Noul cod fis­cal pro­pus de gu­ver­nul Ponta nu este ni­mic alt­ceva de­cât o în­cer­care de a salva pie­lea gu­ver­nă­rii PSD pen­tru un timp, poate — cu un pic de no­roc — până la ale­ge­rile din 2016. Nu este nici pe de­parte do­rința vre­u­nei re­for­mări ad­mi­nis­tra­tive sau vreo stra­te­gie eco­no­mică atent ela­bo­rată. E doar o miș­care po­li­tică, o tac­tică de tem­po­ri­zare — în­drăz­nesc să spun că e des­tul de in­te­li­gentă în per­ver­si­ta­tea ei.

PSD are un elec­to­rat care te­o­re­tic e de stânga. Adică oa­meni care cred în va­lori pre­cum so­li­da­ri­ta­tea so­ci­ală, im­po­zi­ta­rea pro­gre­sivă cu ac­cent pe cei bo­gați, su­b­ven­țio­na­rea. Pă­tu­rile mai să­race ale so­ci­e­tă­ții sunt ten­tate de acest tip de dis­curs și sunt dis­puse să‑i sus­țină pe cei ce le pro­mit ast­fel de abor­dări. Pe de altă parte însă stânga tra­di­țio­nală este în­cli­nată spre un anume mo­der­nism, spre va­lori laice, spre schim­bare și ex­pe­ri­ment so­cial. Ori nici una din aceste tră­să­turi nu le re­gă­sim azi la PSD. Și asta pen­tru că PSD nu este un par­tid au­ten­tic de stânga, ci un par­tid po­pulist care ser­vește in­te­re­sele unor gru­puri in­frac­țio­nale or­ga­ni­zate. Ale­gă­to­rii săi nu văd însă de­cât pro­mi­siu­nile de­ma­go­gice fă­cute și-și bat prea pu­țin ca­pul cu in­con­sis­ten­țele doctrinare.

Pe de altă parte a îm­părți po­meni este un exer­ci­țiu ad­mi­nis­tra­tiv pe­ri­cu­los, căci panta fa­li­men­tu­lui bu­ge­tar este foarte alu­ne­coasă. În spate ai ne­voie de so­li­di­ta­tea unei eco­no­mii func­țio­nale și efi­ciente, ceea ce Ro­mâ­nia este de­parte de a avea. Pa­ra­do­xul e că, dacă eco­no­mia este prea per­for­mantă, nu­mă­rul ce­lor care stau cu mâna în­tinsă scade, deci ba­zi­nul elec­to­ral de­vine tot mai sub­țire. PSD este deci acel par­tid care are ne­voie de o Ro­mâ­nie a su­b­zis­ten­ței, în care PIB-ul să fie su­fi­cient de mare ca să le per­mită de­ma­go­gia po­pulistă, dar su­fi­cient de plă­pând ca să țină cap­tivă în bra­țele gu­ver­nu­lui o pro­por­ție mare a populației.

Pri­vită din această per­spec­tivă, re­cent anun­țata mă­sură de re­du­cere a ta­xe­lor are evi­dent sco­pul de a re­sus­cita nițel eco­no­mia, în con­di­ți­ile în care toc­mai am tre­cut printr-un an elec­to­ral în care s‑au pro­mis tot so­iul de lu­cruri al că­ror efect se va pro­duce abia în 2015. Cum e de pildă scă­de­rea CAS pen­tru an­ga­ja­tor cu 5%. PSD are deci ne­voie de re­surse pen­tru a con­ti­nua po­li­tica po­me­nii. Ce e de fă­cut? Ni­mic alt­ceva de­cât să ge­ne­reze surse su­pli­men­tare de bani la bu­get, chiar dacă tem­po­rar tre­buie să re­nunțe la unele taxe și impozite.

Pe de altă parte — tre­buie să re­cu­nosc — miș­ca­rea po­li­tică este foarte in­spi­rată. Mă­su­rile pu­ter­nic li­be­rale anu­lează foarte mult din forța dis­cur­su­lui opo­zi­ției în pri­vința gu­ver­nă­rii. Ce ar pu­tea sus­ține PNL acum? Că Ro­mâ­nia are ne­voie de o re­lan­sare eco­no­mică prin mă­suri de re­la­xare fis­cală? Că vrea să gu­ver­neze pen­tru că e ne­voie de o po­li­tică eco­no­mică de dreapta? Poftiți, domni­lor din opo­zi­ție, gu­ver­nul PSD vă ser­vește po­li­tica pe care o cla­mați ca fi­ind im­pe­ri­oasă. Ne­în­gră­dit de vreo doc­trină po­li­tică, Ponta se mișcă cu vo­io­șie de la stânga la dreapta și in­vers, fără teama pier­de­rii elec­to­ra­tu­lui său, care e prea in­cult po­li­tic ca să pri­ceapă că e tras pe sfoară. Iar cei ce se­si­zează ma­ne­vra ar pu­tea spune — cum o face și Mo­ise Gu­ran — că nu‑i in­te­re­sează cine ia mă­su­rile eco­no­mice co­recte, le e in­di­fe­rent al că­rui par­tid e gu­ver­nul și care e mo­ti­va­ția sa, dacă face ceea ce e ne­voie pen­tru Ro­mâ­nia. Schim­ba­rea pu­te­rii rămâne ast­fel o miză strict po­li­ti­ci­a­nistă, nu o ne­ce­si­tate so­ci­ală și economică.

Iohan­nis se­si­zează pro­ba­bil cap­cana, dar nu poate face mare lu­cru în le­gă­tură cu asta, cu atât mai mult cu cât com­por­ta­men­tul său este unul im­pe­ca­bil din punct de ve­dere in­sti­tu­țio­nal. Sin­gu­rele sale re­marci — va­lide, de alt­fel — se re­feră la cum se va echi­li­bra bu­ge­tul în urma unor ast­fel de re­la­xări fis­cale. Dar să re­cu­noaș­tem că ace­eași în­tre­bare s‑ar fi pus și dacă la gu­ver­nare erau li­be­ra­lii. Dar ia ima­gi­nati-vă: cum ar pu­tea PNL să trân­tească în par­la­ment un pro­gram de gu­ver­nare care preia toate mă­su­rile pe care ei le con­si­deră prioritare?

Deo­cam­dată Ponta dă șah la PNL. Să ve­dem cum răs­pund opo­nen­ții lui.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cristian Ilas

    Cap­cana e si in ex­tin­de­rea ba­zei de ta­xare pen­tru asi­gu­ra­rile so­ci­ale. Nu a ba­zei nu­me­rice ci can­ti­ta­tive. E lo­gic nu ca un con­tri­bu­a­bil care in­ca­seaza chi­rii sau are ve­ni­turi mul­ti­ple se poate im­bol­navi mai grav si mai des de­cat unul care nu lu­creaza! De ani de zile con­tri­bu­tia la bu­ge­tul asi­gu­ra­ri­lor so­ci­ale si cum isi iau unii sa­la­riul pe firma sunt “pre­o­cu­pa­tiu­nea min­tala prin­ci­pala” a gu­ver­nan­ti­lor. N‑au ga­sit nicio so­lu­tie viabila…dar ii pot omori pe multi cu mi­cro­in­tre­prin­deri ama­rate. Asa a fa­cut si Pogea…

    • Veaceslav Petru Molodiuc

      Pe mine mă în­gri­jo­rează apre­ci­e­rea lui Io­nut Popescu
      Pa­ra­do­xuri ro­mâ­nești: gu­ver­nul Ponta (de fapt, e doar munca mi­nis­te­ru­lui de fi­nanțe) vine cu un pro­iect mo­dern, su­plu, in­te­li­gent de Cod fis­cal, su­per-li­be­ral, iar dreapta, în ul­ti­mele două luni, în do­me­niul eco­no­mic, a ve­nit doar cu niște abe­ra­ții și is­te­ri­cale în apă­ra­rea ce­lor cu cre­dite în CHF ! Trist sau cum?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.