Am scris deja des­pre aten­ta­tul din Pa­ris. Simt ne­voia să re­vin asu­pra su­biec­tu­lui pen­tru că nu cred că am spus tot ceea ce vro­iam să spun. Cu cât me­di­tez mai mult asu­pra im­pli­ca­ți­i­lor con­crete, cu cât mă stră­dui mai mult să gă­sesc so­lu­ția pen­tru ca așa ceva să nu mai fie po­si­bil, cu atât mai adânc mă adân­cesc în di­lema care se pre­fi­gu­rează: li­ber­ta­tea de ex­pre­sie nu are nici un fel de limite?

Fără în­do­ială, să ucizi în nu­mele in­di­fe­rent că­rei ar­gu­men­ta­ții e greșit. O spu­nem acum cu glas ferm și pu­ter­nic, noi eu­ro­pe­nii, ur­ma­șii ce­lor care au pur­tat se­cole de‑a rân­dul răz­bo­aie re­li­gi­oase, cru­ci­ade, stră­ne­po­ții ce­lor care au in­va­dat Ame­ri­cile sub pre­tex­tul creș­ti­nă­rii și au ni­mi­cit po­pu­la­ții în­tregi des­pre a că­ror cul­tură abia acum aflăm cât era de com­plexă și de fru­moasă. Ok, să zi­cem că atunci eram bar­bari și noi, ne­cio­pliți încă, acum am în­vă­țat din gre­șe­lile noas­tre și nu le mai re­pe­tăm. Ne-am ci­vi­li­zat. Pre­țuim mul­ti­cul­tu­ra­lis­mul și‑l pro­mo­văm. Sun­tem to­le­ranți. Sun­tem po­li­ti­ca­lly corect.

Dar atunci când îl în­fă­ți­șăm pe pro­fe­tul Ma­ho­med fă­când sex cu un mă­gar care este ex­pre­sia că­reia vrem să îi dăm li­ber­tate? Că Isla­mul este o re­li­gie fun­damen­tal greșită? Nu pu­tem ex­prima asta de­cât într‑o formă jig­ni­toare pen­tru toți cei care sunt de altă pă­rere? Fap­tul că am fă­cut ace­leași alu­zii vul­gare și des­pre creș­ti­nism ne face echi­li­brați și echi­dis­tanți? Mul­ti­cul­tu­ra­lis­mul în­seamnă să târâm toate cul­tu­rile prin no­roi, în mod de­mo­cra­tic, doar pen­tru că noi nu le îm­păr­tă­șim? Li­ber­ta­tea de ex­pre­sie nu in­clude și res­pec­tul față de ce­lă­lalt și față de va­lo­rile sale?

Nu, nu vreau să ajung la con­clu­zia că zia­riș­tii de la Char­lie Hebdo și-au me­ri­tat soarta. Ni­meni nu tre­buie să pe­dep­sească pe al­ții prin vi­o­lență. Dar ra­țio­na­men­tul lo­gic ajunge aici într‑o fun­dă­tură. Dacă ad­mi­tem că li­ber­ta­tea de ex­pre­sie are to­tuși niște li­mite, se naște în­tre­ba­rea cine sta­bi­lește aceste li­mite. Auto­cen­zura nu poate fi su­fi­cientă pen­tru că gra­dul nos­tru de ne­sim­țire e ex­trem de di­vers și, de fapt, am ajunge des­tul de ra­pid în exact ace­eași si­tu­a­ție ca și azi. Cen­zura este la fel de pe­ri­cu­loasă, ten­ta­ți­ile ori­că­rei au­to­ri­tăți de a‑și ex­tinde con­tro­lul asu­pra pre­sei nu de­pind nici­o­dată de bu­nele in­ten­ții cu care s‑a por­nit la drum. Deci nu pu­tem sta­bili li­mite li­ber­tă­ții de ex­pre­sie. Vor fi însă me­reu unii care vor îm­pinge ex­pri­mă­rile lor că­tre li­mita su­por­ta­bi­li­tă­ții unui alt grup. Cre­deți că voi n‑aveți pro­pri­ile voas­tre sen­si­bi­li­tăți, punc­tele voas­tre du­re­roase unde n‑ați su­porta să apese con­ti­nuu cineva?

Ima­gi­nați-vă că, în nu­mele li­ber­tă­ții de ex­pre­sie, ci­neva ar scoate o re­vistă de ca­ri­ca­turi cu co­pii și pe­do­fili. Am au­zit câ­teva ban­curi de‑a drep­tul si­nis­tre pe su­biec­tul ăsta. Cum ați re­ac­ționa dacă, pă­rinți fi­ind, ați ve­dea așa ceva transpus în ima­gini sub formă de umor sar­cas­tic? Ați fi scan­da­li­zați mulți din­tre voi, mai ales aceia care nu vor­biți des­pre aproape ni­mic alt­ceva de­cât des­pre co­piii voș­tri, nu‑i așa? Nu i‑ați omorî pe cei care au de­se­nat, dar ați vrea să în­ce­teze, să li se in­ter­zică în vreun fel sau al­tul să con­ti­nuie. Și dacă n‑ar în­ceta, dacă ar apăsa re­pe­tat pe ner­vii voș­tri, dacă ar ex­ploata con­ti­nuu sen­si­bi­li­tă­țile voas­tre, cât ar dura până când ci­neva s‑ar gândi să ia niște mă­suri fi­zice cu ca­ri­ca­tu­riș­tii ăia?

Când un­gu­rii cer auto­no­mie, când flu­tură stea­guri stră­ine, ce răs­puns dau o mare parte din­tre ro­mâni? Unul îm­pă­ciu­i­tor și to­le­rant? Sau mai de­grabă în­cep să ros­tească ame­nin­țări mai voa­late sau mai apă­sate, că nu ne mai oprim până la Bu­da­pesta, că îi căl­căm în pi­cioare, că le în­chi­dem gura, că îi dăm afară din țară? I‑am vrea re­duși la tă­cere. Li­ber­ta­tea lor de ex­pre­sie nu e ac­cep­ta­bilă. Vrem li­mite. Vrem cenzură.

Îna­inte de a striga cu con­vin­gere je suis Char­lie, gân­diți-vă dacă ați spune va­gyok Is­tvan atunci când un ma­ghiar ar fi omorât pen­tru că a ce­rut in­de­pen­dența Ți­nu­tu­lui Se­cu­iesc. Și dacă răs­pun­sul ar fi nu, atunci lă­sați ipo­cri­zia. Și ad­mi­teți că li­ber­ta­tea de a te ex­prima vine mână în mână cu da­to­ria de a res­pecta. Din care se naște, tre­buie să se nască, autocenzura.

LATER EDIT: Ci­tesc des­pre re­ac­ția lui An­drei Pleșu la aceste triste eve­ni­mente. Și, pen­tru că îl con­si­der pe acest om un re­per în pri­vința mă­su­rii pe care toți ar tre­bui s‑o avem, mă bu­cur să con­stat că spune ace­leași lu­cruri la care m‑am gân­dit și eu. Că aten­ta­tul va pune în dis­cu­ție mul­ti­cul­tu­ra­lis­mul și uti­li­ta­tea sa pen­tru so­ci­e­tate. Și că li­ber­ta­tea de ex­pre­sie nu e, to­tuși, li­ber­ta­tea de a‑ți bate joc de al­ții. Tre­buie să existe li­mite. Doar că sunt im­po­si­bil de sta­bi­lit alt­fel de­cât prin bu­nul simț. Sau prin forța co­mu­ni­tă­ții. La fel de prompt cum au ie­șit în stradă acum pen­tru a se so­li­da­riza cu vic­ti­mele aten­ta­tu­lui, pa­ri­zie­nii ar fi tre­buit să iasă în stradă și să pro­tes­teze când au apă­rut ca­ri­ca­tu­rile înfățișându‑l pe pro­fe­tul Moha­med în ipos­taze jignitoare.

Și mai spun o dată, ca să fiu bine în­țe­les: vi­o­lența nu va re­zolva ni­mic, niciodată.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Doru Moisa Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Valentin Cheche

    Mi­ron Damian sin­te­ti­zeaza in 3–4 fraze in pa­ra­gra­ful fi­nal cele doua pro­ble­ma­tici, si cea a ne­sim­ti­rii CH, si cea a teroristilor.

    http://www.contributors.ro/reactie-rapida/caricaturizand-libertatea-de-exprimare/

  2. Valentin Cheche

    In ul­ti­mele zile vad ca sunt multi ce se zbat in ca­drul asta de dis­cu­tie cu iz ma­ni­he­ist. In­clu­siv eu.
    La mine este sim­plu, pana la acest aten­tat ha­bar nu aveam de CH. Acum am aflat, am va­zut ca fac un umor de auto­baza dat cu par­fum de pu­bli­ca­tie fina si am tras con­clu­zia in par­ti­cu­lar, fara sa o vo­ca­li­zez. Iar aten­ta­to­rii au tras mai mult de­cat concluzia.

    Ideea este, vrei sa iti ex­primi pa­re­rea ne­fa­vo­ra­bila des­pre re­vista, bun, fa‑o in alt con­text, lasa mo­men­tul sa tre­aca. Nu e ok sa in­juri de­func­tul la in­mor­man­tare, nu? Si asa scapi de foarte po­si­bila la­pi­dare so­ci­ala ce ar urma.

    Si acum ajun­gem la “nu vreau să ajung la con­clu­zia că zia­riș­tii de la Char­lie Hebdo și-au me­ri­tat soarta” ce este un­deva pe o foarte fina li­nie. Sunt de acord ca ni­meni nu me­rita o ase­me­nea soarta. Dar, pe de alta parte, cand in­ta­rati un caine tur­bat prin gard cu ba­tul, la ce te as­tepti cand scapa pe poarta si vine la tine? Mai mult nu zic.

    Eu cred ca edi­to­rii de la CH nu si-au me­ri­tat soarta, dar ni­meni nu este vi­no­vat ca nu si-au in­te­les li­mi­tele li­ber­ta­ti­lor lor si le-au mai in­drep­tat si ca­tre o zona de raz­boi ide­o­lo­gic nu toc­mai pri­e­te­noasa. Ca nu cred ca toate ca­ri­ca­tu­rile lor erau in­drep­tate ca­tre mo­de­rati. Aia se in­crunta pu­tin si merg mai departe.

  3. Luca-Bogdan Grigorescu

    E in­gri­jo­ra­tor cat de multa lume in­te­lege gre­sit un su­biect atat de sim­plu: drep­tu­rile unui om se opresc atunci cand “ating” drep­tu­rile al­tui om. De ex.: drep­tul la li­bera ex­pri­mare se opreste atunci cand in­stiga la vi­o­lenta im­po­triva al­tuia. Punct. Nu con­teaza daca ce­la­lalt e ca­ri­ca­tu­rist ateu ho­mo­se­xual evreu.

    Bu­d­dha, Al­lah, Ii­sus sau Ili­escu nu isi au lo­cul in de­ci­zii le­gate de drep­tu­rile omu­lui. Daca vreun sus­ti­na­tor al ce­lor ce­lor de mai sus se simte le­zat, e pro­blema lui — a‑i forta pe cei­lalti sa tina cont de re­li­gia ta nu e un drept. Iar asta este o con­se­cinta a fap­tu­lui ca cei­lalti au drep­tul la pro­pria religie.

  4. Doru Moisa

    Pe mine m‑a ac­ti­vat pro­po­zi­ția “li­ber­ta­tea de ex­pre­sie nu e, to­tuși, li­ber­ta­tea de a‑ți bate joc de alții”.

  5. Sorin Sfirlogea

    I got news: Con­sti­tu­ția se aplică și la lo­cul de muncă. Orice com­pa­nie este obli­gată să-ți res­pecte drep­tu­rile ce­tă­țe­nești, alt­min­teri îi poti da în ju­de­cată. Ești la fel de apă­rat (sau nu) și pe stradă, și la ser­vici. Iar jig­ni­rile nu-și au ros­tul ni­că­ieri, dar — după cum ve­dem — se mai în­tâm­plă. Din ne­fe­ri­cire, une­ori au con­se­cințe tra­gice. This is my po­int. And I rest my case 🙂

  6. Doru Moisa

    Le­gat de com­pa­ra­ția cu com­pa­nia. La ser­vici se pre­su­pune că vii să îți ma­ni­fești ac­ti­vi­ta­tea pro­fe­sio­nală — lu­cru pen­tru care ești și re­mu­ne­rat. Pen­tru asta sem­nezi un con­tract și ești de acord cu un re­gu­la­ment in­tern. Jig­ni­rile nu-și au sensul/rostul, dar se mai în­tâm­plă și în ast­fel de me­dii — une­ori din vina unuia, al­te­ori din exa­ge­ra­rea al­tuia, sau din ca­uză că ci­neva a luat niște ches­tii prea per­so­nal. Se întâmplă.

    Strada în schimb, nu este pro­pri­e­tate pri­vată, ci este loc pu­blic. Acolo se pre­su­pune că ești apă­rat de o Con­sti­tu­ție care-ți asi­gură niște drep­turi și niște libertăți.

  7. Sorin Sfirlogea

    Dis­cu­tia asta mi‑a dat o idee de o alta per­spec­tiva asu­pra su­biec­tu­lui. Stiam eu ca me­rita sa po­le­mi­zez cu tine 🙂

  8. Sorin Sfirlogea

    Exact asta spun si eu, că nu se poate im­pune cen­zura, ci este ne­voie de auto­cen­zura pe care o aduce res­pec­tul. Ne pre­tin­dem to­le­ranti si mul­ti­cul­tu­rali. Le­t’s walk the talk. In­te­re­sant este cum ni se schimba per­cep­tia ime­diat ce in­tram pe te­ri­to­riul pro­fe­sio­nal. Intr‑o com­pa­nie (nor­mala) sa jig­ne­sti in orice fel un co­leg este pe­dep­sit ime­diat si ni­meni nu are o pro­blema cu asta, toti sun­tem de acord ca asa e co­rect. Cand ie­sim pe strada, ne pu­tem porci in voie in nu­mele li­ber­ta­tii de ex­pre­sie. Usor ipo­crit, nu? In­ju­ram nu­mai cand stim ca nu ni se in­tam­pla nimic…

  9. Doru Moisa

    Ce vreau eu să spun de fapt e că dacă în­ce­pem sa fa­cem com­pro­mi­suri și în­ce­pem să re­nun­țăm de bu­nă­voie la drepturi/libertăți, din acel mo­ment cream un pre­ce­dent periculos. 

    Ori­cât de “imo­rale” ar fi acele ca­ri­ca­turi pen­tru unii, la fel poți găsi o su­me­de­nie de alte lu­cruri care sunt “imo­rale” sau de­ran­jante pen­tru alții.

    Și … odată pre­ce­den­tul fă­cut, nu mai e cale de în­toar­cere. Câștigă ei.

  10. Doru Moisa

    Po­si­bil 🙂

  11. Sorin Sfirlogea

    Mda, e clar, ra­țio­na­men­tele tale în pro­blema asta sunt bi­nare. 0 sau 1. Ori (auto)cenzurăm tot, ori ni­mic. De­fect profesional 🙂

  12. Doru Moisa

    … ches­tii care la fel, cir­culă pe in­ter­net, deci sunt “peste tot”

  13. Doru Moisa

    Nope. Pu­bli­ca­ția este în spa­tele unui pa­ywall. La fel de jig­ni­toare (pen­tru unii) este si por­no­gra­fia, care cir­culă ne­s­tin­ghe­rită pe in­ter­net, și to­tuși ni­meni nu zice ni­mic. Poate de mii de ori mai jig­ni­toare sunt fil­mu­le­țele cu de­ca­pi­tări, sau “fo­tba­lul” cu ca­pete de om (!) din Si­ria. Cine știe, poate ne tre­zim mâine că și Ti­mes­newro­man sau Ka­mi­kaze sau chiar sce­ne­tele cu Char­lie Cha­plin sunt “jig­ni­toare” pen­tru unii și tre­buie interzise …

  14. Sorin Sfirlogea

    Nu­mai că e vorba de ceva in­ten­țio­nat jig­ni­tor care cir­culă pe in­ter­net, adică e peste tot…

  15. Cristian Ilas

    As com­pleta ca fran­ce­zii si lu­mea in­treaga tre­bu­iau sa iasa in strada si dupa aten­ta­tul din 16 de­cem­brie din Pa­kis­tan cand au mu­rit 141de oa­meni din­tre care 132 de co­pii. Multi din­tre cei care “sunt Char­lie” acum nici n‑au au­zit de aceasta tra­ge­die cum­plita, fi­ind ocu­pati cu ca­do­u­rile de Cra­ciun si cu pre­ga­ti­rea revelionului.

  16. Doru Moisa

    Nu­mai că e vorba de Pa­ris, nu de New De­lhi sau Teheran.

  17. Sorin Sfirlogea

    Ur­mează-ți lo­gica: nu mă­nânci vită ca să‑i ri­di­culi­zezi pe hin­duși, nu? Ur­mezi o tra­di­ție di­fe­rită, niște va­lori di­fe­rite. Ăsta e mul­ti­cul­tu­ra­lism. Să des­chizi un res­ta­u­rant cu carne de vită în New De­lhi este lipsă de res­pect. E ceva in­ten­țio­nat jig­ni­tor. Eu așa văd lucrurile.

  18. Doru Moisa

    Să în­chi­dem toate res­ta­u­ran­tele care ser­vesc frip­turi de vită, pen­tru că vaca este ani­mal sfânt pen­tru hin­duși! Cum să per­mi­tem așa ceva, așa o batjocură?

  19. Sorin Sfirlogea

    Iar eu cred că ju­de­cata tre­buie să fie dreaptă. Și că nu tre­buie să ne li­mi­tăm la aten­tat. Tre­buie să ve­dem dacă nu cumva am dus li­ber­ta­tea de ex­pre­sie prea de­parte. Dacă nu cumva am ajuns să ne ba­tjo­co­rim re­ci­proc într-un mod care nu va face de­cât să nască tot mai multa vi­o­lență. Dacă nu cumva ne-am pier­dut res­pec­tul față de noi în­șine. Și toate as­tea nu au ni­mic de a face cu un paywall.

  20. Doru Moisa

    Ce nu în­țe­leg eu la toți cei care mută aten­ția de la ori­bi­lele crime la “mo­ra­li­ta­tea” ac­ti­vi­tă­ții ce­lor de la Char­lie Hebdo — până să se sară în sus că “vrem cen­zură, vrem cen­zură” — de ce nu se ia în cal­cul si fap­tul că pu­bli­ca­ția res­pec­tivă este în spa­tele unui paywall.

    Îti place, o cum­peri — nu-ti place sau te simți le­zat de ce vez acolo, n‑o cum­peri, și gata. La fel ca la pu­bli­ca­ți­ile pen­tru adulți — mă în­do­iesc că cei prea în­vă­lu­iți de cre­dințe și mis­ti­cisme o să dea vreo­dată bani pe Hustler.

    Cred că asis­tăm la niște de­ra­paje grave. Oa­me­nii sunt ucisi cu sânge rece (in­clu­siv un po­li­țist mu­sul­man) … dar noi tin­dem să ale­gem să ju­de­căm vic­ti­mele, pen­tru că e mai ușor — au mu­rit și nu se pot apăra cu argumente.

  21. Alice

    Ipo­cri­zia vine la braț și cu lipsa de lo­gică: dacă spui că pur și sim­plu nu ai con­suma în rup­tul ca­pu­lui pro­duse gen CH, în­seamnă auto­mat că jus­ti­fici crima. În nu­mele unei to­tale li­ber­tăți de ex­pre­sie, ți se in­ter­zice o umilă părere.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.