Măr­tu­ri­sesc că până să aflu de in­ci­den­tele re­cente nu-mi în­chi­pu­iam că îi trece cuiva prin minte să fu­meze în mij­loa­cele de trans­port în co­mun. Într‑o lume care scoate fu­ma­tul din spa­ți­ile pu­blice și tri­mite fu­mă­to­rii pe stradă, tram­va­iul, tro­lei­bu­zul și auto­bu­zul mi se pă­reau ul­ti­mele lo­curi care ar pu­tea pă­rea cuiva po­tri­vite pen­tru așa ceva. Uite că m‑am în­șe­lat. O doamnă și‑a în­ca­sat o mamă de bă­taie pen­tru o ți­gară elec­tro­nică — care, fie vorba în­tre noi, nici nu in­tră în ca­te­go­ria fu­ma­tu­lui pro­priu-zis — iar o alta a fost fil­mată cum fuma pe bune o ți­gară re­ală în tram­vai. Ne-am ță­că­nit cu toții?

Po­ves­tea ți­gă­rii elec­tro­nice este plină de tâlc. Mo­ise Gu­ran re­marca fap­tul că în­treaga scenă emană o mons­tru­oasă du­rere în cur, o ne­pă­sare a unora față de cei­lalți, nici unii ne­fi­ind dis­puși să-și joace ro­lul so­cial așa cum s‑ar fi cu­ve­nit. Eu cred că nu‑i așa. Sau mai bine zis cred că Mo­ise are drep­tate doar în parte. Scena în­cepe cu o du­rere în cur, dar con­ti­nuă altfel.

Să fu­mezi o ți­gară elec­tro­nică într-un tro­lei­buz nu e o crimă în sine. E la fel de non-in­tru­ziv cu a fo­losi un inha­la­tor me­di­cal dacă ai avea astm. Doar că ți­gara elec­tro­nică nu re­pre­zintă o ne­ce­si­tate, ci un vi­ciu per­so­nal. Și dacă știi că în ju­rul tău sunt oa­meni care s‑ar pu­tea să nu pri­ceapă di­fe­rența din­tre ți­gara cla­sică și cea elec­tro­nică, e mai bine să te ab­ții că n‑ai să mori dacă nu bagi nico­tină în plămâni timp de zece mi­nute cât mergi cu tro­leul. Doam­nei din po­ves­tea asta nu i‑a pă­sat de ce cred sau simt cei din jur. To­tul a în­ce­put printr‑o su­pe­ri­oară du­rere în cur.

Pen­sio­na­rul care o in­ter­pe­lează vrea să co­rec­teze lu­cru­rile. O face în fe­lul său pro­priu, nițel cam abrupt și nu toc­mai po­li­ti­cos, însă in­ten­ția lui este să co­rec­teze o aba­tere de la niște norme com­por­ta­men­tale pe care el le con­si­deră co­recte și mult prea des în­căl­cate. În min­tea sa este în­drep­tă­țit să ceară fu­mă­toa­rei să “stingă ți­gara”. În­țe­leg ra­țio­na­men­tul lui, chiar dacă nu‑l îm­păr­tă­șesc. În ju­rul nos­tru e re­vol­tă­tor de multă ne­sim­țire, e plin de in­di­vizi care nu țin cont de cei­lalți și se com­portă ca și cum ar fi sin­guri pe pământ. Pro­tes­tele ver­bale ale ce­lor afec­tați sunt de obi­cei în­tâm­pi­nate cu vi­o­lență ver­bală sau chiar fi­zică. La un mo­ment dat simți o frus­trare cres­cândă față de lu­mea din jur și de­vii foarte dis­pus să ad­mo­ne­stezi orice aba­tere de la re­gu­lile care ție îți par fi­rești. Po­li­te­țea este abro­gată, dacă vreo­dată vei fi știut s‑o practici.

În mod nor­mal, într‑o țară nor­mală, într-un oraș nor­mal cu mij­loace de trans­port nor­male, un ce­tă­țean ne­mul­țu­mit de com­por­ta­men­tul al­tuia s‑ar adresa șo­fe­ru­lui. Au­to­ri­ta­tea pu­blică îl face pe acest an­ga­jat res­pon­sa­bil de tot ce se în­tâm­plă în auto­ve­hi­cu­lul pe care îl con­duce. Doar că în Bu­cu­rești mulți din­tre șo­fe­rii RATB sunt și ei cam­pi­oni ai du­re­rii în cur. Nu‑i in­te­re­sează ce se în­tâm­plă în spa­tele lor de­cât dacă există pe­ri­co­lul de a se dis­truge ceva din ges­tiu­nea lor. Alt­min­teri lu­mea n‑are de­cât să se în­jure, să se scuipe și să se bată — ei nu prea simt vreo res­pon­sa­bi­li­tate față de așa ceva. Do­vadă chiar scena des­pre care vor­bim: șo­fe­rul n‑a in­ter­ve­nit nici o clipă în scan­da­lul is­cat, deși el ar fi tre­buit să fie cel care ar­bi­trează dis­puta și de­cide care e com­por­ta­men­tul co­rect con­form re­gu­la­men­te­lor trans­por­tu­lui în comun.

Bomba este ast­fel amor­sată. Niște frus­trați prinși în cleș­tele ne­sim­ți­rii: pe de o parte cu­coana că­reia nu‑i pasă ce cred al­ții, pe de alta șo­fe­rul că­ruia nu‑i pasă că re­gu­lile tre­buie apli­cate. Sti­mu­lați nițel de in­vec­ti­vele ce le sunt adre­sate (co­mu­nist, bo­șo­rog, pe­do­fil), pen­sio­na­rii din po­veste nu ezită să îm­partă jus­ti­ția de unii sin­guri, prin unica me­todă pe care o pot ima­gina: pum­nii. Exas­pe­ra­rea lor gă­sește ca­lea de a re­fula. Nu îi aprob, dar în­țe­leg cum au ajuns la so­lu­ția asta: ei nu se aș­teaptă ca șo­fe­rul să re­ac­țio­neze, deci sin­gura va­ri­antă vi­a­bilă rămâne aceea a jus­ti­ției ad-hoc. Sen­tința este pro­nun­țată su­mar și se trece la apli­ca­rea pedepsei.

Pe stradă, în auto­buz sau în tram­vai, au­to­ri­ta­tea sta­tu­lui ro­mân e com­plet ab­sentă. Dacă ci­neva în­calcă re­gu­lile com­por­ta­men­tale nu va veni ni­meni să‑l sanc­țio­neze în mod ofi­cial. Poate să scuipe, să arunce hâr­tii, să ocupe tro­tu­a­rul abu­ziv, să uri­neze, să își lase câi­nele să se ușu­reze în mij­lo­cul dru­mu­lui, să blo­cheze ac­ce­sul par­când ma­șina, să hăr­țu­iască tre­că­to­rii, să-și spele co­voa­rele, să urle ca un des­cre­ie­rat, să vor­bească porcos în gura mare, să-și facă loc îmbrâncindu‑i pe cei­lalți, să ame­nințe cu bă­taia, să că­lă­to­rească fără bi­let, să fu­meze ori­unde vrea — nici o au­to­ri­tate nu va veni să‑i ceară so­co­teală. Deci, după ce asiști la ne­nu­mă­rate scene în care tu­peul, ne­sim­ți­rea și aro­ganța au câștig de ca­uză în de­tri­men­tul ce­lor­lalți, poți trage două con­clu­zii: fie de­vii ca ei, fie îți faci drep­tate sin­gur. Dar în nici un caz nu te ba­zezi pe stat ca au­to­ri­tate care să ve­gheze că așa-zi­sele li­ber­tăți in­di­vi­du­ale ale unora nu sunt în­drep­tate îm­po­triva drep­tu­ri­lor celorlalți.

Asta e po­ves­tea ți­gă­rii din auto­buz: o ba­na­li­tate co­ti­diană. Este cioc­ni­rea din­tre aceste două ca­te­go­rii de oa­meni, cei care cred că nu există nici o re­gulă în afară de aceea bu­nu­lui lor plac și cei care ar vrea ca niște norme mo­rale — de pre­fe­rință alea pe care le con­si­deră ei în­șiși co­recte — să pre­va­leze. Cu cât sun­tem mai mulți într-un ace­lași spa­țiu ur­ban, cu atât fric­țiu­nile re­ci­proce și oca­zi­ile de a ne con­tra sunt mai multe. Ne­sim­ți­rea unora crește, la fel și frus­tra­rea al­tora. Pa­ra­do­xal sau nu, mulți os­ci­lează în­tre aceste două ca­te­go­rii în func­ție de con­text, după cum le convine.

Însă, în afară de ne­sim­țiți și exas­pe­rați, în ul­tima vreme a mai apă­rut o ca­te­go­rie nouă. Sunt cei care con­si­deră că toate as­tea sunt nor­ma­li­ta­tea. E fi­resc să fii ne­sim­țit, dar e fi­resc și să-ți faci sin­gur drep­tate, e fi­resc să ig­nori nor­mele ce­lor­lalți, dar și să ți le im­pui pe ale tale. E fi­resc ca sta­tul să fie ab­sent. Dis­pu­tele fi­zice nu sunt de do­rit, dar atunci când apar sunt un mi­nu­nat pri­lej de amu­za­ment. Ați re­cu­nos­cut per­so­na­jul? Nu su­feră nici de o du­rere în cur, nici nu e frus­trat, ci pur și sim­plu se bu­cură de spec­ta­co­lul ofe­rit gra­tis și se gân­dește să îm­partă dis­trac­ția cu al­ții. E cel care filmează.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Rodica Coca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cezar Sebastian Antoniu

    Si cand vad hoti de bu­zu­nare se as­cund ca so­bo­la­nii, ca le e frica. Dar la o fe­meie pot sa isi arate mus­chii zbarciti.

  2. Neo Ionut

    cei cu ti­gari elec­tro­nice nu se pot as­tepta ca o so­ci­e­tate care crede ca pu­pa­tul oa­se­lor si mer­sul la bi­se­rica re­pre­zinta o vir­tute, sa in­te­leaga ra­pid ca a inhala niste abur nu este echi­va­len­tul fu­ma­tu­lui, asa ca tre­buie tot voi sa in­te­le­geti si sa fiti mai pre­ca­uti in spa­ti­ile de ge­nul asta

  3. Neo Ionut

    co­rec­tia nu se face cu pum­nul, atragi aten­tia, ai drep­tul sa ceri so­co­teala dar daca nu simti mi­ros de ti­gara si se ob­serva clar ca nu e vorba de fu­mat pro­priu zis, abu­rul se eva­pora in ca­teva se­cunde, aici e vorba de or­go­liu, do­rinta mel­tea­nu­lui nu a fost sa­tis­fa­cuta si iti da in cap ptr asta, pa­re­rea mea toti sunt niste mel­teni cu un iq for­mat din doua ci­fre si cei care au lo­vit si varza care s a in­ca­pa­ta­nat sa inha­leze abur ob­ser­vand clar ca pro­voaca si in­cinge spi­ri­tele pe acolo

  4. Neo Ionut

    nu e nici o sfi­dare a le­gii, tre­buia sa res­pecte oa­me­nii din jur avand in ve­dere ca nu era pe tar­laua lu ma sa, atata tot, in rest le­gea a fost in­cal­cata de niste mel­teni cu apu­ca­turi co­mu­niste care te face sa te in­trebi, cine dracu a in­ven­tat vorba aia ca la ba­tra­nete de­vii mai in­te­lept si de­mon­streaza clar ca pe vre­mea co­mu­nis­ti­lor oa­me­nii nu erau mai civilizati

  5. Arnon Brukner

    De fapt nu ti­gara elec­tro­nica a fost pro­blema. ATITUDINEA GENERATA DIN MENTALITATE SI EDUCATIE.

  6. Rodica Coca

    In­tam­pla­rea s‑a pe­tre­cut dupa in­ter­zi­ce­rea fu­ma­tu­lui in spa­ti­ile inchise,unde exista si alte persoane,deci ges­tul co­coa­nei a fost ca o sfi­dare a legii,a fost ceva intentionat,ca sa vada cum re­ac­tio­neaza ceilalti.Ea ar tre­bui lu­ata la in­tre­bari pen­tru in­cal­ca­rea legii.

    • Sorin Sfirlogea

      Da și nu, Ro­dica. Ți­gara elec­tro­nică este un dis­po­zi­tiv care nu pro­duce fum, deci nu se ca­li­fică la în­căl­ca­rea le­gii. Pe de altă parte doar fu­mă­to­rii în­țe­leg di­fe­rența din­tre o ți­gară elec­tro­nică și una cla­sică, deci nu e de mi­rare că unii se re­voltă ne­jus­ti­fi­cat. Doamna în ca­uză ar fi tre­buit să aibă în­țe­lep­ciu­nea de a nu‑i pro­voca pe cei care nu sunt in­for­mați ce e o ți­gară electronică.

      • Andronescu Dan

        Ci­tez chiar din ar­ti­co­lul pe care l‑am ci­tit” Scena in­cepe printr‑o su­pe­ri­oara du­rere in cur” Cred ca asta spune to­tul des­pre acea femeie(foarte buna observatia)

      • Cristian

        So­rine in­for­mează-te tu mai bine îna­inte sa vor­besti. Ți­gara elec­tro­nică are în com­po­nență pe lânga nico­tină și alte sub­stanțe, ace­leași care se ga­sesc în ți­gara nor­mală, dar și alte sub­stanțe, unele ne­spe­ci­fi­cate de că­tre com­pa­ni­ile pro­du­că­toare. În al doi­lea rând cor­pul uman nu re­ține toate sub­stan­țele din abu­rul re­zul­tat aces­tea fi­ind ex­pi­rate. Abu­rul de care vor­biți are un mi­ros spe­ci­fic, de­pinde de aro­mele adă­u­gate, sub­stanțe; cine a fu­mat așa ceva stie, iar un ne­fu­ma­tor simte acel iz.
        Foarte bine pu­tem spune că fu­mul pro­dus de la nar­ghi­lea (fo­lo­sind doar fructe us­cate fara ames­tec cu tutun) nu este no­civ, dar ce ai zice daca ar fuma 10 per­soane nar­ghi­lea (fo­lo­sind doar fructe us­cate fara ames­tec cu tutun)in autobuz?

        • Sorin Sfirlogea

          Ceea ce vro­iam să spun e că nu e fum, pro­dus prin ar­dere. Prin ur­mare nu con­ține gu­droa­nele spe­ci­fice ar­de­rii hâr­tiei și tut­u­nu­lui, deci afir­ma­ția ta că ți­gara elec­tro­nică are în com­po­nentă ca sub­stanțe “ace­leași care se gă­sesc în ți­gara nor­mală” e nițe­luș in­e­xactă. 🙂 După câte țin eu minte fu­ma­tul e dă­u­nă­tor mai ales pen­tru că gu­droa­nele din ar­dere se de­pun pe plămâni, în timp ce nico­tina e mai mult res­pon­sa­bilă de dependență. 

          Ne­e­xis­tând fu­mul și gu­droa­nele, mi­ro­su­rile in­cluse în abur re­pre­zintă o ches­tiune de gus­turi. Mie, de pildă, nu-mi place “aroma” in­tensă de transpi­ra­ție ema­nată de anu­miți con­ce­tă­țeni ai noș­tri, dar nu sar la bă­taie pen­tru asta. Am con­sta­tat și ca­zuri dese de doamne și domni­șoare care toarnă pe ele par­fu­muri ieftine, de simți că le­șini când stai lângă ele — toate au scă­pat ne­bă­tute de mine. 🙂

          Iar nar­ghi­leaua nu e un ar­gu­ment. Îți rea­min­tesc că ea, ca și ți­gara, pro­duce fum prin ar­dere. Deci gudroane.

          Nu țin par­tea pen­sio­na­ri­lor. Dar îmi place ca ar­gu­men­ta­ția să fie co­rectă. Din punc­tul meu de ve­dere în acest caz nu există ne­vi­no­vați. Toți au greșit com­por­ta­men­tal. Și cel mai grav mi se pare că nu există per­spec­tiva în­drep­tă­rii, nici o au­to­ri­tate de stat sau ci­vică nu pare a‑și in­stala re­gu­lile în so­ci­e­ta­tea ur­bană. Ris­căm să ne ba­tem în­tre noi ca chi­o­rii în­cer­când să ne im­pu­nem punc­tele de vedere.

  7. Sorin Sfirlogea

    🙂

  8. Marius Stavila

    Po­ves­tea ta se in­cheie cu o con­clu­zie dar, doua de­gete mai jos, vine si “fi­nis co­ro­nat opus” 🙂 Ia pri­veste aici:


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.