Ziceam cu ceva timp în urmă că e vremea să fie atacat miezul răului din PSD, grupul care încă rezistă la frâiele partidului și ale României, format din Dragnea, Mazăre, Șova, Sârbu și Ponta. De atunci și până acum lucrurile au mai avansat: Mazăre e în arest preventiv și nu cred că mai scapă de pușcărie, iar Dragnea își așteaptă sentința pe 6 mai. În jurul lui Șova au făcut zid toți parlamentarii PSD, încercând să‑l scape de DNA. Ba chiar și Tăriceanu s‑a murdărit pe mâini cu afacerea asta. Miza pare să fie mare, căci Șova în sine nu e vreun curcan gras și important. Dar Șova s‑ar putea să fie cheia care descuie secretele lui Ponta și ale lui Ilie Sârbu.
Sunt destule semne că așa ceva este posibil. Amintiți-vă că în iarnă, după ce au fost excluși trei oameni importanți din partid, Șova a fost reprimit. Vanghelie și Geoană, nu. Ce merite are acest individ de s‑a făcut această excepție? Ca ministru nu are nici un fel de valențe speciale — a dovedit în mandatele sale doar incompetență, fanfaronadă și prostie. Comunicarea sa este dezastruoasă — mai mereu a fost în centrul unor scandaluri din cauza afirmațiilor controversate pe care le‑a făcut ba despre evrei, ba despre comunitatea homosexuală, ba despre mai știu eu cine. Vreun strateg genial al partidului n‑are cum să fie — individul nu e în stare să-și gestioneze nici propria carieră politică cum trebuie. Vechi în partid nu e, ca să zici că e un fel de monstru sacru al PSD-ului.
Nu rămâne decât explicația simplă a conexiunilor sale cu familia regală, Ponta — Sârbu. Omul deține niște secrete care ar putea să‑l trimită pe ginere și socru în brațele DNA. De aceea trebuie apărat cu orice preț, căci dacă ajunge în celula închisorii va începe să toarne. Și totuși, de partea cealaltă, insistența DNA de a‑l vâna pe Șova este egal de mare. Curtea Constituțională declarase demult regulamentul senatului neconstituțional în privința încuvințării anchetării și arestării parlamentarilor ((Regulamentul senatului prevede aprobarea a jumătate plus unu din numărul total de senatori. Corect ar fi să se aprobe aceste solicitări ale justiției cu jumătate plus unu din senatorii prezenți.)), stabilește că votul pentru Șova trebuie transpus într‑o hotărâre scrisă — ceea ce mi se pare absolut firesc pentru oricare situație ca răspuns oficial la o cerere a justiției — și acum judecă plângerea PNL referitoare la această hotărâre. Cu alte cuvinte senatul — prin mijlocirea lui Tăriceanu — se află în situația de a produce un document care să poată fi atacat, declarat neconstituțional și votul să se reia. S‑ar părea că Șova nu va scăpa de închisoare. Iar Ponta și Sârbu se pregătesc, probabil.
Privind din această perspectivă, pasivitatea lui Iohannis față de Ponta ar putea avea o explicație, alta decât presupusa coabitare acuzată de fanii dezamăgiți ai președintelui. De ce să te chinui să‑l dai jos pe unul care e pe cale să plece peste nu mult timp? De ce să te bagi în nesfârșite dispute purtate prin mass media încercând să determini un guvern format din corupți să facă transformările necesare României, dar complet indezirabile pentru ei și clientela lor, când în curând vei putea face astea fără împotrivirea puterii executive?
Căci după ce Ponta nu va mai fi prim-ministru ne vom aduce aminte de ceea ce a zis Oprea: UNPR susține guvernul PSD atâta timp cât Ponta este prim-ministru. După aia va fi liber la negocieri cu PNL.
Cheia schimbării guvernului pare să fie aia cu care se închide celula lui Șova. Și cică se potrivește și la cătușele lui Ponta.
Lasă un comentariu