Re­vo­lu­ția fran­ceză a sta­tuat pen­tru prima oară în is­to­rie no­țiu­nea de stat laic. Aflată în fața unei mul­ti­tu­dini de op­țiuni re­li­gi­oase, na­țiu­nea fran­ceză — prin in­ter­me­diul unor minți lu­mi­nate ale sale — a ho­tă­rât că Franța tre­buie să păs­treze o dis­tanță im­par­ți­ală față de as­pec­tele re­li­gi­oase. Ceea ce s‑a și în­tâm­plat, iar mo­de­lul lor a fost trep­tat îm­bră­ți­șat de multe alte state. Într‑o oa­re­care mă­sură se poate spune că de­mo­cra­ția merge azi mână în mână cu lai­ci­ta­tea statului.

Un stat laic nu este însă un stat anti-re­li­gios, ci doar unul care alege să nu se pro­nunțe în a ju­deca dog­mele, va­lo­rile, sim­bo­lu­rile și prac­ti­cile nici unei re­li­gii, lă­sându-le com­plet în seama ce­tă­țe­ni­lor și ofe­rindu-le ca­drul de a se ma­ni­festa re­li­gios așa cum do­resc (atâta timp cât nu in­tră în con­flict cu le­gile sta­tu­lui). Pe cale de con­se­cință un stat laic nu este un stat ateu, pen­tru că ate­is­mul este ne­ga­rea ori­că­rei re­li­giei, ceea ce nu este nici pe de­parte o ati­tu­dine ne­u­tră. Din per­spec­tiva unui stat laic, ateii sunt la fel cu creș­ti­nii, bu­diș­tii sau mu­sul­ma­nii — nici unii din­tre ei nu de­țin ade­vă­rul ab­so­lut în ma­te­ria religiei.

Aces­tea fi­ind zise să ne ima­gi­năm acum că un grup de mu­sul­mani din Franța ar fi dat în ju­de­cată re­dac­ția CH pen­tru ca­ri­ca­tu­rile des­pre pro­fe­tul Ma­ho­med. Care ar fi fost li­nia lor de atac? Că pro­fe­tul e un sim­bol sa­cru și că este de ne­ac­cep­tat să fie ba­tjo­co­rit în acest mod. Ju­de­că­to­rul fran­cez ar fi tre­buit să se uite în con­sti­tu­ție și să con­state că — în acord cu lai­ci­ta­tea sta­tu­lui pe care îl re­pre­zintă — nu poate con­firma că Moha­med e pro­fet și nici că e sa­cru (evi­dent nu poate nici in­firma). Ur­mă­to­rul pas ar fi să se uite în le­gile care pri­vesc li­ber­ta­tea de ex­pri­mare și să vadă dacă există vreo in­ter­dic­ție acolo. Ne­fi­ind, nu poate de­cât să res­pingă ca­zul și să tri­mită păr­țile să se ju­dece pe ci­vil. Slabe șanse să de­mon­strezi în vreun fel pa­gu­bele mo­rale pe care le cre­ează niște ca­ri­ca­turi. Și chiar dacă s‑ar de­mon­stra asta, pe cine să des­pă­gu­bești și cu cât? E lim­pede că un ast­fel de pro­ces nu ar avea șanse de succes.

Dar ace­lași stat laic fran­cez știe foarte bine că există gru­puri re­li­gi­oase fa­na­tice. S‑au în­tâm­plat des­tul aten­tate până acum ca să nu fie un se­cret fap­tul că există o ra­di­ca­li­zare re­li­gi­oasă a unor fac­țiuni de isla­miști. Și se știe la fel de bine că fo­lo­sesc orice pre­text pen­tru a lansa ast­fel de ata­curi. Ce so­lu­ții are atunci sta­tul pen­tru a‑și pro­teja ce­tă­țe­nii? În prin­ci­piu două.

Prima ar fi să lase lu­cru­rile să evo­lu­eze și să in­sti­tuie trep­tat mă­suri tot mai dras­tice de con­trol. La pri­mul aten­tat mai se­rios se mo­bi­li­zează pu­ter­nic, ob­ține ade­rența po­pu­la­ției pen­tru un nivel cres­cut de se­cu­ri­tate și în­tă­rește con­tro­lul po­li­ție­nesc. Toate as­tea costă, dar îl costă pe con­tri­bu­a­bil, care chiar el a ce­rut asta. Fi­rește su­pra­ve­ghe­rea po­li­ție­nească are li­mi­tele sale, nici­o­dată nu poți con­trola to­tul. În­tot­dea­una se vor găsi me­tode de a eluda ve­ri­fi­că­rile de se­cu­ri­tate și un nou aten­tat va fi po­si­bil. Din nou se so­li­cită mai multă se­cu­ri­tate și con­tro­lul se in­ten­si­fică. Trep­tat, o mul­țime de alte li­ber­tăți in­di­vi­du­ale sunt res­trânse sub pre­tex­tul de a se­cu­riza o li­ber­tate de ex­pri­mare ne­în­gră­dită (vezi po­ves­tea cu car­te­lele pre­pay de la noi).

A doua so­lu­ție ar fi să pre­vină. Adică să le­gi­fe­reze că li­ber­ta­tea de ex­pri­mare este li­mi­tată în pri­vința re­li­giei, în sen­sul că ai voie să prac­tici orice re­li­gie do­rești, dar nu ai voie să de­fă­i­mezi în mod de­li­be­rat o altă re­li­gie, sub pe­deapsa cu amenda sau în­chi­soa­rea, în func­ție de gra­vi­ta­tea și re­pe­ta­rea fap­tei. Iar această li­mi­tare este con­se­cința fi­rească a lai­ci­tă­ții — de vreme ce nu pot să ju­dec care din­tre voi are drep­tate în ca­zul unui con­flict, aleg să evit con­flic­tul pe­dep­sind ten­ta­tiva de a‑l declanșa.

Pu­tem spera să era­di­căm fun­damen­ta­lis­mul re­li­gios și ex­tre­mis­mul? Nu. Mi-aș dori o lume fără proști, dar din pă­cate e uto­pică. Iar re­li­gi­ile sunt un su­biect prea per­so­nal și emo­țio­nal pen­tru foarte mulți din­tre noi în­cât să nu apară și exal­tați. Ori­câte răz­bo­aie îm­po­triva te­ro­ris­mu­lui am porni, nu vom face de­cât să spo­rim în­dâr­ji­rea aces­tor in­di­vizi și să le cer­ti­fi­căm că au o me­nire is­to­rică. Dacă vă ui­tați la ce s‑a în­tâm­plat în ul­tima vreme în Orien­tul Mij­lo­ciu veți ve­dea că am dreptate.

Vă las deci pe voi să ju­de­cați care din­tre aceste me­tode e mai bună și mai si­gură. În­tre timp aud că ur­mă­to­rul nu­măr al CH va con­ține din nou ca­ri­ca­turi cu pro­fe­tul Ma­ho­med. Și mă în­treb, dacă peste un timp va avea loc un aten­tat de mai mare am­ploare în mij­lo­cul Pa­ri­su­lui, cu mulți morți și ră­niți, cine va avea con­ș­tință vic­ti­mele acelea?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Rodica Coca

    In­te­re­sant articol!Sper sa fie ci­tit de cat mai multi.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.