O ex­ce­lentă ob­ser­va­ție a lui Alice mi‑a pro­vo­cat azi câ­teva mo­mente de re­tros­pec­ție: “Pen­tru un po­por care până mai ieri a ac­cep­tat lipsa to­tală de li­ber­tate, preț de 50 de ani, mi se pare cam sus­pectă exal­ta­rea asta cu li­ber­ta­tea to­tală de ex­pre­sie”. Mda, mi-am zis, cam așa e, cum naiba de am de­ve­nit așa dintr‑o dată cam­pi­o­nii li­ber­tă­ți­lor când noi le-am ce­dat fără prea multă luptă pen­tru ale noas­tre când au ve­nit co­mu­niș­tii pe tan­cu­rile so­vi­e­tice? Cu ex­cep­ția câ­torva, prea pu­țini, ne­buni care au luat arma în mână și-au fu­git în munți, spe­rând să poată ține piept noii orân­du­iri până când vor veni ame­ri­ca­nii, cei­lalți — ma­jo­ri­ta­tea co­vâr­și­toare — s‑au ali­niat cu­minți la no­ile re­a­li­tăți. De unde atunci această vân­joasă ti­radă con­tra ori­că­rei cen­zuri, fie ea și a bu­nu­lui simț, to­le­ran­ței și respectului?

Fă­când aceste ob­ser­va­ții, mi s‑a re­pli­cat că ge­ne­ra­ția tâ­nără este cea care acum pro­tes­tează pen­tru păs­tra­rea li­ber­tă­ții de ex­pri­mare, pen­tru că ei nu sunt atinși de ta­rele tre­cu­tu­lui, au o alt­fel de gân­dire și, până la urmă, e fi­resc să existe dis­cre­panțe de vi­ziune în­tre ge­ne­ra­ții. Po­po­rul care a ac­cep­tat lipsa de li­ber­tate e for­mat din cei peste 40 de ani, dar ti­ne­rii care nu au prins vre­mu­rile de cen­zură to­ta­li­tară, în­țe­leg cu to­tul alt­ceva prin nor­ma­li­tate. Așa să fie?

Mi-am adus aminte că pe vre­mea co­mu­nis­mu­lui, dacă fă­ceai prea multă gă­lă­gie, dacă atră­geai aten­ția asu­pra ta prea mult, ve­neau niște bă­ieți în cos­tum și în­ce­peau să te în­trebe de să­nă­tate. Și si­tu­a­ți­ile as­tea nu prea sfâr­șeau bine dacă nu te re­pliai iute la spi­ri­tul so­ci­e­tă­ții mul­ti­la­te­ral dezvol­tate. Nu e o scuză, ge­ne­ra­ți­ile de atunci ar fi pu­tut să se so­li­da­ri­zeze și să pro­ducă niște mici re­forme, căci unele mari erau cu ne­pu­tință atâta timp cât ne aflam ge­o­gra­fic în inima blo­cu­lui so­ci­a­list. Mă­car ar fi lă­sat în urma lor sem­nele do­rin­ței de li­ber­tate, cum au fă­cut un­gu­rii în ’56 sau ce­hii în ’68. Dar să zi­cem că — la nivel uman — pu­tem ac­cepta că teama de re­pre­sa­li­ile unui re­gim dic­ta­to­rial e un sen­ti­ment lesne de înțeles.

Pe urmă m‑am gân­dit cum stau lu­cru­rile azi. E de­mo­cra­ție, e li­ber­tate de opi­nie. Bă­ie­ții în cos­tum au dis­pă­rut. Gu­ver­nele care se pe­rindă în frun­tea ță­rii, par­la­men­ta­rii pe care îi ale­gem, toți fură într‑o ve­se­lie din ba­nii noș­tri. Ai bă­trâni, in­fec­tați de co­mu­nism, nu mai au o ju­de­cată bună, au pier­dut bu­sola, se spune. Tre­buie să ne bi­zuim deci pe ge­ne­ra­ți­ile as­tea ti­nere, care au o alt­fel de gân­dire. Și ce fac aceste ge­ne­ra­ții? Păi cam ni­mic. Se dau pe net și câr­co­tesc pe la col­țuri. Pe ei nu‑i ame­nință nici o se­cu­ri­tate, nici o po­li­ție po­li­tică, ni­mic. Și cu toate as­tea n‑au cu­ra­jul sau do­rința de a de­mon­stra că ei sunt alt­fel, că ei vor alt­ceva, că gân­desc di­fe­rit. Clasa po­li­tică își bate joc de noi și ei, pre­su­pusa noas­tră avan­gardă de nor­ma­li­tate, stau și‑o ard chill.

Și dintr‑o dată, când niște jur­na­liști de nu-știu-unde, cu care n‑avem nici în clin, nici în mâ­necă, sunt asa­si­nați de niște fa­na­tici în­doc­tri­nați, se um­flă brusc ovă­zul în tâ­nă­rul ro­mân și se simte de­grabă che­mat să pro­tes­teze vi­gu­ros în nu­mele unui re­gă­sit fior al li­ber­tă­ții. Cei care au alte vi­ziuni des­pre tra­gi­cele în­tâm­plări din Franța — fie ei chiar și eru­diți re­cu­nos­cuți cu re­du­ta­bile re­a­li­zări in­te­lec­tu­ale — sunt con­ce­di­ați ra­pid ca ino­port­uni cen­zori ai unei li­ber­tăți care ne va duce spre o nouă (dar chiar și pen­tru ei ne­de­fi­nită) normalitate.

Dar nu‑i ni­mic. Are să treacă și va­lul ăsta de emo­ție, moda asta cu șar­liști și se vor pu­tea și ei în­toarce la ne­tul­bu­rata in­di­fe­rență prin care își exer­cită în fi­e­care zi li­ber­ta­tea de a gândi altfel.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.