Greșim. Mai des, mai rar. Dar toți greșim. Une­ori greșim față de al­ții, îi ne­drep­tă­țim, îî jig­nim ne­me­ri­tat, îi acu­zăm pe ne­drept. Unii din­tre cei ce gre­șesc în­țe­leg că au greșit. Unii din­tre cei care în­țe­leg că au greșit re­gretă. Unii din­tre cei care re­gretă cer ier­tare ce­lui­lalt. Îi spun ce­lui­lalt: îmi cer scuze. Sau îmi cer ier­tare. Al­te­ori ce­lă­lalt e im­pe­rios: cere-ți scuze! Cere-ți iertare!

Vă mai amin­tiți lec­ți­ile de gra­ma­tică când se pu­nea în­tre­ba­rea pen­tru a afla ti­pul de com­ple­ment? Cui cer scuze? Mie, îmi. Mie îmi cer scuze. Când de fapt ar tre­bui să le ofer ce­lui­lalt. Cui cer ier­tare? Mie, îmi. Mie îmi cer ier­tare. Când de fapt ar tre­bui să cer ier­ta­rea celuilalt.

În DEX scrie că scuza este o “ex­pri­mare a re­gre­tu­lui pen­tru o gre­șe­ală co­misă sau pen­tru o jig­nire adusă cuiva”. Îmi cer scuze ar în­semna că îmi cer mie în­sumi să ex­prim re­gre­tul pen­tru gre­șe­ală. E doar ju­mă­tate din ceea ce tre­buie fă­cut, doar so­li­ci­ta­rea re­fle­xivă a re­gre­tu­lui, ne­ur­mată de ofe­ri­rea sa ex­pli­cită, de pe­ni­tența ver­bală. E un fel de a spune că o să-mi so­li­cit mie în­sumi re­gre­tul, iar ție tre­buie să-ți fie de ajuns atât. N‑am ni­mic cu ade­vă­rat să-ți ofer.

Îmi cer ier­tare, mie. Dacă mie mi‑o cer, eu pot s‑o acord. Cu alte cu­vinte, îmi cer ier­tare în­seamnă că o să mă iert sin­gur pen­tru ceea ce am fă­cut. Tu, cel că­ruia i‑am greșit, nu pri­mești nimic.

Co­rect ar fi: îți cer ier­tare. Dar ier­ta­rea este un act uni­la­te­ral. Nu se so­li­cită im­pe­rios, nu se cere ne­în­târ­ziat. Poți spera să fii ier­tat, ară­tându-ți în­cre­din­ța­rea că ce­lă­lalt îți este su­pe­rior și are pu­te­rea de a te ab­solvi de vină. Poți ruga să fii ier­tat, așe­zându-te printr-un gest de sim­bo­lică umi­lință în bu­nă­vo­ința ce­lui ce te iartă. Dar nu poți cere să fii ier­tat. Ar fi o obrăznicie.

Deci nu îmi cer ier­tare, ci te rog să mă ierți. Nu îmi cer scuze, ci îți pre­zint scuze.

Dacă v‑am pli­ci­ti­sit cu tex­tul ăsta, îmi cer scuze. 🙂


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Nicoleta Cojocaru Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. sorin

    În acest caz, “își” in­dică in­te­re­sul, par­ti­ci­pa­rea au­to­ru­lui, nu se re­feră la di­rec­ția cererii.

    Pro­blema este alta: limba este un in­stru­ment im­pre­cis. Și, cul­mea, oa­me­nii o pre­feră așa.

  2. Nicoleta Cojocaru

    “Toma,eu ard că să-ţi dau ţie foc ! ” Nichita Stănescu
    Dacă am avea exer­ci­ţiul ar­de­rii lă­un­trice atunci cînd ne adre­săm ce­lui mai umil din­tre noi,nici n‑ar tre­bui să ce­rem vreo­dată scuze sau iertare.

  3. Maria Negrescu

    Asa este..Multumim!

  4. Tranca Maria

    😉


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.