Pe toate căile, prin toate mijloacele, jihadiștii ortodoxiei se străduie să ne impună viziunea lor asupra religiei. Lor nu le ajunge ca proprii lor copii să fie spălați pe creier. Ei vor ca TOȚI copiii să fie îndoctrinați. Să învețe cum să pupe icoanele, cum să scrie acatiste, cum să asculte docili mormăielile neinteligibile ale slujbelor și, mai ales, cum să umple cutia milei. N‑are importanță cum vrea eu, părintele copilului, să-mi educ progenitura. Contează cum vor ei să fie educat copilul meu.
Mulțime de argumente sunt înșirate prin presă în ultima vreme, toate încercând să demonstreze cât deranj a generat acțiunea profesorului care a ridicat excepția de neconstituționalitate a desfășurării orelor de religie. Un milion de complicații administrative au apărut peste noapte, încurcând excepționalul ritm al educației din România — nu ne-ar fi fost mai bine să lăsăm lucrurile cum erau? Sincer, nu știu ce se așteaptă oamenii ăștia să se întâmple: să se întoarcă într‑o bună zi Curtea Constituțională din decizia ei?!? Absurd.
Cel mai recent argument îl aduce neica ăla din fruntea ministerului educației. Cică profesorii de religie care și-ar putea pierde orele ca urmare a refuzului părinților de a‑și înscrie copiii la această materie “vor căuta dreptatea în justiție”, iar dacă vor avea câștig de cauză, ministerul va trebui să le achite salariile rămase neplătite. Păi e absolut normal, măi incompetentule! Oamenii ăia au un contract de muncă, încheiat de niște cretini ca tine care habar n‑au de legile din țara asta, nici în litera, nici în spiritul lor. Vrei să ne sperii că plătim noi sumele alea? Dar cum ar fi dacă le-am recupera de la tine și de la toți ăia care au dat legea aia neconstituțională? Cum ar fi dacă am porni și noi un jihad al legii prin sistemul ăla de căcat pe care îl patronezi tu?
11:02
Laitmotivul tau preferat: “mormăielile neinteligibile ale slujbelor”.
Dacă cineva și-ar dori altfel aș recomada: participare și/sau studiu.
11:03
Nicolae Steinhardt:
Cele mai bune şi mai frumoase simţăminte, ori mai folositoare învăţături sunt anihilate de tipizarea verbală, care‑i simptom de lene, frică şi uscăciune a inimii. Tot atît de duşmănoase sunt stilul pilduitor, edificator, onctuos, stilul emfatic, grandilocvent, sau deprinderea comodă de a reduce predica la repetarea pericopei evanghelice.