Un ar­ti­col pe care l‑am ci­tit m‑a în­tors în timp la po­ves­tea aten­ta­tu­lui de la Char­lie Hebdo. Spu­neam atunci că res­pec­tul pe care tre­buie să‑l acorzi ce­lor­lalți in­clude și re­ți­ne­rea de a‑i ba­tjo­cori va­lo­rile, ori­cât de false și dis­cu­ta­bile ți se par ție. Acum re­a­li­zez că mai e o notă în plus, o nu­anță pe care atunci am ratat‑o și pe care ar­ti­co­lul de care vă spun mi‑a relevat‑o. Ești da­tor cu acest res­pect mai ales atunci când tu l‑ai in­vi­tat pe cel pe seama că­ruia acum faci glume. Să ne în­toar­cem în timp.

În 2006 Moam­mar Gha­dafi spu­nea că există 50 de mi­li­oane de mu­sul­mani în Eu­ropa, deci – cu voia lui Al­lah – fără să­bii, fără arme, fără răz­bo­aie, acest con­ti­nent va de­veni al Isla­mu­lui până în 2050. Se în­șela sau avea drep­tate? Cert este că aproape toate ță­rile oc­ci­den­tale au des­chis larg por­țile emi­gra­ției mu­sul­mane în ul­ti­mii 30–40 de ani. Franța a in­vi­tat ma­grebie­nii să vină în Eu­ropa, iar Ger­ma­nia, Su­e­dia și Olanda au ac­cep­tat o emi­gra­ție ma­sivă de arabi și turci. Până mai de cu­rând, nu la fel de pri­mi­toare s‑au do­ve­dit a fi aceste țări cu est-eu­ro­pe­nii. Multă vreme n‑am în­țe­les de ce.

M‑a lă­mu­rit la un mo­ment dat un fran­cez care a avut sin­ce­ri­ta­tea de a‑mi spune ceea ce au­to­ri­tă­țile ță­rii sale nu ar re­cu­noaște nici în rup­tul ca­pu­lui: dra­gul meu, ma­grebie­nii sunt bi­ne­ve­niți la noi, pen­tru că vin să strângă gu­no­iul, să spele toa­le­tele și să facă cu­ră­țe­nie în ca­me­rele de ho­tel. Voi, est-eu­ro­pe­nii, aveți pre­ten­ția să lu­crați cot la cot cu noi și sun­teți dis­puși s‑o fa­ceți pe bani mai pu­țini de­cât pre­tin­dem noi – cum ai vrea să fim fe­ri­ciți că ne lu­ați slu­j­bele? Am pri­ce­put atunci că di­fe­ren­țele de edu­ca­ție din­tre es­tul Eu­ro­pei și nor­dul Afri­cii nu lu­crează – pa­ra­do­xal – în fa­voa­rea noastră.

Bun. Deci fran­ce­zii i‑au do­rit în de­tri­men­tul emi­gra­ției est-eu­ro­pene. E ale­ge­rea lor. Dar de ce să le miș­to­că­rești după aia va­lo­rile? Păi pro­ba­bil pen­tru că nu mai știu nici ei ce să facă în fața con­se­cin­țe­lor de­mo­gra­fice și so­ci­ale pe care de­ci­zi­ile tre­cu­tu­lui le au asu­pra pre­zen­tu­lui. Și atunci nu e mai cin­stită și mai să­nă­toasă abor­da­rea ja­po­ne­zi­lor care nu ac­ceptă mu­sul­mani în țara lor și con­si­deră isla­mis­mul o re­li­gie pe­ri­cu­loasă? Iar ul­tima oară când am ve­ri­fi­cat Ja­po­nia era con­si­de­rată o de­mo­cra­ție, o țară ci­vi­li­zată și demnă de respect.

Ca să în­țe­le­geți cum tra­tează ei pro­blema, ci­tiți ar­ti­co­lul ăsta.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.