Narcolepsia în melosul românesc

Cân­te­cele de dragoste sunt cele mai fru­moase, nu‑i așa? Mda, la fel zic și eu, e plă­cut să le asculți, te apucă așa o feri­cire inex­plic­a­bilă, o poftă neb­ună de viață, nu? Mie îmi place mult ăla cu arip­ile de vânt, pe care îl cântă Delia la Europa FM cam de șapte­sutepa­truze­cișișase de ori pe zi. E fru­mos și are și o poveste în el. Stați să v‑o zic.

Ea e cas­nică. Nu rezultă din ver­suri că ar avea acest statut ocu­pațional din motive de șomaj sau fiindcă n‑a luat bacalau­re­a­tul, așa că pre­supunem că e cas­nică în mod vol­un­tar, adică e o tânără vir­tuoasă și tal­en­tată care a ales să se dedice cămin­u­lui, în ciuda curen­tu­lui mod­ern al femeii de cari­eră. Ne putem da seama de asta din fap­tul că în fiecare strofă activ­itățile ei se învârt în jurul pat­u­lui din dor­mi­tor, ceea ce n‑ar fi fost posi­bil dacă mergea la ser­vi­ciu. Tânăra femeie are insom­nii rebele pe care le măr­turisește deschis ("și când nu pot să dorm"), dar le și soluționează rapid amintindu-și de iubitul drag care i‑a făcut ceva ce "chiar n‑avea nici un sens", motiv pen­tru care el este prezent per­ma­nent în mintea ei, fiind ast­fel "cel mai bun medica­ment". Observăm metodele ter­apeu­tice mod­erne apli­cate pen­tru insom­nie, renunțând la desue­tul numărat al oilor.

La trezirea din som­nul indus prin aceste metode speci­fice, tânăra con­stată că el este prezent ("când mă trezesc ești chiar aici"), ba mai mult, o atinge provocându‑i o stare de tem­po­rară neb­unie ("și-nnebunesc când mă atingi"). Deducem ast­fel cu ușur­ință că în strofa ante­rioară era vorba despre som­nul de fru­musețe, când ea se culcă pe la 11 dimineața și doarme o jumă­tate de oră până la șase seara, adică exact până când el se întoarce de la ser­vi­ciu. Înțelegem și că el este capa­bil să susțină finan­ciar mena­jul, în ciuda fap­tu­lui că ea nu are un venit sta­bil, ceea ce ne îndrep­tățește să cre­dem că el este un cor­po­ratist cu funcție de man­age­ment. Ceea ce rămâne însă neclar — într-un min­unat sens poetic — este de ce ea înneb­unește când el o atinge. De draci că a trezit‑o?!? Autorul ver­surilor nu ne spune, lăsându-ne imag­i­nația să lucreze.

În acest punct al cân­tecu­lui se pro­duce arun­carea ei pe aripi de vânt, urmată de priza lui fermă, băr­bătească și de un sărut flămând. Vedem scena aie­vea: prim-plan cu ea în pat, în pijama, în fun­dal fer­eas­tra deschisă a dor­mi­toru­lui, el intră pe ușă, se creează curent put­er­nic, un vânt pe ale cărui imag­inare aripi ea se aruncă, iar el lasă geanta de lap­top din mână și o prinde din acest zbor avân­tat care alt­minteri s‑ar fi încheiat cel mai prob­a­bil prin col­iz­iunea cu mobila dor­mi­toru­lui. Înțelegem, citind printre rân­duri, iubirea lui sin­ceră pen­tru ea, căci iată că nu s‑a oprit la bucătărie să mănânce ceva, ci a venit de la muncă direct la ea în dor­mi­tor, chior de foame cum era. Ni se sug­erează dis­cret și că el merge la sală, având o formă fiz­ică foarte bună, pen­tru că — în ciuda sub­nu­triției la care este supus — reușește strofă de strofă să o prindă și să o salveze de la con­tac­tul dureros cu mobila din aparta­ment. Această întreagă secvență dă naștere unei trăiri emoționale intense, motiv pen­tru care ea, epuizată, mai ațipește nițel, tot cu gân­dul la el ("cu tine-adorm și mă trezesc în gând").

Tre­cem rapid peste episo­dul cu revenirea la starea de veghe, când tânăra se plânge că n‑a mers cen­trala ter­mică ("sunt zile reci") și îi reproșează iubit­u­lui că n‑a sunat‑o, nu i‑a dat SMS ("nu suni, nu-mi scrii, nu știu nimic de viața ta") ca să ajungem la momen­tul când el, iubitul, își dezvăluie drama per­son­ală: "Îți spun ce simt tot și vreau să ții cont / Că une­ori stau zile-ntregi, nu văd nimic la ori­zont / Iar, une­ori, chiar nu mai pot…". Este vorba desigur despre frigiderul în care el nu găsește nimic de mai multe zile, ceea ce explică de ce o sărută în fiecare refren la fel de flămând. Înțelegem ast­fel și de ce mai devreme el face referiri la "cioburile care aduc noroc" — foarte prob­a­bil, de foame și de nervi, au avut la un moment dat o dis­pută domes­tică în tim­pul căreia el a spart niște far­furii prin bucătărie, dar nu ni se lămurește de ce juna cas­nică nu se mobi­lizează totuși măcar puțin pen­tru a‑i face o cior­biță de văcuță și o tocăniță cu cartofi. Mis­terul rămâne deplin, lăsându-ne să speculăm asupra unor potențiale cauze med­icale, pre­cum nar­colep­sia, acest fla­gel al vre­murilor mod­erne care afectează pe toți cei aceia care s‑au năs­cut obosiți și trăi­esc pen­tru a se odi­hni.

Se va salva oare iubirea celor doi? Cân­tecul se ter­mină într‑o notă opti­mistă: ea, trez­ită din somn, se mai aruncă de două ori pe aripi de vânt, iar el o prinde de tot atâtea ori, sărutând‑o păti­maș și la fel de lih­nit de foame. Încă o dată se dovedește că iubirea învinge toate vicisi­tu­dinile, chiar și cele de natură med­icală, făcând posi­bilă această poveste roman­tică din­tre o nar­colep­tică cas­nică și un cor­po­ratist sub­nu­trit. Bravo, Delia! Bravo… el!

PS Delia, totuși fă‑i omu­lui o ciorbă sau ceva, gen! Mer­ită!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu