Greșim. Mai des, mai rar. Dar toți greșim. Uneori greșim față de alții, îi nedreptățim, îî jignim nemeritat, îi acuzăm pe nedrept. Unii dintre cei ce greșesc înțeleg că au greșit. Unii dintre cei care înțeleg că au greșit regretă. Unii dintre cei care regretă cer iertare celuilalt. Îi spun celuilalt: îmi cer scuze. Sau îmi cer iertare. Alteori celălalt e imperios: cere-ți scuze! Cere-ți iertare!
Vă mai amintiți lecțiile de gramatică când se punea întrebarea pentru a afla tipul de complement? Cui cer scuze? Mie, îmi. Mie îmi cer scuze. Când de fapt ar trebui să le ofer celuilalt. Cui cer iertare? Mie, îmi. Mie îmi cer iertare. Când de fapt ar trebui să cer iertarea celuilalt.
În DEX scrie că scuza este o “exprimare a regretului pentru o greșeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva”. Îmi cer scuze ar însemna că îmi cer mie însumi să exprim regretul pentru greșeală. E doar jumătate din ceea ce trebuie făcut, doar solicitarea reflexivă a regretului, neurmată de oferirea sa explicită, de penitența verbală. E un fel de a spune că o să-mi solicit mie însumi regretul, iar ție trebuie să-ți fie de ajuns atât. N‑am nimic cu adevărat să-ți ofer.
Îmi cer iertare, mie. Dacă mie mi‑o cer, eu pot s‑o acord. Cu alte cuvinte, îmi cer iertare înseamnă că o să mă iert singur pentru ceea ce am făcut. Tu, cel căruia i‑am greșit, nu primești nimic.
Corect ar fi: îți cer iertare. Dar iertarea este un act unilateral. Nu se solicită imperios, nu se cere neîntârziat. Poți spera să fii iertat, arătându-ți încredințarea că celălalt îți este superior și are puterea de a te absolvi de vină. Poți ruga să fii iertat, așezându-te printr-un gest de simbolică umilință în bunăvoința celui ce te iartă. Dar nu poți cere să fii iertat. Ar fi o obrăznicie.
Deci nu îmi cer iertare, ci te rog să mă ierți. Nu îmi cer scuze, ci îți prezint scuze.
Dacă v‑am plicitisit cu textul ăsta, îmi cer scuze. 🙂
13:07
În acest caz, “își” indică interesul, participarea autorului, nu se referă la direcția cererii.
Problema este alta: limba este un instrument imprecis. Și, culmea, oamenii o preferă așa.
19:03
“Toma,eu ard că să-ţi dau ţie foc ! ” Nichita Stănescu
Dacă am avea exerciţiul arderii lăuntrice atunci cînd ne adresăm celui mai umil dintre noi,nici n‑ar trebui să cerem vreodată scuze sau iertare.
19:03
Asa este..Multumim!
13:03
😉