Dom­nul Isă­rescu e un om deș­tept, fără doar și poate. Am un sen­ti­ment de res­pect pen­tru el, ca­u­zat mai ales de fap­tul că lon­ge­vi­ta­tea sa în func­ția de gu­ver­na­tor al Băn­cii Na­țio­nale este ex­pli­cată mai în­tâi de com­pe­ten­țele sale și abia apoi de re­la­ți­ile sale în lu­mea băn­ci­lor. Nu mă în­do­iesc că sunt oa­meni im­por­tanți din fi­nan­țele mondi­ale care ar ri­dica re­cep­to­rul și ar suna pre­mi­e­rul Ro­mâ­niei sau chiar pe pre­șe­dinte dacă în Banca Na­țio­nală s‑ar în­cerca im­pu­ne­rea unor mă­suri care n‑au pri­mit bi­ne­cu­vân­ta­rea gu­ver­na­to­ru­lui. Căci in­sti­tu­ția asta e una din pu­ți­nele din Ro­mâ­nia care a re­u­șit să-și im­pună ma­jo­ri­ta­tea punc­te­lor de ve­dere în fața cla­sei po­li­tice, re­zis­tând cu com­pro­mi­su­rile de ri­goare tu­tu­ror va­lu­ri­lor de in­com­pe­tență pe care onor par­la­men­tul și gu­ver­nul le-au ge­ne­rat de‑a lun­gul tim­pu­lui.

Din­colo de toate as­tea, pen­tru care toți avem a‑i mul­țumi, Mu­gur Isă­rescu este to­tuși un ban­cher. Din punc­tul lui de ve­dere sis­te­mul mo­ne­tar ac­tual este cel mai bun pe care ome­ni­rea l‑a pu­tut in­venta, demn de apre­ci­e­rea și în­cre­de­rea ge­ne­rală. Pro­fe­sio­nal e obli­gat să‑l în­țe­leagă și să‑l spri­jine, mo­ral e obli­gat să‑l pro­mo­veze. Până într-acolo în­cât de­vine parte a lui, o ro­tiță cu un rol bine sta­bi­lit în me­ca­nis­mul com­pli­cat prin care ba­nii sunt cre­ați, dis­tri­bu­iți și co­lec­tați apoi în fo­lo­sul unui grup res­trâns de oa­meni. E inu­til deci să în­cerci să‑l atragi în dis­cu­ții des­pre co­rec­ti­tu­di­nea sis­te­mu­lui ban­car într-un sens mai larg. Con­form fi­șei pos­tu­lui, Isă­rescu va con­tra­cara orice ar­gu­ment ce atacă băn­cile, va muta dis­cu­ția în altă zonă, va in­va­lida pre­zum­ți­ile de la care se con­stru­iește re­torica anti-sis­tem, va as­cunde in­for­ma­ți­ile care nu tre­buie dez­vă­lu­ite pu­blic.

În­tre toate aceste taine, unele nici nu‑s chiar mari se­crete. Doar noi ne ima­gi­năm cu în­că­pă­țâ­nare alt­ceva, ne agă­țăm in­ex­pli­ca­bil de ar­gu­mente in­e­xis­tente. De pildă ba­nii sunt pri­viți de cei mai mulți din­tre oa­meni ca niște mor­mane de banc­note care stau în sei­fu­rile băn­ci­lor. Cel mai bun exem­plu e sis­te­mul de pen­sii — când pen­si­ile sunt prea mici oa­me­nii strigă că ei au de­pus bani timp de pa­tru­zeci de ani și acum li se pare fi­resc să fie plătiți pe mă­sură. Ima­gi­nea lor con­cretă este aceea a unui seif mai mi­ti­tel cu nu­mele fi­e­că­ruia din­tre ei, în care sta­tul a pus în fi­e­care lună ba­nii pe care i‑au plătit drept con­tri­bu­ție la pen­sie. Ase­me­nea, când ci­neva ia îm­pru­mut de la bancă își în­chi­puie că un ban­cher se duce în sub­so­lul cu sei­furi bine păzite și mai nu­mără o dată ba­nii de­puși de tanti Aglaie și de un­chiu’ Va­sile ca să vadă cu cât îl poate îm­pru­muta. Nu există li­mite pen­tru cât de naivi pot fi oa­me­nii când vine vorba de bani.

Dar ade­vă­rul e că băn­cile cre­ează ba­nii din ni­mic. Vrei 100.000 de euro? Nici o pro­blemă, des­chi­dem într-un cal­cu­la­tor un cont pe nu­mele tău și scriem în el suma asta. De acum vei pu­tea plăti orice îți poftește inima ca și cum ai avea în por­to­fel suma asta. Pare fru­mos, aproape prea fru­mos ca să fie ade­vă­rat, dar chiar așa se în­tâm­plă. Doar că apar câ­teva semne de în­tre­bare pe care cei mai mulți din­tre noi nu ni le pu­nem.

Pri­mul ar fi dacă nu cumva băn­cile, prin con­di­ți­ile de cre­di­tare pe care le de­fi­nesc, nu cumva au un rol mai im­por­tant și mai pu­ter­nic în ges­tio­na­rea unei eco­no­mii na­țio­nale de­cât chiar gu­ver­nul ță­rii res­pec­tive. Un exem­plu: există te­o­re­tic po­si­bi­li­ta­tea ca cre­di­tele pen­tru pro­duc­ție să aibă niște con­di­ții im­po­si­bil de în­de­pli­nit sau de ac­cep­tat, iar cele pen­tru con­sum să fie foarte con­ve­na­bile? De­si­gur, există această po­si­bi­li­tate — băn­cile sunt li­bere să acorde cre­dite cui do­resc ele. Am pu­tea spune că ast­fel băn­cile în­cu­ra­jează con­su­mul măr­fu­ri­lor im­por­tate și des­cu­ra­jează pro­duc­ția pro­prie? Am pu­tea, dar dom­nul Isă­rescu ne-ar ar­gu­menta ime­diat că piața cre­di­te­lor este re­glată de jo­cul ce­re­rii și ofer­tei, că la nivel ma­cro pro­ce­sele de fi­nan­țare se echi­li­brează re­ci­proc, că… bla, bla, bla. Ba­nii, pre­cum sân­gele într-un or­ga­nism viu, se duc unde îi pom­pează inima sis­te­mu­lui mo­ne­tar, banca.

A doua în­tre­bare ar fi des­pre cum se fi­nan­țează creș­te­rea eco­no­mică a unei țări. Nu cumva prin cre­a­rea unor da­to­rii la bănci? Și că atunci orice creș­tere eco­no­mică în­seamnă o da­to­rie mai mare în sis­te­mul ban­car? Există ci­neva care se în­gri­jo­rează dacă vo­lu­mul cre­di­te­lor acor­date de­pă­șește creș­te­rea re­ală a eco­no­miei unei țări? Ve­ghează ci­neva la aceste co­re­la­ții foarte lo­gice alt­min­teri? Răs­pun­sul e da, dar nu în Ro­mâ­nia, ci în țări pre­cum Co­reea de Sud, Ja­po­nia.

Ar mai fi în­tre­bări de acest tip. Răs­pun­su­rile lor sunt cu­nos­cute dom­nu­lui Isă­rescu, dar nu le va face nici­o­dată pu­blice. Pen­tru că domnia sa are o dublă mă­sură — una cu care ne mă­soară nouă da­to­ri­ile la bănci și alta cu care se toc­mește cu ma­rile gru­puri fi­nan­ci­are asu­pra păr­ții lor din caș­ca­va­lul eco­no­miei ro­mâ­nești. Și dacă vă în­chi­pu­iți că bat câm­pii, ur­mă­riți do­cu­men­ta­rul de mai jos. E lung, dar vă asi­gur că me­rită dacă vreți să în­țe­le­geți cum func­țio­nează lo­cul acela ma­gic de unde pare că iz­vo­răște fe­ri­ci­rea. Sau pu­teți ig­nora su­biec­tul pen­tru că sun­teți prea ocu­pați să în­vâr­tiți pro­pria ro­tiță pen­tru ham­steri.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    Cu orice risc, voi spune ca dom­nul Isa­rescu nu este „vreun in­te­li­gent”, asa cum spui tu, poate doar ca sa poti con­strui ar­ti­co­lul, ci un evreu ales, poate si ma­son si atat. Isa­rescu nu este ban­cher. Este un inalt func­tio­nar in sis­te­mul ban­car. Este foarte ade­va­rat ca ba­nii (ban­cile) ne ho­ta­rasc pre­zen­tul si vi­i­to­rul. Nu do­resc sa dezvolt. Fa‑o tu, daca esti si­gur ca stii des­pre ce vor­besti.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.