Chestia cu viața la țară e că a devenit un pic prea mainstream. Hipsterii au abandonat‑o — tocmai v‑am zis că e prea mainstream! — și au început s‑o adopte corporatiștii. Ceea ce nu e rău. Dar nici nu e bine. Problema cu corporatiștii e că sunt de treabă, votează cu creier, sunt foarte entuziaști, gata să o apuce în orice nouă direcție — dacă așa e moda — dar majoritatea nu prea au îndemânările necesare pentru a descurca ceva ce nu e eminamente urban. Iar chestia cu downshifting-ul e nițel mai complicată.
Acuma, ca să fim complet onești, nu e vina lor exclusivă. Ăștia de și-au descoperit rădăcinile țărănești (dintre care nu mă exclud, deși n‑am condiții să mă desfășor după voia inimii) nu le spun concret care e treaba cu mutatul ăsta la țară. Adică una e să ridici în slăvi tot felul de aspecte pozitive, cum ar fi mersul cu picioarele goale prin roua ierburilor, mirositul florilor și mușcatul din roșiile bio-eco cultivate cu propria mânuță, dar cu totul alta e să povestești la ce trebuie să renunți ca să le ai pe astea și cât trebuie să muncești ca să ți se întâmple și ție. Există o comunitate adorabilă de “mutanți la țară” care s‑au apucat de blogging și istorisesc cu lux de amănunte despre plăcerile vieții rurale, dar rareori suflă vreo vorbuliță despre cum le cântă greierii din crăpăturile călcâielor. Exagerez un pic, desigur.
Ca să apuci calea asta e nevoie de ceva mai mult decât dorința de a simți parfumul de clorofilă. E nevoie să știi să o faci să se întâmple. E nevoie de un pic de sacrificiu. E nevoie de câteva îndemânări practice, aparent greu de dobândit pentru cineva care a crescut exclusiv la bloc și i‑a pus mămica mâncărica în farfurie până când s‑a căsătorit. E nevoie de trudă și sacrificii. E nevoie de renunțări: nu mai e loc de cluburi, chefuri, bârfe la o cafea și seri cu amicii la bere. E nevoie de perseverență, căci la început greșelile nu vor fi puține și nici mici.
Așa că, dragii mei corporatiști urbani, înainte de a deveni adepți ai mișcărilor “go green” și “back to the roots” meditați puțin la ce trebuie să lăsați în urmă. Și dacă vi se pare că e prea mare sacrificiul, că e inutil efortul și că e prea greu să învățați ceea ce trebuie să știți pentru a supraviețui, stați frumușel în apartamentul vostru de bloc și luați-vă legumele de la Mega, că e mai sigur. Nu de alta dar acolo o să muriți de urât și de întristare, beți de soare și pârliți îngrozitor. 😉
18:01
“le cântă greierii din crăpăturile călcâielor” :)))) asta e chiar originala :)))
14:01
si lipsiti de confortul occidental 🙂
16:01
Corect!