Asociația Prostiei Organizate din România

Două subiecte tul­bură în ultima vreme mințișoarele unor conațion­ali ai noștri: reli­gia în școli și vac­cinarea copi­ilor. E zarvă mare în jurul aces­tor prob­leme și un fel de zor‐nevoie al acți­u­nii ime­di­ate — tre­buie acționat neîn­târziat, tre­buie să ne mobi­lizăm, tre­buie să convingem pe toți, tre­buie să cucerim una­nim­i­tatea. Aș fi tare curios cum arată sta­tis­tica dis­tribuției pop­u­lației pe aceste două teme: câți din­tre ăștia reli­gioși or fi împotriva vac­cin­urilor și câți nu? Ori poate că se pot susține rec­i­proc — în loc de vac­cin, o rugă­ci­une fierbinte o să le vin­dece plo­dul?

În prob­lema vac­cinării lucrurile sunt mai grave, pen­tru că vor­bim de niște oameni care nu se luptă cu ști­ința riscându‐și pro­pria sănă­tate — majori­tatea sunt deja vac­ci­nați, căci părinții lor au avut alte opinii cu niște ani în urmă — ci riscând și sănă­tatea noas­tră, a celor­lalți. Pe lângă asta, ora de religie pare un nevi­no­vat moft — în fond care ar fi peri­colul îndoc­trinării reli­gioase a unor copii? Că vor fi edu­cați să creadă că tre­buie să aștepte pasivi benev­olența proniei în loc să facă ceva cu pro­pri­ile lor forțe? Păi de‐ăștia avem deja o gră­madă, nu e ca și cum nu i‐am ști.

Evi­dent, pen­tru ca lucrurile să li se pară cât mai serioase, reli­gioșii noștri dragi s‐au și orga­ni­zat. Au chiar și un "text pro­gra­matic" care explică detal­iat pen­tru ce luptă ei. Lec­tura doc­u­men­tu­lui este cât se poate de instruc­tivă ca să înțelegem ce e în mințile aces­tor oameni.

Mai întâi se explică fap­tul că Aso­ci­ația „Părinți pen­tru Ora de Religie” — APOR — este o orga­ni­za­ție non‐guvernamentală inde­pen­dentă, apolitică și fără afil­iere con­fe­sion­ală, for­mată din părinți cu pro­fe­sii diferite, printre care avo­cați, notari, jur­nal­iști, pro­fe­sori, ingineri. Nu sunt mențion­ați strun­garii, țăranii, insta­la­torii sau tâm­plarii — în mod sub­til este sub­liniat fap­tul că este o orga­ni­za­ție "de int­elec­tu­ali". Adică oameni deștepți, care știu ce vorbesc.

Scopul aso­ci­ației este de a susține și îmbunătăți predarea religiei în școli. Partea cu susțin­u­tul e caducă: deja reli­gia e parte din curic­ula șco­lară — de ce ar fi nevoie să susții exis­tența a ceva ce deja se întâm­plă? Mai intere­santă e partea cu îmbunătățirea. Aș fi tare curios să înțe­leg cum pot părinții să con­tribuie con­cret la conțin­u­tul orei de religie — intră peste pro­fe­sorul de religie și îi spun ce să pre­dea copi­ilor?

Mai departe sun­tem infor­mați că președ­in­tele aso­ci­ației este doamna Liana Stan­ciu, bine­cunos­cut om de tele­viz­iune și radio. Meritele sale — cele care o reco­mandă pen­tru această onor­a­bilă funcție prezi­dențială — sunt că s‐a ocu­pat de "acți­uni sociale pen­tru copiii bol­navi de can­cer". Sunt nițel sur­prins de moti­vație. Ce‐are coada vacii cu ștampila primăriei? Adică copiii care fac religie sunt ca niște bol­navi de can­cer și ea se pri­cepe cel mai bine? Nu cumva e tot un fel de a face paradă cu texte de genul "doar nouă ne pasă de copii"?

Urmează apoi zece puncte pro­gra­mat­ice care fun­da­mentează acți­unea aso­ci­ației, unul mai bul­ver­sant decât celălalt. Tru­isme stu­pide pre­cum "toți părinții vor să ofere ce este mai bun copi­ilor lor" sau "ora de religie con­tribuie sem­ni­fica­tiv la depășirea igno­ranței reli­gioase" sunt ameste­cate cu afir­mații cel puțin dubioase:

- Părin­tele știe că Dum­nezeu este pri­etenul și spri­jin­i­torul care nu deza­măgește —  e destul de greu să deza­măgești când log­ica este Dom­nul a dat, Dom­nul a luat, fie numele Dom­nu­lui binecu­vân­tat. Adică, orice se întâm­plă, e bine, pen­tru că e voia Dom­nu­lui.
Edu­cația fără religie înseamnă școală fără suflet, neam fără Dum­nezeu și fără iden­ti­tate — rezultă că eu, de pildă, n‐am Dum­nezeu și nici iden­ti­tate pen­tru că n‐am stu­diat religie la școală?
— Familia, școala și bis­er­ica tind ade­sea să‐și delege rec­i­proc respon­s­abil­i­tatea pen­tru edu­carea copi­ilor — ade­vărat, iar copilul cu trei moașe rămâne cu buricul netăiat.
— Ora de religie face parte din isto­ria și iden­ti­tatea poporu­lui român — Bure­bista, Dece­bal, Vlad Țepeș, Ște­fan cel Mare și Mihai Viteazu sunt doar câteva exem­ple istorice de copii români care au mân­cat tot din far­furie și n‐au lip­sit nicio­dată de la ora de religie.
— Aso­ci­ația Părinți pen­tru Ora de Religie își prop­une să fie aproape de părinți, apără­tori ai celor care sunt intere­sați de edu­cația com­plexă, com­pletă și de cal­i­tate a copi­ilor — asta e un fel de afir­mație cir­cu­lară: noi vom fi aproape de noi… foarte pro­fund, aș spune chiar mistic!
— Scopul orei de Religie este de a‐i famil­iar­iza pe elevi cu ele­mentele fun­da­men­tale ale pro­priei cred­ințe reli­gioase — altă mostră de frac­tură log­ică, de tip "te iubesc, dar nu pe tine": deci copiii au o cred­ință reli­gioasă pro­prie, dar încă nu sunt famil­iar­izați cu ea. Ei cred, mititeii, dar nu știu în ce cred și tre­buie să‐i învățăm.

Dacă aș avea timp, aș lua un carnețel și‐un creion și m‐aș ține după curul câtorva pravoslavnici de‐ăștia în viața de zi cu zi, ca să văd cum aplică ei în prac­tică învăță­turile creș­tine de care se declară așa de atașați. Să mă duc cu ei la ser­vi­ciu, pe stradă și acasă și să‐i văd cum nu mint, nu fură, nu se înch­ină la bani, nu vorbesc de rău pe alții și nu sunt nici­când des­frâ­nați. Că, cine știe, poate avem niște sfinți de‐ăștia printre români, iar noi, ăștialalți, habar n‐avem și‐i con­fundăm cu niște proști orga­ni­zați într‐o aso­ci­ație.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu