Prea fericitule păstor

M‑am gân­dit să-ți scriu câteva rân­duri acum, după ce dez­baterea privind predarea religiei în școli s‑a încheiat. Îți vor fi tre­cut emoți­ile văzând că aproape toate oile turmei tale și-au înscris mieii la orele de religie, că pro­fe­sorii de religie nu-și vor pierde ros­tul și salari­ile. Poate că acum, răsu­flând ușu­rat, vei avea timp să reflectezi puțin la toate cele ce se s‑au întâm­plat. Vei fi făcut tot ce era rân­duit pen­tru un patri­arh? Te vei fi abă­tut de la calea cea dreaptă? Mai știi pe unde trece cărarea noro­du­lui spre mân­tuire?

Cred că une­ori ți‑o fi greu să porți pe umeri respon­s­abil­i­tatea de a păs­tori turma cred­in­cioșilor ortodocși, fiecare cu păcatele lui, fiecare cu demonii lui. Și, ca un bun păs­tor ce tre­buie să fii, este în grija ta de a‑i îndrepta spre pășunea cea grasă, spre apa cea bună — în fond asta înseamnă a păs­tori, nu? De aceea i‑ai îndem­nat pe toți să lupte pen­tru ca reli­gia să nu fie scoasă din școală, din această nețăr­mu­rită grijă pen­tru turma ta, deși știai că nu asta era ade­vărata miză, că nu ăsta era peri­colul. Dar cum să ții oile lângă toiagul tău dacă nu le înspăimânți măcar din când în când cu umbrele lupi­lor?

Unii ți-au admi­rat cam­pa­nia de pe inter­net, spunând că e un semn de mod­ern­izare. Așa o fi fiind. Dacă alte turme, unde oile sunt libere și nepăs­torite, iar pășu­nile sunt la fel de verzi, ademe­nesc cred­in­cioșii tăi cu mierea cuvin­telor, sucindu-le mințile, nu poți să stai stană de pia­tră și să lași turma să se risi­pească. Ce altceva puteai face decât să trim­iți câinii de pază să întoarcă oile rătăcite? Pe Puric, dulăul bătrân care latră rar și apăsat, pe aia bătrână din Vicov, care latră duios, pe cățe­landrul cel tânăr, ăla care nu doarme toată vara și stă mai mult printre oile câr­lane. Câte oi rătăcite or fi întors fiecare din­tre ei nu ai cum știi, dar uite că turma e adunată din nou și asta e tot ce con­tează.

An de an stâna‑i tot mai pros­peră. Slavă Dom­nu­lui, oile sunt lăp­toase și se lasă lesne mulse în tot mai mul­tele strungi pe care le-ai încro­pit din banii câști­gați pe brânză. Comar­nicele sunt multe și trainice, bucatele cioban­ilor sunt alese și îndestulă­toare, straiele li‑s țesute în fir de aur. Viața de păs­tor e tot mai bună, spre lauda Dom­nu­lui care ți‑a încred­ințat o turmă mănoasă.

Dar ai uitat, prea fericite, să mai pășești împre­ună cu cred­in­cioșii tăi, să te amesteci printre ei. Să îi spri­jini pe cei nevol­nici, să‑i îmbăr­bătezi pe cei care se simt slabi. Să îi întrebi despre cele lumești, despre cum aduc învăță­turile lui Dum­nezeu în viața lor. Căci îi știi cât de înrăiți sunt azi. Știi câtă ură coclește în sufletele lor. Știi că le cam place să fure unii de la alții. Știi cum se mint zâmbindu-și unii altora. Și nu te aud îndreptându‑i pe calea cea bună, nu te aud dojenindu‑i. Nu te văd împărțind cuvân­tul celui care spui că te‑a trimis să păs­torești.

Încă și mai rău, se aud vorbe cum că ai lăsat lupii să se stre­coare în turmă, că le-ai dat cojoace de lână ca să se piardă neștiuți printre oi. Și ei dij­mui­esc oile, le jefui­esc și le dau pierzaniei, iar tu închizi ochii și-ți faci parte din pradă. Ba chiar îi ridici în slăvi și pre­amărești lupii, îndemni cred­in­cioșii să‑i pună în frun­tea turmei pen­tru ca jaful să le fie mai spor­nic și partea ta mai bogată. Te văd mai mereu în prea­jma lor, a ălora de-și zic politi­cieni, tăin­uind cu ei la umbra stânii despre lucruri doar de voi știute. Să te mai miri dacă unele oi au început să se întrebe dacă să te numere cu Iisus sau cu tâl­harii?

Și mă întreb, prea feric­i­t­ule păs­tor, oare n‑are să vină vre­mea să dai și tu socoteală pen­tru turma ta? Cum de nu te temi că la jude­cata din urmă nu vei fi socotit cu drepții? Ori poate că știi că nicio­dată nu va fi o jude­cată dreaptă, că e doar o poveste spăi­moasă, bună pen­tru oi, ca să le țină cu capetele aple­cate în iarbă și să nu se întrebe de ce sunt mulse și tunse zi de zi? Că, dacă ar afla acest ade­văr, s‑ar răzleți de la tine — și ele, și lupii — și-ai rămâne sărac, sin­gur și netre­buin­cios?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu