După 25 de ani de ne­tul­bu­rată ho­ție și co­rup­ție, ope­ra­țiu­nile de cu­ră­țe­nie par că nu se mai sfâr­șesc. Ni­meni nu știe să spună dacă sun­tem abia la în­ce­put sau deja am in­trat în pro­fun­zi­mea chi­rur­gi­cală a ac­tu­lui de jus­ti­ție, dar au apă­rut deja voci care ex­primă teama unui ex­ces în di­rec­ția opusă. Jus­ti­ția nu tre­buie să gu­ver­neze Ro­mâ­nia, se afirmă. Ni­mic mai ade­vă­rat — nu pu­tem de­veni un stat ju­de­că­to­resc în care to­tul se tran­șează la pro­cu­ra­tură și tri­bu­nal. Însă Ro­mâ­nia este atât de în­cle­iată în ti­că­lo­șie, e aco­pe­rită de un strat așa de gros de co­rup­ție, în­cât până nu vom fi în­lă­tu­rat mă­car gro­sul mi­ze­riei nu vom pu­tea vorbi des­pre res­pi­ra­ția nor­mală a so­ci­e­tă­ții.

În iu­re­șul mo­men­tu­lui este po­si­bil ca an­che­tele și do­sa­rele din tri­bu­nale să agațe — din în­tâm­plare sau prin ne­fe­ri­cite ve­ci­nă­tăți — oa­meni a că­ror vină este mult mai mică prin com­pa­ra­ție cu fap­tele acu­za­ți­lor prin­ci­pali. Ori poate chiar ne­vi­no­vați. Este re­gre­ta­bil, dar — cred eu — ine­rent. Când faci cu­ră­țe­nie ge­ne­rală nu lu­crezi cu pen­seta. Pri­vind lu­cru­rile la scara în­tre­gii so­ci­e­tăți, câ­teva vic­time co­la­te­rale nu sunt im­por­tante. Tra­ge­di­ile per­so­nale poate că vor pu­tea apoi fi în­drep­tate sau mă­car ali­nate prin rec­ti­fi­cări ale jus­ti­ției. Mă ui­tam de pildă la lunga listă de func­țio­nari pu­blici pe care ca­zul Ri­dzi i‑a an­tre­nat și sunt aproape si­gur că unii din­tre ei n‑au fă­cut de­cât să în­chidă ochii la ac­țiu­nile unei doamne mi­nis­tru im­pe­tu­oase, dor­nică de faimă și bani. Pro­ba­bil că acum acei oa­meni cân­tă­resc cu mai multă ma­tu­ri­tate pre­țul com­pli­ci­ta­rei lor obe­diențe.

Spun unii că nici spec­ta­cu­lo­sul re­ți­ne­ri­lor și ares­tă­ri­lor nu e fi­resc, că nu‑i ne­voie de fil­ma­rea amă­nu­n­țită a fi­e­că­rei vi­zite la DNA a ce­lor che­mați să dea ex­pli­ca­ții, că nu e ne­voie să te­le­vi­zăm că­tu­șele puse de jus­ti­ție. E ade­vă­rat, din per­spec­tiva ac­tu­lui de jus­ti­ție nu e ne­voie. Însă din per­spec­tiva edu­ca­țio­nală e bi­ne­ve­nită această de­mon­stra­ție de forță. E ca­zul să se trans­mită un me­saj clar și pu­ter­nic că nu se mai poate to­lera co­rup­ția la nesfâr­șit, că chiar și în Ro­mâ­nia ho­ția este pe­dep­sită.

Am tre­cut de câ­teva ori prin co­ri­doa­rele in­te­ri­oare ale unor mi­nis­tere, știu cum arată și cum gân­dește func­țio­na­rul de stat, pot să-mi ima­gi­nez cum pri­vește tot ceea ce se în­tâm­plă în aceste zile. Sunt mulți cei care tră­iesc în ne­li­niște acum, ști­indu-se com­plici sau făp­tu­i­tori ai unor mai mă­runte acte de co­rup­ție, în­tre­bându-se dacă nu vor ajunge și ei să dea ex­pli­ca­ții unui pro­cu­ror, ple­vu­șcă ieftină că­zută în plasa în­tinsă vre­u­nui re­chin. Și-mi pot ima­gina cum pri­vesc acum orice sem­nă­tură pe care tre­buie s‑o pună pe vreun act ce im­plică con­se­cințe fi­nan­ci­are. Mo­ise Gu­ran are mai multă drep­tate de­cât își în­chi­puie când se în­treabă dacă sto­pa­rea in­ves­ti­ți­i­lor pu­blice din ul­tima vreme nu e cumva re­zul­ta­tul spai­mei de DNA — eu sunt si­gur că da. Cel mai sim­plu e să nu mai sem­nezi ni­mic, să te pre­va­lezi de orice chi­chiță ca să eviți im­pli­ca­rea, să fii sus­pi­cios față de orice pro­iect. Cu o ast­fel de ati­tu­dine din par­tea func­țio­nă­ri­mii ad­mi­nis­tra­tive, ac­tul de gu­ver­nare se poate cu ușu­rință bloca.

Dar nici unul din mo­ti­vele de mai sus nu mi se pare în­de­a­juns de pu­ter­nic pen­tru a mă con­vinge că DNA ar tre­bui s‑o lase mai moale. Dim­po­trivă. E o oca­zie unică de a face cu­ră­țe­nie cu ade­vă­rat și ar tre­bui să‑i sus­ți­nem chiar dacă ne spe­rie nițel am­ploa­rea, ne în­gri­jo­rează spec­ta­co­lul și ne pare rău de pa­gu­bele co­la­te­rale. În is­to­ria Ro­mâ­niei con­tem­po­rane nu s‑a mai în­tâm­plat vreo­dată o ast­fel de asa­nare ju­ri­dică a cla­sei po­li­tice — sun­tem mar­to­rii unor tim­puri care vor rămâne în căr­țile de is­to­rie. Să spe­răm că vor marca un nou în­ce­put.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu