Biserica a furat biserica

Că Ro­mâ­nia este lo­cul unde poți fi în fi­e­care zi luat prin sur­prin­dere nu mai e de­mult o no­u­tate. Și to­tuși une­ori se mai în­tâm­plă câte ceva care de­mon­strează că, ori­cât am fi de con­vinși că le-am vă­zut și au­zit pe toate, există ne­bă­nu­ite re­surse de in­ven­ti­vi­tate ale po­po­ru­lui ro­mân care pot naște si­tu­a­ții cu to­tul in­e­dite. Cum ar fi ca­zul bi­se­ri­cii dintr-un lemn de la Că­lu­gă­reni, ju­de­țul Giur­giu. Care a fost… furată.

Po­ves­tea în­cepe cu niște ani în urmă, când niște stu­denți de la ar­hi­tec­tură au vrut să res­ta­u­reze bi­se­rica, care e o con­struc­ție mică, de doar 6 mp, da­tând din se­co­lul XIX, dar este una din­tre cele mai fru­moase de acest tip, men­țio­nată chiar și de Nico­lae Iorga ca “mo­nu­ment de ar­hi­tec­tură po­pu­lară re­li­gi­oasă”. Pri­mă­ria, care are bi­se­rica în pro­pri­e­tate, i‑a tri­mis să ob­țină avi­zele ne­ce­sare pen­tru res­ta­u­rare. Și dra­gii de stu­denți au ple­cat, s‑au dus prin mun­ții Apu­seni să gă­sească lemn po­tri­vit pen­tru lu­crare, au fă­cut cam­pa­nii pe in­ter­net de co­lec­tare de fon­duri și s‑au agi­tat pen­tru a face do­cu­men­tele ne­ce­sare, lu­cru ane­vo­ios în Ro­mâ­nia, după cum se știe.

Mai apoi, într‑o bună zi, în ci­mi­ti­rul din ju­rul bi­se­ri­cuței, unde nu s‑au mai fă­cut în­mor­mân­tări de mai bine de 100 de ani, au apă­rut niște flă­căi care s‑au apu­cat să sape pe la mor­minte. Niște să­teni s‑au se­si­zat și au che­mat po­li­ția, care a so­sit la fața lo­cu­lui și a con­sta­tat că are de a face cu niște cer­ce­tă­tori care cer­ce­tau cer­ce­ta­rea cer­ce­tă­toare, dar fără să aibă nici un fel de avize pen­tru să­pă­turi. Drept pen­tru care au fost poftiți să plece.

Stu­den­ții din po­ves­tea noas­tră au re­u­șit im­po­si­bi­lul și, cu avize în re­gulă și ceva bă­nuti strânși, au ri­di­cat o con­stru­cţie me­nită să pro­te­jeze bi­se­rica. Ba chiar aveau în in­tenţie să con­ti­nue pro­iec­tul lor şi să res­ta­u­reze com­plet sfân­tul lă­caş. Nu­mai că, într‑o zi, acesta a dis­pă­rut, ca şi cum nu ar fi fost.

Niște ce­tă­țeni din sat s‑au dus la pri­mă­rie și au alar­mat au­to­ri­tă­țile lo­cale des­pre dis­pa­ri­ția con­struc­ției. Ajuns la fața lo­cu­lui, pri­ma­rul a con­sta­tat că nici urmă de bi­se­rică, așa că a pus mâna pe te­le­fon și‑a che­mat po­li­ția. S‑au fă­cut in­ves­ti­ga­ții, dar ni­meni nu știa ni­mic, drept pen­tru care au su­nat la pre­fec­tură ca să ceară spri­jin. Când erau în to­iul cer­ce­tă­ri­lor, vine o adresă de la Epi­sco­pia Giur­giu: fra­ți­lor, nu vă agi­tați că e la noi, e bine mersi și o res­ta­u­răm la mâ­năs­ti­rea Sfântu Ioan Rusu din Slo­bo­zia și avem toate apro­bă­rile ne­ce­sare.

Acuma pri­ma­rul din Că­lu­gă­reni se scar­pină în cap și se în­treabă: cum poate ci­neva să ri­dice un bun care nu‑i apar­ține și să con­si­dere că face to­tul le­gal? Iar răs­pun­sul e sim­plu. Bi­se­rica Or­to­doxă Ro­mână se con­si­deră pro­pri­e­tar al tu­tu­ror lă­ca­șe­lor de cult din Ro­mâ­nia. Cu alte cu­vinte ei n‑au fu­rat, au luat ceva ce le apar­ți­nea. Cum de alt­fel to­tul le apar­ține: șco­lile, eno­ri­a­șii, ba­nii eno­ri­a­și­lor și, dacă e po­si­bil, su­fle­tele lor.

Eu, în lo­cul ce­tă­țe­ni­lor din Că­lu­gă­reni, aș da în ju­de­cată epi­sco­pia. Fi­rește, n‑o să se în­tâm­ple asta. Pen­tru că — se știe — dacă îm­pie­dici prea-cin­sti­tele fețe bi­se­ri­cești să fure, te bate Dumnezeu.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...