Asociația Prostiei Organizate din România

Două subiecte tul­bură în ultima vreme mințișoarele unor conațion­ali ai noștri: reli­gia în școli și vac­cinarea copi­ilor. E zarvă mare în jurul aces­tor prob­leme și un fel de zor-nevoie al acți­u­nii ime­di­ate — tre­buie acționat neîn­târziat, tre­buie să ne mobi­lizăm, tre­buie să convingem pe toți, tre­buie să cucerim una­nim­i­tatea. Aș fi tare curios cum arată sta­tis­tica dis­tribuției pop­u­lației pe aceste două teme: câți din­tre ăștia reli­gioși or fi împotriva vac­cin­urilor și câți nu? Ori poate că se pot susține rec­i­proc — în loc de vac­cin, o rugă­ci­une fierbinte o să le vin­dece plo­dul?

În prob­lema vac­cinării lucrurile sunt mai grave, pen­tru că vor­bim de niște oameni care nu se luptă cu ști­ința riscându-și pro­pria sănă­tate — majori­tatea sunt deja vac­ci­nați, căci părinții lor au avut alte opinii cu niște ani în urmă — ci riscând și sănă­tatea noas­tră, a celor­lalți. Pe lângă asta, ora de religie pare un nevi­no­vat moft — în fond care ar fi peri­colul îndoc­trinării reli­gioase a unor copii? Că vor fi edu­cați să creadă că tre­buie să aștepte pasivi benev­olența proniei în loc să facă ceva cu pro­pri­ile lor forțe? Păi de-ăștia avem deja o gră­madă, nu e ca și cum nu i‑am ști.

Evi­dent, pen­tru ca lucrurile să li se pară cât mai serioase, reli­gioșii noștri dragi s‑au și orga­ni­zat. Au chiar și un "text pro­gra­matic" care explică detal­iat pen­tru ce luptă ei. Lec­tura doc­u­men­tu­lui este cât se poate de instruc­tivă ca să înțelegem ce e în mințile aces­tor oameni.

Mai întâi se explică fap­tul că Aso­ci­ația „Părinți pen­tru Ora de Religie” — APOR — este o orga­ni­za­ție non-guvernamentală inde­pen­dentă, apolitică și fără afil­iere con­fe­sion­ală, for­mată din părinți cu pro­fe­sii diferite, printre care avo­cați, notari, jur­nal­iști, pro­fe­sori, ingineri. Nu sunt mențion­ați strun­garii, țăranii, insta­la­torii sau tâm­plarii — în mod sub­til este sub­liniat fap­tul că este o orga­ni­za­ție "de int­elec­tu­ali". Adică oameni deștepți, care știu ce vorbesc.

Scopul aso­ci­ației este de a susține și îmbunătăți predarea religiei în școli. Partea cu susțin­u­tul e caducă: deja reli­gia e parte din curic­ula șco­lară — de ce ar fi nevoie să susții exis­tența a ceva ce deja se întâm­plă? Mai intere­santă e partea cu îmbunătățirea. Aș fi tare curios să înțe­leg cum pot părinții să con­tribuie con­cret la conțin­u­tul orei de religie — intră peste pro­fe­sorul de religie și îi spun ce să pre­dea copi­ilor?

Mai departe sun­tem infor­mați că președ­in­tele aso­ci­ației este doamna Liana Stan­ciu, bine­cunos­cut om de tele­viz­iune și radio. Meritele sale — cele care o reco­mandă pen­tru această onor­a­bilă funcție prezi­dențială — sunt că s‑a ocu­pat de "acți­uni sociale pen­tru copiii bol­navi de can­cer". Sunt nițel sur­prins de moti­vație. Ce-are coada vacii cu ștampila primăriei? Adică copiii care fac religie sunt ca niște bol­navi de can­cer și ea se pri­cepe cel mai bine? Nu cumva e tot un fel de a face paradă cu texte de genul "doar nouă ne pasă de copii"?

Urmează apoi zece puncte pro­gra­mat­ice care fun­da­mentează acți­unea aso­ci­ației, unul mai bul­ver­sant decât celălalt. Tru­isme stu­pide pre­cum "toți părinții vor să ofere ce este mai bun copi­ilor lor" sau "ora de religie con­tribuie sem­ni­fica­tiv la depășirea igno­ranței reli­gioase" sunt ameste­cate cu afir­mații cel puțin dubioase:

- Părin­tele știe că Dum­nezeu este pri­etenul și spri­jin­i­torul care nu deza­măgește —  e destul de greu să deza­măgești când log­ica este Dom­nul a dat, Dom­nul a luat, fie numele Dom­nu­lui binecu­vân­tat. Adică, orice se întâm­plă, e bine, pen­tru că e voia Dom­nu­lui.
Edu­cația fără religie înseamnă școală fără suflet, neam fără Dum­nezeu și fără iden­ti­tate — rezultă că eu, de pildă, n‑am Dum­nezeu și nici iden­ti­tate pen­tru că n‑am stu­diat religie la școală?
— Familia, școala și bis­er­ica tind ade­sea să-și delege rec­i­proc respon­s­abil­i­tatea pen­tru edu­carea copi­ilor — ade­vărat, iar copilul cu trei moașe rămâne cu buricul netăiat.
— Ora de religie face parte din isto­ria și iden­ti­tatea poporu­lui român — Bure­bista, Dece­bal, Vlad Țepeș, Ște­fan cel Mare și Mihai Viteazu sunt doar câteva exem­ple istorice de copii români care au mân­cat tot din far­furie și n‑au lip­sit nicio­dată de la ora de religie.
— Aso­ci­ația Părinți pen­tru Ora de Religie își prop­une să fie aproape de părinți, apără­tori ai celor care sunt intere­sați de edu­cația com­plexă, com­pletă și de cal­i­tate a copi­ilor — asta e un fel de afir­mație cir­cu­lară: noi vom fi aproape de noi… foarte pro­fund, aș spune chiar mistic!
— Scopul orei de Religie este de a‑i famil­iar­iza pe elevi cu ele­mentele fun­da­men­tale ale pro­priei cred­ințe reli­gioase — altă mostră de frac­tură log­ică, de tip "te iubesc, dar nu pe tine": deci copiii au o cred­ință reli­gioasă pro­prie, dar încă nu sunt famil­iar­izați cu ea. Ei cred, mititeii, dar nu știu în ce cred și tre­buie să‑i învățăm.

Dacă aș avea timp, aș lua un carnețel și-un creion și m‑aș ține după curul câtorva pravoslavnici de-ăștia în viața de zi cu zi, ca să văd cum aplică ei în prac­tică învăță­turile creș­tine de care se declară așa de atașați. Să mă duc cu ei la ser­vi­ciu, pe stradă și acasă și să‑i văd cum nu mint, nu fură, nu se înch­ină la bani, nu vorbesc de rău pe alții și nu sunt nici­când des­frâ­nați. Că, cine știe, poate avem niște sfinți de-ăștia printre români, iar noi, ăștialalți, habar n‑avem și‑i con­fundăm cu niște proști orga­ni­zați într‑o aso­ci­ație.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu