Mân­dria pe care ro­mâ­nii o simt în pri­vința Si­mo­nei Ha­lep ar tre­bui să fie pusă la în­cer­care în zi­lele care ur­mează. Tur­ne­ele la care par­ti­cipă în nume per­so­nal o îm­pie­dică să facă parte din echipa de Cupă Da­vis a Ro­mâ­niei. Dacă so­co­tim și că Mo­nica Ni­cu­lescu s‑a ac­ci­den­tat, șansele noas­tre în fața Can­a­dei vor scă­dea con­si­de­ra­bil. Vor fi su­por­te­rii Si­mo­nei ne­mul­țu­miți că ero­ina lor nu-și va re­pre­zenta țara?

Eu zic că nu. Iar ex­pli­ca­ția prin­ci­pală este că sus­ți­ne­rea lor nu e mo­ti­vată de­cât de do­rința de a se aso­cia unei va­lori, po­le­indu-se nițel și ei pe ari­pile vi­se­lor pro­prii cu au­rul vic­to­ri­i­lor ei. De fi­e­care dată când vor­bim de olim­pi­cii ro­mâni, de spe­cia­liș­tii noș­tri care mun­cesc în stră­i­nă­tate sau de ma­rii spor­tivi sim­țim că ori­gi­nea lor ro­mâ­nească, co­mună cu a noas­tră, ne pu­drează și pe noi cu nițică glo­rie. Din cea pe care toți am vrea‑o, dar foarte pu­țini sun­tem dis­puși să fa­cem sa­cri­fi­ci­ile și efor­tul de a o obține.

Nici nu zic că Si­mona ar tre­bui să se con­cen­treze pe Cupa Da­vis. Din punc­tul meu de ve­dere ea nu are nici o da­to­rie față de Ro­mâ­nia în afara ace­lora pe care și le asumă sin­gură, din pro­prie vo­ință. Ro­mâ­nia și ro­mâ­nii n‑au con­tri­buit cu ni­mic la as­cen­siu­nea ei spor­tivă. Nici mă­car con­di­ți­ile de an­tre­na­ment nu au fost asi­gu­rate de noi — to­tul a fost ba­zat pe munca și efor­tul ei și al fa­mi­liei ei. Cu ce drept i‑am pu­tea cere acum să-și schimbe ca­len­da­rul com­pe­ti­țio­nal ca să ne urce pe toți într-un cla­sa­ment care pen­tru ea nu re­pre­zintă de­cât un pa­lid pal­ma­res? Va­loa­rea în te­ni­sul fe­mi­nin se ju­decă după nu­mă­rul de tur­nee Pre­mier, Pre­mier Man­da­tory și Grand Slam.

Iar Si­mona Ha­lep a por­nit foarte bine anul ăsta. A câști­gat trei tur­nee iar în al pa­tru­lea a pier­dut doar în fața tan­cu­lui ame­ri­can Se­rena. Aș zice că ade­vă­rata fi­nală de la Mi­ami a fost în se­mi­fi­nala din­tre Si­mona și Se­rena, iar prin­ci­pa­lul ar­gu­ment este sco­rul fi­na­lei. Într-un tur­neu fi­nala ar tre­bui să fie în­cleș­ta­rea su­premă în­tre cele mai bune două ad­ver­sare, un meci care să opună două forțe aflate într-un apro­xi­ma­tiv echi­li­bru, iar fru­mu­se­țea jo­cu­lui să vină din efor­tul men­tal și fi­zic de a se de­păși re­ci­proc. Adică exact ce am vă­zut în se­mi­fi­nală. În ul­ti­mul meci al tur­ne­u­lui Se­rena a spulberat‑o pe Su­a­rez Na­varro cu un umi­li­tor 6–2, 6–0, ca și cum ar fi spus “tu n‑ai ce că­uta la nive­lul ăsta”. Ame­ri­canca a tri­um­fat. Te­ni­sul nu.

Am mai spus‑o: ju­de­când după con­for­ma­ția sa atle­tică, Se­rena iese din nor­mele uzu­ale ale fe­meii care face sport de per­for­manță. Mus­cu­la­tura sa și forța ne­o­biș­nu­ită tri­mit că­tre mas­culi­ni­tate. A juca îm­po­triva ei e di­fi­cil și ne­ce­sită foarte mult ta­lent. Dar Se­rena a în­ce­put să îm­bă­trâ­nească, în cu­rând va în­cepe să vor­bească des­pre re­tra­gere. Pro­ba­bil vrea să mai prindă un an glo­rios, ca să pă­ră­sească scena te­ni­su­lui en fan­fare. Tot mai des are însă mo­mente de că­dere, de obo­seală fi­zică și psi­hică, sin­cope spe­cu­late de ad­ver­sa­rele ei pen­tru a o în­vinge. La Mi­ami, tur­neul ei de casă, a ju­cat cu toată am­bi­ția pe care a avut‑o ca să de­mon­streze că Se­rena e încă Se­rena. Va pu­tea ține rit­mul ăsta tot anul? Eu cred că nu.

Și atunci se naște în­tre­ba­rea: cine ur­mează în vâr­ful ie­rar­hiei mondi­ale? Si­mona sau Maria?


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Anonymous Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    Si­mona are toate sansele sa de­vina noul nu­mar 1 in te­ni­sul fe­mi­nin mondial, in ac­tu­ala com­pa­nie WTA. Greu de cre­zut ca va apa­rea, peste noapte, un alt fe­no­men ati­pic pen­tru te­ni­sul fe­mi­nin, gen S. Williams.

    • Sorin Sfirlogea

      Deo­cam­dată pare să aibă încă pro­bleme cu Sha­ra­pova. Nici Ma­ria nu e de ne­gli­jat, are un psi­hic de oțel.

      • Anonymous

        Ade­va­rat. Ma­ria poate fi o pro­blema. Inca. To­tusi, for­tand un pi­cut com­pa­ra­tia, Ma­ria e un fel de Na­dal al te­ni­su­lui fe­mi­nin. Multa munca, am­bi­tie ie­sita din co­mun si, n‑as zice ca are un psi­hic de otel. Ca si Na­dal, are pe­ri­o­dic pro­bleme fi­zice. Cred ca e in co­bo­rare. Deci, vom vedea…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.