Vreau să vă pun o în­tre­bare, vouă, ce­lor care sun­teți foarte ve­he­ment îm­po­triva ce­lor care au cre­dite în franci el­ve­țieni: chiar cre­deți că băn­cile care au dat aceste cre­dite sunt cu ade­vă­rat ex­puse ris­cu­ri­lor la care sun­tem ex­puși și noi? Sun­teți con­vinși — sper — că într‑o bancă ma­na­ge­men­tul ris­cu­lui este un lu­cru luat foarte în se­rios și tra­tat cu cea mai mare aten­ție. Și vă pot con­firma că ex­pu­ne­rea pe di­verse va­lute face parte din acest ca­pi­tol. Oare ce cre­deți că au fă­cut până acum băn­cile cre­di­toare în pri­vința asta? Cre­deți că au stat cu mâi­nile în sân? Ha!

Dacă v‑ar ex­plica ci­neva cum e cu in­stru­men­tele de he­d­ging pe care le uti­li­zează tra­der-ii ban­cari, cum func­țio­nează și cum pro­te­jează banca de ris­curi, v‑ați prinde ure­chile în com­ple­xi­ta­tea te­o­re­tică și prac­tică a de­ta­li­i­lor. Un lu­cru pot să spun cu cer­ti­tu­dine: nici o bancă nu rămâne ex­pusă vre­u­nui risc din ca­uza cre­di­te­lor acor­date. Când vă aud po­ves­tind că prin con­ver­sia cre­di­te­lor în lei se fa­li­men­tează băn­cile și alte ba­za­co­nii din as­tea îmi vine să vă iau de urechi și să vă duc într‑o bancă ca să ve­deți cum to­tul e o bu­ta­fo­rie fă­cută din ci­fre și gân­dită în așa fel în­cât sis­te­mul ban­car să iasă în­tot­dea­una pe pro­fit. Sin­gu­rii care pot duce băn­cile în pier­dere sunt ban­che­rii în­șiși, nici­de­cum niște pră­pă­diți de clienți.

Dar să re­ve­nim la su­biect și să ne ima­gi­năm un sce­na­riu care exem­pli­fică foarte sim­plist mo­dul de ope­rare al unei bănci: sun­tem în 2008, iar eu vin și îm­pru­mut de la o bancă 150.000 CHF. Ca să-mi acorde cre­di­tul banca se îm­pru­mută de pe piața in­ter­ban­cară cu suma asta și mi‑i vi­rează mie în cont. Eu îi trans­form în 100.000 de euro, îi fo­lo­sesc și de a doua zi în­cep să re­tur­nez cre­di­tul. În­tre timp banca se îm­pru­mută de alți 100.000 de euro, cum­pără cu ei 150.000 CHF și re­tur­nează îm­pru­mu­tul fă­cut de ea. În mo­men­tul ăsta eu da­to­rez băn­cii 150.000 CHF, iar banca da­to­rează 100.000 de euro.

Trece tim­pul, ajun­gem în 2015 și fran­cul se apre­ciază va­lorând cât euro. Eu da­to­rez băn­cii echi­va­len­tul a 150.000 de euro, da­to­ria ei în euro a ră­mas însă ace­eași. Se cheamă că banca a câști­gat 50.000 de euro de pe urma mea fără să-mi ofere nici un ser­vi­ciu su­pli­men­tar. Dar mai în­seamnă ceva: că banca a mi­zat de la în­ce­put pe apre­ci­e­rea fran­cu­lui, fo­lo­sindu-și spe­cia­liș­tii în fi­nanțe și in­for­ma­ți­ile net su­pe­ri­oare ce­lor pe care le aveam eu. Așa că a pa­riat pe franc și a câști­gat. Dacă din in­for­ma­ți­ile ana­li­zate tre­buia să facă in­vers nu era nici o pro­blemă, con­ver­tea euro în franci îna­inte să aibă niste pa­gube sem­ni­fi­ca­tive. Nu mă în­do­iesc că în­treaga ope­ra­țiune este per­fect le­gală. Este însă și mo­ral să-mi as­cundă această informație?

Eu zic că nu și am să ex­plic. Acor­da­rea unui cre­dit este un ser­vi­ciu fi­nan­ciar care se plă­tește prin in­ter­me­diul co­mi­si­oa­ne­lor și do­bân­zii. Cel pu­țin asta e spe­ci­fi­cat con­trac­tual. Po­si­bi­li­ta­tea ca banca să câștige și din va­ri­a­ți­ile de curs va­lu­tar ar tre­bui însă pre­zen­tată ex­pli­cit, de la în­ce­put. În fe­lul ăsta eu aș fi aver­ti­zat că banca își face ast­fel de pla­nuri, că do­bânda mică a cre­di­tu­lui poate să in­dice că banca vrea să câștige din curs, iar eu voi su­porta sin­gur în­tre­gul risc al apre­ci­e­rii va­lu­tei în care iau cre­di­tul. Și aș avea po­si­bi­li­ta­tea să op­tez dacă îmi asum acest risc sau nu. Ca și ma­jo­ri­ta­tea ce­lor­lalți care au luat cre­dite în CHF, am mi­zat pe o evo­lu­ție a cur­su­lui care să fie re­la­tiv con­formă cu per­for­man­țele eco­no­mice ale Ro­mâ­niei — dacă se de­va­lo­ri­zează leul față de toate va­lu­tele ar fi fi­resc să plă­tesc mai mult pen­tru CHF, dar dacă ra­por­tul leu-euro e re­la­tiv sta­bil (și sus­ți­nut “dis­cret” de BNR) de ce fran­cul fluc­tu­ează atât de puternic?

O ul­timă în­tre­bare: dacă știm că gra­dul real de ex­pu­nere pe franci al băn­ci­lor n‑are nici o le­gă­tură cu cre­di­tele acor­date, n‑am pu­tea oare afirma că de la în­ce­put a exis­tat in­ten­ția de a pă­căli cli­en­ții, as­cun­zându-le in­for­ma­ții care ar fi in­flu­en­țat ac­cep­ta­rea cre­di­tu­lui? Nu se cheamă asta în­șe­lă­ciune cu premeditare?

Și la fi­nal un ci­tat dintr-un ar­ti­col re­cent al lui Mo­ise Gu­ran (care și el ne mo­ra­li­zează acum că am luat cre­dite în va­lute exo­tice — de ce dracu’ n‑a spus asta atunci?!?) re­fe­ri­tor la bănci:

Cel pu­țin o parte din vină pen­tru creș­te­rea eco­no­mică sub po­ten­țial a ță­rii noas­tre o au băn­cile, iar unele din­tre ele, dacă tot n‑au de gând să fi­nan­țeze eco­no­mia, ci doar să spe­cu­leze anu­mite con­junc­turi, poate ar tre­bui să se re­tragă de pe piața ro­mâ­nească. Poate au treabă în altă parte, iar noi le reținem.

Da, e vorba de băn­cile alea pe care vă e frică vouă că le fa­li­men­tăm. Se pare că nu ne sunt de chiar așa mare tre­bu­ință, dar noi tare le sun­tem de fo­los ca să ne ia banii.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cristian Ilas

    “Banca a mi­zat de la în­ce­put pe apre­ci­e­rea fran­cu­lui, fo­lo­sindu-și spe­cia­liș­tii în fi­nanțe și in­for­ma­ți­ile net su­pe­ri­oare ce­lor pe care le aveam eu”. Te inseli…Exemplul pe care l‑ai dat ar fi ex­pus banca la riscuri..Francul el­ve­tian ar fi pu­tut sa se de­pre­cieze fata de euro iar ches­tia asta n‑ar fi stiut‑o nici cei mai mari spe­cia­listi de la Gold­man Sa­chs, JP Mor­gan etc. Ca-si dau cu pa­re­rea este alt­ceva …mai ales ca prog­no­zele lor de­ter­mina mis­cari in pi­ata, dar pi­ata va­lu­tara este aproape im­pre­vi­zi­bila. Ca­tiva mari ju­ca­tori la nivel mondial au niste avan­taje, vad po­zi­ti­ile des­chise, dar este ex­clus ca aceste avan­taje sa le fi avut si ban­cile ro­ma­ne­sti. De aceea mis­ca­rea BNS a cu­ra­tat multi spe­cu­la­tori “spe­cia­listi”. La fel si criza eco­no­mica. Crezi ca spe­cia­lis­tii in ma­na­ge­men­tul ris­cu­lui de care vor­besti au an­ti­ci­pat ceva? Cred ca ban­cile ro­ma­ne­sti aveau to­tusi niste in­stru­mente de he­d­ging la dis­po­zi­tie. Daca au facut‑o sau nu.… nu stiu.… Altceva…Am ci­tit in ZF, ca OTP, de exem­plu, are o ex­pu­nere mica, de apro­xi­ma­tiv 2% din to­tal cre­dite in CHF, la nivel na­tio­nal nu­mai ca, pe langa as­tea, a ex­ter­na­li­zat un vo­lum mare de cre­dite ca­tre un ve­hi­cul fi­nan­ciar din Olanda si acum prac­tic ei doar in­ter­me­di­aza in­ca­sa­rea ra­te­lor. Asta in­seamna ca orice ne­go­ci­ere tre­buie fa­cuta si cu aia in con­di­ti­ile in care cli­en­tii, pre­su­pun, au sem­nat con­trac­tele cu OTP. Care e res­pon­sa­bi­li­ta­tea ban­cii in acest caz? BNR are multe ras­pun­suri con­crete de dat nu doar sta­tis­tici ire­le­vante. Pro­ba­bil ca si­tu­a­ti­ile sunt di­fe­rite de la banca la banca…Tot di­fe­rite sunt si si­tu­a­ti­ile cli­en­ti­lor. Unii nu mai pot plati, pen­tru ca rata a ajuns exor­bi­tanta, de­pa­sind chiar sa­la­riul in unele ca­zuri, al­tii nu prea mai au chef(sau CHF) sa pla­teasca pen­tru ca va­loa­rea pro­pri­e­ta­ti­lor s‑a in­ju­ma­ta­tit si con­stata ca au fa­cut o ale­gere pa­gu­b­o­asa. E co­rect sa‑i tra­tam pe toti la fel? De aceea pa­re­rea mea este ca o lege a fa­li­men­tu­lui per­so­nal, bine fa­cuta (e de dis­cu­tat si aici) ar fi sin­gura so­lu­tie. N‑ar strica si o schim­bare de ati­tu­dine a bancilor…dar nu pot fi obli­gate s‑o faca, con­sti­tu­tio­nal vorbind.

  2. Andrei Hawk

    Eu in­te­leg ca e foarte na­sol ce se in­tam­pla acum cu cre­di­tele in CHF, dar acum ceva ani a cres­cut si Euro de la 3.5 la 4.5 in­cet-in­cet si am o ba­nu­iala ca nu­ma­rul de cli­enti era muuult mai mare. A pla­tit ca­reva pen­tru ei vreo rata? “Ul­ti­mele date ale Băn­cii Na­ţio­nale arată că peste 650.000 de ro­mâni au res­tanţe la bănci mai mari de o lună.” Cati cli­enti cu cre­dite in CHF sunt? Din cate am va­zut au mai ra­mas vreo 75.000. Un pro­cent foarte mic din to­tal. Deci de unde tra­ge­dia asta ma­xima cu CHF? Acolo unde sunt cla­uze abu­zive, se vor re­zolva in in­stanta, res­tul pla­titi dra­gi­lor, sau re­fi­nan­tati! Mi se pare com­plet aiu­rea ca unii sa-si faca cu mana lor o tam­pe­nie si al­tii sa pla­teasca pen­tru ei, pen­tru ca nu stiau in ce se baga.

  3. Doru Moisa

    Există multe te­o­rii și bă­nu­ieli. Fi­e­care este li­ber să schi­țeze sce­na­rii și să in­ven­teze sce­na­rii po­si­bile te­o­rii ale con­spi­ra­ției (asta așa — apropo de li­ber­ta­tea de ex­pri­mare, pe care unii o vor în­gră­dită) care să‑i ser­vească mai mult sau mai pu­țin în con­tex­tul actual.

    Dar fără do­vezi clare nu sunt de­cât te­o­rii. În afară de un caz în Bu­zău, nu știu pe ni­meni care are cre­dit în franci să fi dat exem­plu de cla­uză con­trac­tu­ală abu­zivă în contract.

    Ce pu­tem în­văța din toată tă­ră­șe­nia asta? Poate ar fi tim­pul ca Par­la­men­tul să se pună cu bu­rta pe treabă, iar co­mi­si­ile com­pe­tente în do­me­niu să fi­xeze eve­tu­a­lele la­cune le­gi­sla­tive care per­mit anu­mite ma­ne­vre fi­nan­ci­are. Și poate ar tre­bui ce­rut pen­tru do­saru lde cre­dit și un aviz psi­ho­lo­gic obli­ga­to­riu (cum se cere la per­mi­sul de conducere).

    Și nu în ul­ti­mul rând, poate în­vă­țăm și con­ști­en­ti­zăm că “so­me­ti­mes shit ha­ppens”, și ne asu­măm si noi vina pro­priei semnături.

  4. Radu Manolescu

    So­rin, intr-ade­var ma­jo­ri­ta­tea oa­me­ni­lor pro­ba­bil nu int­ze­le­geau la ce ris­curi se ex­pun, de asta ai au­to­ri­tatzi de re­gle­men­tare, care ar fi tre­buit sa res­trict­zio­neze spe­cu­lat­zi­ile va­lu­tare cand vine vorba de cre­dite ipo­te­care unde pe 99% din cei care le iau nu‑i duce ca­pul de­cat sa-ntrebe de­cat “cat e rata” :)apoi semneaza. 

    Pe de alta parte, mer­gand pe prin­ci­piul asta, ar tre­bui sa in­tro­du­cem o “cla­uza de pros­tie” in lege, pe care sa o potzi in­voca atunci cand, din lipsa de ca­pa­ci­tate in­te­lec­tu­ala, sem­nezi con­tracte pe care nu le int­ze­legi, apoi in­voci “cla­uza de pros­tie” si puf! … nu mai ai nici o obligatzie.

  5. Sorin Sfirlogea

    Băn­cile ope­rează cu in­stru­mente com­plexe de risc ma­na­ge­ment și au su­pe­ra­na­liști pla­titi pen­tru asta. Mai mult, există ma­te­ma­ti­cieni care ela­bo­rează al­go­ritmi de eva­lu­are a ris­cu­lui fi­nan­ciar (e un do­me­niu in sine) care sunt su­per­bine plătiți de ma­rile bănci. În plus există me­ca­nis­mul asi­gu­ră­ri­lor — o bancă se poate asi­gura îm­po­triva fluc­tu­a­ți­i­lor bru­tale de curs. Nu spun as­tea din pre­su­pu­neri, cu­nosc oa­meni care lu­crează în sis­te­mul ban­car și mi-au ex­pli­cat (atât cât am pu­tut să în­țe­leg pen­tru că, re­pet, com­ple­xi­ta­tea do­me­ni­u­lui e foarte mare). Ceea ce e si­gur e că se ex­pun în­tot­dea­una pe un mix de va­lute con­si­de­rate cele mai si­gure, iar acest mix este con­ti­nuu reevaluat.

  6. Mihai Dragomirescu

    Cu si­gu­ranță lu­cru­rile se pot pe­tre­cere cum spune So­rin, însă 2 as­pecte pa­ra­lele tot exista:
    1) Daca tu ai un de­po­zit in franci, nu ai con­cepe vreo­dată ca banca sa so­li­cite trans­for­ma­rea aces­tuia in alta mo­neda daca con­tex­tul este iden­tic cu cel curent.
    2) Daca fran­cul se de­pre­cia in ra­port cu leul, toți cei cu cre­dite in franci ar fi rân­jit su­pe­rior in fața ce­lor­lalți. (Desi ve­se­lia de­pre­ci­e­rii ar fi fost pro­ba­bil ate­nu­ata de cres­te­rea li­bor in ca­zul ăsta)

    As mai vrea sa adaug si ca desi au su­fe­rit de pe urma apre­ci­e­rii fran­cu­lui, cei cu cre­dit in franci au be­ne­fi­ciat de pe urma li­bor. (1 punct de do­banda pe 30 de ani la un cre­dit de 60.000 de euro echi­va­leaza cu vreo 15.000 de euro la un cal­cul grosier)


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.