Mulțumim, Irina

În­frun­ta­rea cu Spa­nia s‑a în­che­iat. Ro­mâ­nia e vic­to­ri­oasă, mo­tiv de bu­cu­rie pen­tru noi, căci sun­tem în prima grupă mondi­ală. Și asta nu e de­loc pu­țin. Din­colo de sta­tis­ti­cile seci ale me­ciu­ri­lor, mi se pare im­por­tant să ob­ser­văm ceva: Irina Begu are șanse să de­vină o ju­că­toare mare. Spi­ri­tul de luptă și sa­cri­fi­ciu pe care l‑a de­mon­strat ju­când două me­ciuri în ace­eași zi, tre­buie salutat.

Veș­tile bune vin ade­sea îm­pre­ună cu vești proaste. Par­ti­dele din Fed­Cup au ară­tat cât de slabi sun­tem la ca­pi­to­lul mo­ral. Emo­ți­ile co­ple­șesc ju­că­toa­rele noas­tre, le afec­tează jo­cul într‑o mă­sură în­gri­jo­ră­toare, iar re­zul­ta­tele sunt sub aș­tep­tări. După open-ul aus­tra­lian mă gân­deam să scriu des­pre Si­mona și ie­și­rea ei pre­ma­tură în sfer­turi, ca­u­zată de un mo­ral slab, dar mi-am zis că poate mă în­șel. Acum sunt si­gur: Si­mona Ha­lep are o pro­blemă foarte mare de psi­hic. În fața ju­că­toa­re­lor dure sau a mi­ze­lor im­por­tante, cla­chează ca o în­ce­pă­toare. Ăsta e punc­tul ei slab, la asta tre­buie să lu­creze dacă vrea să stea în to­pul ie­rar­hiei mondi­ale. Cu Mu­gu­runza a pier­dut din chiar pri­mele game-uri, doar că încă nu aflase — cine s‑a ui­tat la meci a vă­zut cum ju­că­toa­rea spa­ni­olă do­mina psi­hic jo­cul, iar Si­mona nu re­u­șea să-și re­gă­sească ritmul.

Nici Irina Begu nu e o forță în pri­vința asta. Dar a re­u­șit to­tuși să se mo­bi­li­zeze și să sal­veze echipa. Iar ca­li­fi­ca­rea în prima grupă mondi­ală este mai mult de ju­mă­tate me­ri­tul ei. Mul­țu­mim, Irina!

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...