În tot iureșul arestărilor din ultima vreme, salutat cu entuziasm de cei mai mulți dintre români, nimeni n‑a apucat să mediteze la posibilele sale consecințe economice. Căci mai toți cei antrenați în amplele anchete și investigații, mai toți cei arestați, sunt deținătorii unor mici imperii financiare, a unor încrengături complicate de firme proprii sau ale unor neamuri și prieteni, toate depinzând de conexiunile și capabilitățile unui personaj central. Faptul că omul cheie a ajuns la pușcărie sau în centrul atenției unor procurori afectează pe verticală multe alte firme, ale căror afaceri se legau de cele ilegale.
Nu e doar asta. Teama că duba procuraturii ar putea apărea la ușă într‑o dimineață bântuie pe mulți alții care învârt afaceri în zonele gri din vecinătatea puterii politice. Mulți dintre patronii de firme sunt extrem de prudenți în perioada asta, preferând să-și scadă cifra de afaceri decât să atragă asupra lor atenția DNA-ului. Așa că își reconfigurează din mers planurile pe 2015. Unde mai pui că investițiile publice — o sursă grasă de profit pentru firmele de casă ale baronilor, dar și pentru toți furnizorii și prestatorii acestora — au scăzut dramatic în ultima vreme și nu sunt șanse ca ele să-și revină prea curând. Iar pentru investițiile pe fonduri europene DNA-ul tocmai a început să-și manifeste interesul de a cerceta mai detaliat cine e implicat și ce matrapazlâcuri face cu ele.
Nu e ușor să schimbi rapid clienții, furnizorii, afacerile pe care le faci. Trebuie să ai contactele necesare și abilitatea de a te adapta, abilitate pe care angajații tăi — mai ales cei cu putere de decizie — trebuie să o manifeste inteligent și cu eficacitate. De unde să ceri astfel de calități când ani de‑a rândul i‑ai selectat nu pe cei pricepuți, ci pe cei discreți, fideli și obedienți?
Uitați-vă la ce se întâmplă în fotbal. După valul de arestări de acum aproape un an, campionatul intern s‑a prăbușit, dovedindu-se că era clădit pe banii murdari făcuți din tranzacțiile economice dubioase ale patronilor și din vânzările neimpozitate ale jucătorilor. Nivelul meciurilor e submediocru, echipe altădată mari s‑au prăbușit și amenință să dispară cu tot cu palmaresul lor istoric.
Vom ști curând câte nuanțe de gri are economia românească. Nu trebuie decât să observăm în jurul nostru cum merg lucrurile, câți șomeri noi apar, câte afaceri se închid. Și, pe lângă bucuria de a vedea corupția stârpită, să învățăm că o economie la negru nu e doar sursa unor beneficii imediate, ci și promisiunea unor viitoare dezechilibre. Când ne frecăm palmele fericiți de chilipirul unei cumpărături fără a plăti TVA-ul sau fără bon fiscal, ne vom aduce poate aminte că mai târziu vom plăti toate astea într-un fel sau altul.
Lasă un comentariu