Care va să zică s‑a redeschis dosarul mineriadei din ’90. E bine. Ar fi fost și mai bine să o facem din proprie inițiativă, nu împinși de la spate de CEDO. O să ne uităm iarăși peste investigațiile din dosarele făcute de Dan Voinea — vă mai amintiți de controversatul procuror? Ei, acuma o să aflăm dacă era controversat de bine sau de rău. Dacă tot ce a strâns el în anii de anchetă era adevărul sau măcar o parte a lui. Eu am o presimțire că documentele anchetei anterioare conțin niște chestii foarte interesante. Și, bineînțeles, întrebarea principală este: se mai poate adăuga ceva la probele deja existente, având în vedere că au trecut 25 de ani? Își mai amintește cineva toate amănuntele de atunci?
Mulți se bucură deja pentru că Ion Iliescu va fi adus la tribunal și pus să explice de ce a adus minerii în București. E și asta o mică victorie, dar, uitându-mă la vârsta bătrânului comunist, mă îndoiesc că se va face vreo gaură în cer din motivul ăsta. Precis o să invoce inocența lui faimoasă, o să pună totul pe seama “mâniei proletare” a minerilor, revoltați de faptele reprobabile ale “golanilor din Piața Universității”. El — va spune — n‑a avut decât rolul de a‑i canaliza spre fapte bune precum plantatul panseluțelor și de a‑i întoarce apoi acasă. Nu declarațiile lui, binecunoscute deja tuturor, vor aduce lumină în cazul mineriadei.
Adevărurile ar trebui fi aflate din culisele operațiunilor. Cineva a organizat deplasarea minerilor, cineva a pus la dispoziție trenuri, cineva i‑a instigat să plece asupra Bucureștiului. Cineva a cerut toate astea, cineva le‑a comunicat persoanelor potrivite, cineva le‑a executat. Firele multiple ale poveștii trebuie să fie descâlcite unul câte unul și abia apoi urmărite în sus, până la personajele care au orchestrat totul. Că e Iliescu sau alții, puțin importă. Trebuie să aflăm. Trebuie să se spună cu subiect și predicat dacă a fost o mișcare spontană sau un comando proletar dirijat de securiști.
Iar toate astea nu sunt importante doar pentru a‑l putea pedepsi pe Ion Iliescu. Miza judecării lui e prea măruntă pentru România, destinul lui prezent este nesemnificativ pentru noi. Dar trebuie spus răspicat și cu voce tare că tot ce a urmat acelor momente, în care trei sferturi din populația României aplauda sau măcar aproba în tăcere democrația împărțită cu bâta, toate construcțiile politice bazate pe aceste mentalități — FSN, PDSR și PSD — toată clasa politică născută după modelul securistului arivist, toate astea au fost un dezastru care ne‑a costat ani mulți de stagnare. Ani în care corupția pe care azi o vedem expusă în lumina tribunalelor a răsărit, înflorit și prosperat, tot mai viguroasă cu fiecare an.
Dar mai ales trebuie să aflăm adevărul ca să putem, în sfârșit, exorciza spiritul lui Ion Iliescu, fantoma comunistului demagog, a minerului înarmat cu bâtă, a imeghebistului care face ordine și a tuturor celorlalți strigoi care‑i mai bântuie pe unii români de atunci încoace. Să putem să le spunem în față, fără ură, că de 25 de ani ne-au țintuit în coșmarul născut din propria lor ignoranță și răutate. Că, în sfârșit, putem întoarce fila peste capitolul acesta de istorie și să încercăm să începem unul nou.
17:03
Citind in acelasi context un articol (nu as baga mana in foc, dar as zice ca pe contributors.ro), am gasit urmatorul link: http://www.europalibera.org/content/article/2079630.html
Este un transcript al unei emisiuni al Radio Europa Libera, din data de 23.06.1990 — “Variațiuni și documente sonore în jurul mineriadei de la 13–15 iunie”
Desi lung transcriptul, este o lectura deosebit de interesanta.