Domnul Președinte Altfel

Când Iohan­nis a anunțat că el va fi un alt fel de președ­inte, nimeni nu a avut foarte multe de comen­tat, iar expli­cația e una foarte sim­plă: fiecare din­tre noi ne-am imag­i­nat că alt­fel înseamnă aidoma cu pro­pri­ile noas­tre aștep­tări. Eram deci nu doar plini de sper­anța schim­bărilor pe care le antic­i­pam, dar și mulțu­miți că, în sfârșit, vom avea un președ­inte așa cum ne doream. Puțini au fost cei ce au antic­i­pat ceea ce urma. Cu mod­estie, îmi place să cred că eu am fost unul din­tre aceș­tia.

Tim­pul a tre­cut și imag­inea pe care unii au avut‑o despre portre­tul noului președ­inte, a președ­in­telui alt­fel, s‑a supra­pus din ce în puțin peste pro­filul președ­in­telui Iohan­nis. S‑au auzit îndată voci care au acuzat că își încalcă promi­si­u­nile, că nu face ceea ce a promis, respec­tiv să dea de pământ cu guver­nul Ponta și să aresteze toți politi­cienii corupți. Ba chiar, ca să nu mai pier­dem tim­pul prea mult, cel mai bine ar fi să arestăm toți politi­cienii, pornind de la prezumpția de vinovăție. Au luat în derâdere con­cediul pe care și l‑a luat spunând că și‑a schim­bat slo­ganul în Româ­nia con­cedi­u­lui bine făcut. Unii au mers chiar mai departe și au afir­mat că a intrat într‑o cârdășie cu Ponta și Băs­escu și că fiecare își joacă rolul sta­bilit, dar Româ­nia nu pro­gre­sează.

Iohan­nis tratează cu toată seri­oz­i­tatea rolul de președ­inte așa cum e definit de con­sti­tuție. Ceea ce, să recunoaștem, e o pre­mieră pen­tru noi. E alt­fel. Nu sun­tem obișnuiți cu ati­tudinea asta, deși ea este abso­lut con­formă cu spir­i­tul con­sti­tuțional: stă departe de opoz­iție, nu încearcă să schimbe echili­brul put­erii politice prin negocieri și sforării, tratează corect guver­nul și cola­bore­ază insti­tuțional, susține justiția prin declar­ații politice, dar fără a inter­veni în vreun fel în mer­sul ei.

Con­sti­tuțional vorbind, nemulțu­mir­ilor noas­tre nu el tre­buie să le găsească un răspuns. Dacă nu ne con­vine guver­nul ori dacă ne indignează pro­te­jarea par­la­men­tar­ilor corupți, ar tre­bui să ieșim în stradă, să protestăm. Ar tre­bui să folosim mijloacele de pre­siune pe care le avem pen­tru a deter­mina schim­bările pe care le vrem. Însă nouă ne e lene, am vrea mai degrabă ca altcineva, un președ­inte alt­fel, să ne facă el tre­aba și să pună ordine prin tre­burile țării. Și nu înțelegem că, cerând asta, ne-am întoarce la cir­cul steril pe care l‑am avut până nu demult.

Căci exact asta este schim­barea pe care o prop­une Iohan­nis și pe care noi ar tre­bui s‑o susținem: o politică făcută cu bun simț și civil­i­tate. Iar fap­tul că în par­tidele politice nu există acum nici una, nici alta, e doar o situ­ație tem­po­rară. Per­se­verând în ati­tudinea sa, Iohan­nis îi forțează și pe alții — cel puțin cei ce intră în con­tact direct cu președ­inția — să-și ajusteze com­por­ta­men­tul. Uitați-vă la Ponta cât de dezarmat este față de perioada lui Băs­escu. În eter­nul schimb de replici din­tre ei date prin inter­mediul pre­sei aveam fiecare prefer­atul pro­priu — dar n‑a exi­s­tat nici un fel de pro­gres, nici un fel de schim­bare, pen­tru că fiecare din­tre ei susținea că celălalt reprez­intă răul abso­lut. Pus în fața unui pon­derat și politi­cos Iohan­nis, Ponta nu poate să-și des­fășoare arse­nalul de țățisme și răutăți, e forțat să răspundă pe un ton asemănă­tor, ceea ce‑l inco­mod­ează viz­ibil.

Nici măcar încer­cările sale de a pune într-un con­text eronat dis­cuți­ile cu Iohan­nis nu primesc o replică nepoliti­coasă. Deunăzi Ponta spunea că "am avut ocazia să dis­cutăm [cu Iohan­nis] mai puțin for­mal despre fap­tul că avem trei put­eri în stat, nu una sin­gura", referindu-se desigur la ofen­siva justiției în fața par­la­men­tu­lui — în real­i­tate dis­cuția a fost doar despre echili­brul put­er­ilor în stat, nicide­cum despre prevalența put­erii judecă­torești. Însă ăsta e "tal­en­tul" lui Ponta, să fal­si­fice con­tex­tul unei dis­cuții pen­tru a se trage altă con­cluzie. Cum ar fi răspuns Băs­escu la o ast­fel de manevră? Porcăindu‑l pe Ponta, afir­mând că patronează corupția, că sub­minează justiția. Ceea ce ar fi deter­mi­nat o altă replică a lui Ponta, apoi alta a lui Băs­escu șamd. Cum a pro­ce­dat Iohan­nis? A declarat doar atât: "Eu sunt con­vins că dom­nul pre­mier a spus sub formă de glumă, în Roma­nia sep­a­rația put­er­ilor în stat funcționează și nu este nicio super­put­ere, dar toate tre­buie să lucreze împre­ună ca să meargă mai bine". Sim­plu, nejig­ni­tor, ferm, con­cluziv. Alt­fel. A repus dis­cuția din­tre el și Ponta în para­metrii corecți și a împied­i­cat gener­area unui zgo­mot al declar­ați­ilor, care ar fi ascuns de fapt esența prob­le­mei și ar fi mutat atenția pe con­flict, nu pe miza lui.

Amer­i­canii spun că efi­ciența înseamnă to do the things right, iar efi­cac­i­tatea este to do the right things. Din per­spec­tiva asta Iohan­nis este efi­cient, dar nu este efi­cace. Însă într‑o repub­lică semi-prezidențială nici nu i se cere să fie efi­cace. Iar dacă noi avem alte pre­tenții sau aștep­tări de la această funcție în stat, locul potrivit pen­tru a face mod­i­ficări este con­sti­tuția, nu arti­colele de presă care reproșează președ­in­telui că nu ne împlinește de unul sin­gur visele.

Pen­tru că alt­fel nu înseamnă așa cum vrea fiecare din­tre noi. Alt­fel înseamnă con­form con­sti­tuției.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu