Dubla măsură

Nu aud pe ni­meni din co­rul fran­co­fo­bi­lor — așa i‑am nu­mit pe cei care se opun, fără miză per­so­nală, con­ver­siei cre­di­te­lor în franci el­ve­țieni — să se în­gri­jo­reze des­pre alte pier­deri ale sis­te­mu­lui ban­car ro­mâ­nesc. De pildă există un nu­măr sem­ni­fi­ca­tiv de cre­dite ne­per­for­mante, în lei sau în alte va­lute, a că­ror va­loare este foarte mare — es­ti­mă­rile la care am avut ac­ces arată peste 10 mi­li­arde de euro. Tra­duse în cu­vinte pu­ține, su­mele as­tea sunt bani pier­duți de ace­leași bănci de care ne în­gri­jo­răm că se vor pră­buși și ne vor lăsa eco­no­mia ne­cre­di­tată. De parcă tare au creditat‑o până acum…

Com­pa­ra­tiv, pier­de­rea de un mi­li­ard pro­dusă de con­ver­sia cre­di­te­lor în franci el­ve­țieni este mult mai mică. Și — să fiu bine în­țe­les — nu spun că ar tre­bui să adân­cim pier­de­rile băn­ci­lor pen­tru că ori­cum au pro­bleme. Dar ui­tăm fap­tul că nu de­mult au acor­dat cu prea mare ușu­rință cre­dite — amin­tiți-vă cum se luau bani di­rect în ma­ga­zine, doar cu bu­le­ti­nul — ceea ce a fost o spe­cu­la­ție ne­re­u­șită, iar res­pon­sa­bi­li­ta­tea ace­lor pier­deri, care im­pac­tează eco­no­mia ro­mâ­nească, le re­vine ex­clu­siv. Când fac gafe im­par­do­na­bile le tre­cem cu ve­de­rea, când re­u­șesc să-și în­șele cli­en­ții îi acla­măm, nu?

Con­stat însă, încă o dată, dubla mă­sură a ju­de­că­ții ro­mâ­nești: nu ne pre­o­cupă cele peste 10 mi­li­arde euro pier­deri certe din cre­dite ne­per­for­mante, dar ne agi­tăm și co­men­tăm foarte ve­he­menți și in­dig­nați des­pre po­ten­ți­ale pier­deri de zece ori mai mici. Pro­ba­bil că di­fe­rența sem­ni­fi­ca­tivă e că cei din prima ca­te­go­rie nu re­pre­zintă un grup cu obiec­tive și dis­curs pu­blic — da­tor­ni­cii fa­liți stau cu­minți la ca­sele lor și aș­teaptă să fie exe­cu­tați. Dar cei care se gru­pează pen­tru a‑și apăra niște drep­turi stâr­nesc ime­diat o re­ac­ție an­ta­go­nică a unei so­ci­e­tăți în­vă­țate să ju­dece în alb și ne­gru: bă­siști — an­ti­bă­siști, șar­liști — an­ti­șar­liști șamd.

Eu am cre­dit la OTP. Iar OTP aflu că și‑a ce­dat toate ac­ti­vele că­tre banca mamă din Un­ga­ria. Cu alte cu­vinte de­ți­nă­to­rul cre­di­tu­lui meu (și ale tu­tu­ror ce­lor care s‑au îm­pru­mu­tat la OTP) e o bancă din Un­ga­ria. Nici nu fi­gu­răm la Bi­roul de Cre­dite din Ro­mâ­nia. Ie­șim din sta­tis­ti­cile pe care le pre­zintă dom­nul Isă­rescu, apă­ră­to­rul sis­te­mu­lui ban­car. Deci nu pro­du­cem pa­gube Ro­mâ­niei. Iar Un­ga­ria a ac­cep­tat con­ver­sia cre­di­te­lor la curs is­to­ric. Deci, dragi fran­co­fobi, lu­ând toate as­tea în con­si­de­rare, îmi per­mi­teți să cer con­ver­sia cre­di­tu­lui fără să mă dăs­că­liți cu te­o­rii se­mi­docte ob­ți­nute din lec­turi su­per­fi­ci­ale de pe internet?

Sau tot nu voi fi scu­tit de trăn­că­ne­ală pen­tru că, de fapt, e vorba des­pre sen­ti­men­tele de su­pe­ri­o­ri­tate pros­tească și sa­tis­fac­ție ego­istă că nu vă aflați în pos­tura asta dificilă?

---

Comentează pe Facebook...

---

---

Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Leave this field empty if you're human: