N‑o să gă­siți un spri­ji­ni­tor mai con­vins de­cât mine când vine vorba de pă­dure. Am scris de mai multe ori des­pre su­biec­tul ăsta pen­tru că mă in­te­re­sează și n‑o să-mi fie nici­o­dată in­di­fe­rent. Am po­ves­tit aici des­pre ja­ful din pă­duri pa­tro­nat de po­li­ti­cieni, des­pre im­po­si­bi­li­ta­tea de a face sil­vi­cul­tură de ca­li­tate pe su­pra­fețe mici, des­pre ideea vân­ză­rii lem­nu­lui în rampe sau des­pre ex­ploa­tare ca ser­vi­ciu plătit. Fap­tul că am o for­ma­ție de sil­vi­cul­tor nu m‑a îm­pie­di­cat nici­o­dată să văd co­rup­ția ce­lor din această brea­slă și, în mare mă­sură, din acest mo­tiv am și pă­ră­sit me­se­ria. În inima mea nu m‑am des­păr­țit nici­o­dată însă de pă­dure, că­reia îi port ace­eași dra­goste ca atunci când o ale­se­sem să-mi fie pro­fe­sie.

De aceea voi fi în­tot­dea­una de par­tea ce­lor care o apără. Îmi do­resc să se audă vo­cea lor tot mai pu­ter­nic și să de­ter­mi­năm sta­tul ro­mân să ia mă­su­rile ne­ce­sare pen­tru ca ceea ce se în­tâm­plă azi — dez­as­trul des­cris în toată presa — să se oprească și să nu mai fie po­si­bil să se re­pete. Și-mi este lim­pede că nu pu­tem îna­inta că­tre un ast­fel de obiec­tiv dacă nu por­nim de la niște pre­mise re­a­liste. Din pă­cate văd tot mai des că oa­meni care prac­tică un fel de ide­a­lism eco­lo­gic se pro­nunță în nu­mele ce­lor ce vor bi­nele pă­du­rii, iar afir­ma­ți­ile lor com­plet exa­ge­rate de­cre­di­bi­li­zează pe toți cei­lalți tri­mițând tot efor­tul în de­ri­zo­riu.

Nu pu­tem pleca de la pre­miza că pă­du­rile tre­buie să de­vină toate vir­gine. De alt­fel nici nu se mai poate așa ceva — in­ter­ven­ția umană e deja des­tul de pro­fundă și ar dura pro­ba­bil se­cole până le-am aduce din noul la sta­diul lor na­tu­ral ini­țial. Ar în­semna să re­nun­țăm com­plet la ideea de in­dus­trie a lem­nu­lui și — lasă lo­cu­rile de muncă pier­dute în di­verse fa­brici mai mari sau mai mici — cum vom face cu toate obiec­tele de lemn care ne po­pu­lează viața? Sun­tem gata să re­nun­țăm la orice obiect din lemn — mo­bi­lier, uși, fe­res­tre, struc­turi de case — doar pen­tru a avea pă­duri per­fect na­tu­rale? E de­si­gur o exa­ge­rare, im­po­si­bil de re­a­li­zat prac­tic. Tre­buie deci să ad­mi­tem că vom face în con­ti­nu­are sil­vi­cul­tură cla­sică, că vom ex­ploata ra­țio­nal lem­nul și‑l vom uti­liza in­dus­trial.

Dar nu tre­buie să în­țe­le­gem că asta în­seamnă dis­tru­ge­rea pă­du­rii. Dim­po­trivă, dis­tru­ge­rile se în­tâm­plă doar atunci când se în­calcă re­gu­lile sil­vi­cul­tu­rii. Pu­țin știu că sil­vi­cul­tura, ca me­se­rie, nu in­clude re­col­ta­rea lem­nu­lui. A tăia și scoate lem­nul din pă­dure este un alt do­me­niu, cel al ex­ploa­tă­ri­lor fo­res­ti­ere și — în cele mai multe ca­zuri — este o ac­ti­vi­tate pres­tată de firme com­plet se­pa­rate față de oco­lul sil­vic. Re­gu­lile pe care o firmă de ex­ploa­tare tre­buie să le res­pecte în pă­dure sunt foarte stricte, une­ori im­po­si­bil de res­pec­tat, iar ros­tul lor este de a evita dis­tru­geri ire­pa­ra­bile aduse so­lu­lui și ve­ge­ta­ției.

Însă ade­sea, deși apa­rent ceea ce se în­tâm­plă pare greșit pen­tru un ne­spe­cia­list, nu e nici pe de­parte în­drep­tat îm­po­triva pă­du­rii. E și ca­zul tă­ie­ri­lor rase, că­rora azi li se cere in­ter­zi­ce­rea to­tală, ca și cum asta ar fi so­lu­ția mi­ra­cu­loasă pen­tru a stopa ho­ții de lemne. Nici vorbă. Tă­ie­rile rase — mă re­fer la tra­ta­men­tul sil­vic exe­cu­tat le­gal — re­pre­zintă poate vreo 5% din to­ta­lul su­pra­fe­țe­lor ex­ploa­tate în Ro­mâ­nia, se fac nu­mai în anu­mite pă­duri1, din ra­țiuni foarte pre­cise și fun­damen­tate ști­in­ți­fic și sunt li­mi­tate la o su­pra­față ma­ximă de 3 ha. In­ter­zi­ce­rea lor nu va avea nici un efect asu­pra fur­tu­ri­lor prin tă­ieri in­te­grale ili­cite, fă­cute cu lar­gul con­curs al pro­pri­e­ta­ru­lui care mai în­tot­dea­una este pri­vat.

Să nu con­fun­dăm tă­ie­rile rase cu tă­ie­rile ile­gale. E ade­vă­rat că atunci când se taie ile­gal de cele mai multe ori se taie toți ar­bo­rii de pe o anu­mită su­pra­față, dar ace­lea nu sunt tă­ieri rase, ci mă­ce­luri. A cere in­ter­zi­ce­rea tă­ie­ri­lor ile­gale e fi­resc, dar e re­dun­dant, căci sunt deja in­ter­zise — pro­blema nu e le­gea, ci res­pec­ta­rea ei. A cere sto­pa­rea tă­ie­ri­lor rase e o pros­tie. Sus­ținând acest punct de ve­dere greșit dăm oca­zia gu­ver­nan­ți­lor să ne ca­ta­lo­gheze drept in­com­pe­tenți în ma­te­rie de sil­vi­cul­tură, îndreptățindu‑i să ne ig­nore opi­ni­ile. Adică exact ceea ce nu ne do­rim. Fă­când o pa­ra­lelă cu tra­fi­cul, ar fi ca și cum am cere să se desfi­in­țeze sem­nul ru­tier de ce­dează tre­ce­rea pen­tru că unii nu‑i res­pectă sem­ni­fi­ca­ția.

Ade­vă­ra­tele pro­bleme sunt ne­a­pli­ca­rea sil­vi­cul­tu­rii, ig­no­ra­rea ame­na­ja­men­te­lor în pă­du­rile pri­vate, ne­în­toc­mi­rea sau în­toc­mi­rea lor su­per­fi­ci­ală, pla­nu­rile de­ce­nale2 care nu ur­mă­resc bi­nele pă­du­rii, ci bu­năs­ta­rea pro­pri­e­ta­ru­lui, co­rup­ția per­so­na­lu­lui sil­vic îm­pins de la spate de po­li­ti­cieni și cli­en­te­lele lor. Cu as­tea tre­buie să ne răz­boim, nu cu ma­nu­a­lele de sil­vi­cul­tură. De aceea, vă rog, re­nun­țați la ati­tu­di­nile de tip eco­na­zism, ra­di­ca­lis­mul ste­ril și fără sorți de iz­bândă. Lup­tați pen­tru ca­uze re­a­liste, nu du­ceți bă­tă­li­ile gata pier­dute, stâr­nite de eco­lo­giști de ca­te­dră care vor­besc în limba abs­tractă a bi­o­lo­giei de aca­de­mie. Pă­du­rea are ne­voie de res­pec­ta­rea le­gii, de sil­vi­cul­tură fă­cută cu cre­dință și pri­ce­pere, nu de pro­teste ab­surde și de pe­ti­ții inu­tile.


Note:


  1. Pă­duri de mo­lid din zona de munte și cul­turi de plopi eu­ra­me­ri­cani sau săl­cii se­lec­țio­nate din lun­cile inun­da­bile ale râu­ri­lor. []
  2. Ame­na­ja­men­tele sil­vice sunt pla­nuri amă­nu­n­țite de lu­crări de în­gri­jire a pă­du­rii pe ur­mă­to­rii zece ani. []

Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Sorin Nucu Buculei

    To­tal de acord . Cind am in­va­tat eu ‚ex­ploa­ta­rea era con­si­de­rat act sil­vi­cul­tu­ral cum ar tre­bui sa fie si as­tazi (ta­ie­rile de­fi­ni­tive ).


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.