ții — con­stată el, ob­ser­vând că fe­tele se îm­bată la fel de des ca bă­ie­ții — și asta pare să‑i cre­eze un di­scon­fort cul­tu­ral. El vrea o fată care să‑i gă­tească, să‑i spele hai­nele, pen­tru că acum tre­buie să-și facă sin­gur tre­bu­rile as­tea. Nu‑l de­ran­jează munca — in­sta­lează con­ducte de cli­ma­ti­zare — dar îl su­pără me­na­jul. Vic­tor a cres­cut cu ideea că tre­bu­rile ca­s­nice nu sunt pen­tru el. Cine l‑a edu­cat așa?

Ju­de­când după vâr­sta lui Vic­tor, am pu­tea spune că apar­ține ge­ne­ra­ției Y. Și to­tuși gân­di­rea lui e mai de­grabă spe­ci­fică ge­ne­ra­ției an­te­ri­oare. Pu­tem pre­su­pune că mama lui e năs­cută în ju­rul anu­lui 1960 — poate pu­țin îna­inte, poate pu­țin după. La vre­mea res­pec­tivă ar­he­ti­pu­rile ac­cep­tate erau cele ale fe­meii egală cu băr­ba­tul în sens ci­vic, dar de­de­sub­tul apa­ren­țe­lor de­mo­cra­tice mo­de­lul fa­mi­liei tra­di­țio­nale era încă viu. Tre­bu­rile ca­sei erau ale fe­meii. În­treaga ge­ne­ra­ție X a avut acest mod de a gândi, mai mult mai pu­țin preg­nant. Vic­tor a cres­cut pro­ba­bil într‑o fa­mi­lie în care spă­la­tul și căl­ca­tul hai­ne­lor, gă­ti­tul, cu­ră­țe­nia în casă erau ex­clu­siv în­da­to­ri­rea mamei.

Așa cum gân­dește, pare să apar­țină ge­ne­ra­ției X, dar e năs­cut mult mai târ­ziu în plină ge­ne­ra­ție Y. El este un re­pre­zen­tant al unei com­bi­na­ții spe­ci­fic est-eu­ro­pene, al ge­ne­ra­ției XY. Are aș­tep­tă­rile ge­ne­ra­ției Y, vrea multe pen­tru el și știe ce poate oferi viața mo­dernă. Dar, ase­me­nea ce­lor din ge­ne­ra­ția X, nu se aș­teaptă ca toate as­tea să vină ușor, pen­tru că nu se con­si­deră spe­cial. Ca să-și îm­pli­nească vi­sele tre­buie să mun­cească. Sau să aibă un no­roc chior. Îi place teh­no­lo­gia, mo­der­ni­ta­tea, dar are încă va­lo­rile ge­ne­ra­ției an­te­ri­oare, pe care el le nu­mește tradiții.

În ora­șele mari ale Ro­mâ­niei, acolo unde in­flu­en­țele ex­te­ri­oare s‑au fă­cut mult mai re­pede sim­țite, există deja o ge­ne­ra­ție Y des­tulă de ti­pică. Pro­vin din fa­mi­lii ur­bane, nu au o me­mo­rie in­di­vi­du­ală sau co­lec­tivă a co­mu­nis­mu­lui, sunt în plină pu­tere, au slu­jbe bune și câștigă de­cent, au aș­tep­tări mari și tră­iesc în con­for­mi­tate cu ele. Nu-și re­fuză plă­ceri, evită munca fi­zică, vor să ajungă cât mai re­pede în po­zi­ții de ma­na­ge­ment, ca­ută dis­trac­ția, adoră ga­d­get-urile și sunt, în ge­ne­ral, ne­fe­ri­ciți pen­tru că tot ceea ce au e prea pu­țin, se ob­ține prea greu și vine prea târ­ziu față de aș­tep­tă­rile lor.

Dar din­colo de acest sub­țire strat so­cial există o masă mult mai con­sis­tentă a ge­ne­ra­ției XY, cei care tră­iesc în Ro­mâ­nia pro­fundă, în mo­deste urbe pro­vin­ci­ale sau în pro­xi­mi­ta­tea lor ru­rală, râv­nind la ceva mai bun, dar pro­fund an­co­rați în va­lo­rile tre­cu­tu­lui: lo­cul fe­meii e la cra­tiță, fe­ri­ci­rea în­seamnă mici și bere pe să­tu­rate, orice e gra­tis e bun. Unii, pre­cum Vic­tor, eva­dează cu­ra­jos spre Eu­ropa ves­tică în că­u­ta­rea no­ro­cu­lui. Dacă sunt har­nici și au și-un dram de no­roc, re­u­șesc. O parte din opi­ni­ile lor se schimbă, pro­ba­bil nu cele fun­damen­tale, con­tra­zise de re­a­li­tă­țile ace­lor țări. Dar schim­ba­rea nu e nici­o­dată pro­fundă, căci — pre­sați să se in­te­greze so­cial — răs­pun­sul lor e sim­plu: vrem să câști­găm bani mulți, să ne îm­bo­gă­țim și să ne în­toar­cem în țară ca să trăim după tra­di­ți­ile noastre.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.