De la o vreme încoace, să zic că or fi vreo șapte-opt ani, aud tot mai des despre inițiative ale unor companii de a‑și recompensa angajații pentru realizări deosebite prin mici petreceri. Moda ieșitului la bere pentru că am terminat proiectul X sau a petrecerii cu tort pentru că am atins nu-știu-ce obiectiv s‑a extins apoi tot mai mult. Până la limita la care azi constat că unii manageri recompensează inclusiv munca propriu-zisă, adică aia pentru care angajații primesc salariul.
În înțelegerea mea limitată, consider că atunci când ai semnat un contract cu o companie ești plătit ca să faci o anumită treabă. Dacă ești vânzător, ești plătit să vinzi marfa din magazin. Dacă ești programator, ești plătit să scrii aplicații și să le livrezi cui le‑a cerut. Dacă ești contabil, ești plătit să ții evidențele contabile ale firmei. Faptul că ți-ai făcut treaba nu e subiect de sărbătoare, ci expresia simplă a faptului că ți-ai onorat contractul: ai muncit cu folos pentru banii primiți. But, hey, this is just me…
Festivismul înflorește. Culmea, nu e promovat de angajați, ci mai degrabă de manageri. Știți de ce? Eu am niște bănuieli.
Absența unei direcții
Managerii ăștia n‑au nici o viziune, alta decât să-și crească propriul salariu și eventual să urce pe scara ierarhiei companiei, așa că nu pot da angajaților o perspectivă în care să creadă și să‑i urmeze într-acolo. Dacă n‑au viziune, n‑au nici tracțiune — oamenii nu‑i urmează pe cei care nu știu încotro merg. De aia au nevoie de un morcov așezat în fața angajatului, ca să‑l facă să meargă înainte. Încotro? Lasă că văd ei, deocamdată cel mai important e să țină angajații ocupați. Iar o petrecere mică după fiecare proiecțel e numai bună pentru a da impresia că totul merge ca pe roate.
Lipsa calităților de lider
În afara faptului că firma i‑a așezat într‑o poziție de management, liderii autentici au nevoie de expertiză și carismă. Expertiza e cam greu de dobândit, e nevoie de minte și de dorința de a învăța, dar sunt destui cei care reușesc să o mimeze și se mulțumesc cu atât. Drept e că, mai ales în companiile tehnice, unde angajații au așteptări mari de la cei ce‑i conduc, oamenii se cam prind când apare câte unul din ăsta care mimează competența. Și atunci ce rămâne de făcut? Carisma! Să îl placă subordonații. Iar zahărul și alcoolul fac minuni în sensul ăsta. Cum să nu‑l placi pe cel care dă prăjiturele pentru că azi ai terminat proiectul cu doar 75% depășire de buget și te scoate la bere când întârzii doar cu o lună livrarea?
Rezultatele modeste
Când nu prea au cu ce se lăuda în fața șefilor lor, managerii ăștia trebuie să se descurce cu ce au. Dacă rezultatele sunt sub așteptări, atunci hai să coborâm așteptările până când rezultatele le depășesc. Cum? Simplu: e o chestiune de percepție. Dacă sărbătorim faptul că am ajuns la serviciu, apoi că am pornit computerul, că am trimis primul mail din ziua respectivă și că am răspuns la 3 apeluri telefonice consecutive, șefii de mai sus vor percepe treptat că noi avem succes după succes, că suntem o “echipă dedicată”, formată din “angajați motivați”. Iar asta nu poate fi decât meritul unui manager iscusit, nu?
Pastilele amare se iau cu zahăr
După ce le-au făcut angajaților burțile doldora de dulciuri, unii dintre managerii ăștia vin și cu niște “inițiative” noi, cu niște “idei” interesante, care nu sunt altceva decât mai mult de muncă care trebuie să fie gata până la același termen. Tortul și berea au fost pregătirea unui subtil șantaj — poți să zici că nu vrei să pui osul la muncă și să tragi mai tare, adică să‑l refuzi pe drăgălașul manager care tocmai te‑a dus la bere, unde eventual te‑a lăsat să bei până te-ai îmbătat ca porcu’ și te-ai făcut de rahat? You own him one, isn’t it?
Și uite așa ajungem să ne felicităm pentru orice rahat pe care îl facem, de parcă noi am fi pus coada la prună în fiecare zi, adunându-ne în ședințe ad-hoc în care ne aplaudăm reciproc că ne-am făcut treaba pentru care suntem plătiți. Dar să știți ceva, de la unul care se învârte de ceva timp printre manageri (fiind unul dintre ei și sperând că nu e unul ca ăștia despre care vă povestesc), când dați de companii unde managerii practică un festivism de-ăsta gratuit, vă puteți pune întrebarea sinceră dacă vă aflați unde trebuie. Pentru că e anormal să te comporți într-una ca și cum sărbătorești că ai inventat apa caldă și mersul pe jos, iar o companie condusă de oameni care cred că leadership înseamnă zahăr și alcool n‑are un viitor prea strălucit. Pe cale de consecință nici viitorul vostru nu e chiar roz, câtă vreme veți fi conduși de această specie nouă de manageri: homo festivus.
Pentru sănătatea carierei voastre, evitați locurile de muncă unde sunt prea multe aplauze, prăjituri și bere. 😉
19:03
“evitați locurile de muncă unde se practică un consum excesiv de prăjituri și bere” — cred ca mai ramane doar varianta unui job la Stat in cazul asta :))
20:03
Ar mai fi și niște firme de apartament, nici alea nu dau prăjituri 🙂
11:03
Nu știam cum să le zic, așa că am dat share. Acum nu pot decât să sper că nu ajung și în zona asta de comentarii.