Primiți cu reforma educației?

De curând președ­in­tele Iohan­nis a făcut câteva declar­ații despre edu­cație, prile­juite de împlinirea a 25 de ani de la con­sti­tuirea Fed­er­ației Sindi­catelor Libere din Învățământ, afir­mând între altele că sis­temul de edu­cație are nevoie de o recon­strucție con­sis­tentă, care tre­buie să se spri­jine și pe con­tribuția sindi­catelor. Lumea l‐o fi aplau­dat la respec­tiva reuni­une, pen­tru că prob­a­bil s‐au bucu­rat să audă că președ­in­tele îi include între cei care con­tează atunci când vine vorba de reforme. Nimănui nu‐i surâde ideea unei schim­bări din care el să nu fie parte.

Pen­tru a avea însă o șansă, Româ­nia tre­buie să investească masiv într‐un nou sis­tem. Dar ce și cum tre­buie făcut în detaliu nu este rolul președ­in­telui să spună, să dea lecții sau să impună soluții. Rolul meu este să fac în așa fel încât toate forțele politice să accepte un plan pe ter­men lung, iar toți ceilalți fac­tori impli­cați să imple­menteze această mare reformă care ne așteaptă. Nu îmi imag­inez că această regândire a sis­temu­lui edu­cațional se poate face în afara con­cur­su­lui oferit de sindi­cate. Dim­potrivă, mă bazez foarte mult pe dum­neav­oas­tră și vreau să lucrăm cot la cot pen­tru suc­ce­sul aces­tui proiect de țară.

Nu toată lumea a apre­ciat însă la fel aceste afir­mații. Dom­nul Sebas­t­ian Lăzăroiu, fost con­silier al lui Băs­escu și — mai nou — har­nic comen­ta­tor politic, ironizează viz­iunea coop­er­antă a lui Iohan­nis și spune că:

Klaus, ține minte asta: reforma sis­temu­lui edu­ca­tional se face FĂRĂ sindi­cate. Sindi­catele sunt cei mai mari frâ­nari. Dacă era după sindi­cate nu se făcea nici ce s‐a făcut până acum. Mai bine îți iei ali­ați părinții, dacă chiar vrei reforma și înțelegi cam ce pre­supune.

Măr­turis­esc că am oarece difi­cultăți să iden­ti­fic "ce s‐a făcut până acum". În afara fap­tu­lui că s‐au pus camere de supraveg­here la exa­m­enul de bacalau­reat și ast­fel am putut con­stata dimen­si­u­nile reale ale deza­s­tru­lui edu­cației românești, nu simt că în acest sis­tem s‐a miș­cat ceva sem­ni­fica­tiv.

Dar hai să mergem pe log­ica dom­nu­lui Lăzăroiu, să tre­cem peste fap­tul că are o gră­madă de neîm­pliniri frus­trante în tre­cu­tul său și să pre­supunem că drep­tatea e de partea lui. Care va să zică ne aliem cu părinții și com­punem o strate­gie de recon­strucție totală a sis­temu­lui de edu­cație. Imaginați‐vă tot ce e mai bun în opinia voas­tră: home school­ing dacă asta vă place, sis­temul fin­lan­dez care e foarte lău­dat în ultima vreme sau orice altceva vi se pare potrivit. Sis­temul în sine nu con­tează în acest moment — să ne închipuim că l‐am ales pe cel mai bun. Și după aia ce urmează? Păi ar fi două vari­ante.

Prima opți­une ar fi să declarăm că per­son­alul din învățământ este inapt pen­tru a pune în prac­tică un nou sis­tem de edu­cație. Pe cale de con­secință îi dăm pe toți afară și începem să rean­ga­jăm pe baza unor cri­terii pe care le con­sid­erăm corecte. Real­ist vorbind, cât cre­deți că va dura pro­ce­sul de selecție a unor noi per­soane? Câți din­tre vechii pro­fe­sori vor reuși să îndeplin­ească cri­teri­ile noas­tre pre­tențioase? Cât va costa și va dura pregătirea noilor cadre didac­tice pen­tru a aplica noul sis­tem? Și ce se va întâm­pla cu copiii în timp ce noi sun­tem ocu­pați să imple­men­tăm schim­barea asta?

A doua vari­antă ar fi să păstrăm cadrele didac­tice pe care le avem și să le prezen­tăm proiec­tul nos­tru per­fect, cerându‐le să‐l aplice de a doua zi, literă cu literă. Nu uitați că ei n‐au fost con­sul­tați asupra aces­tuia. Cât de prob­a­bil vi se pare ca cei ce n‐au fost incluși în proiect să declare că totul e o prostie și că e inaplic­a­bil? Cât de prob­a­bil este să aplice în dorul lelii noile prin­cipii și să com­pro­mită în doi timpi și trei mișcări tot efor­tul nos­tru de a îmbunătăți edu­cația?

Deci cum stăm cu aplic­a­bil­i­tatea teori­ilor dom­nu­lui Lăzăroiu? Nu vi se pare că exact asta e prob­lema tuturor lătrăilor ăștia din foste găști politice, lipsa de aplic­a­bil­i­tate a ideilor lor? Pen­tru că, dacă ar fi știut cum să‐și pună în prac­tică ideile, prob­a­bil că ar fi rămas ceva mai mult de pe urma lor, nu?

Așa că sin­gura soluție este să accep­tăm că în orice proiect de recon­strucție nu putem lăsa pe dina­fară pe aceia care vor tre­bui să imple­menteze schim­barea. Ne place sau nu, tre­buie să ne întoarcem către sindi­catele din învățământ și să‐i între­băm: prim­iți cu reforma?


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Vladimir Dumitru

    Sebas­t­ian Lăzăroiu rămâne ce a fost din­tot­deauna : o JAVRĂ ordi­nară aidoma fos­tu­lui său stăpân: Tra­ian Băs­escu !
    Pre­cizez că nu e un atac politic și nici un demers sindi­cal­ist ci pur și sim­plu o con­statare indig­nată a unei ati­tu­dini miz­er­abile care con­tinuă din partea unor per­son­aje de teapa aces­tui Lăzăroiu care ne dis­prețuiește în con­tin­uare exact pe cei de care depinde suc­ce­sul organic al unei reforme reale și aut­en­tice în sis­temul edu­cațional : CORPUL PROFESORAL !


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu