Se vor­bește foarte mult zi­lele as­tea des­pre de­fri­șa­rea pă­du­ri­lor, des­pre fap­tul că se fac tă­ieri ile­gale și des­pre ne­voia de a opri cumva acest po­ten­țial dez­as­tru. Dar oare în­țe­le­gem exact ce în­seamnă tă­ieri ile­gale? Știm cu cer­ti­tu­dine când e vorba de ile­ga­li­tate, când e rea-vo­ință aco­pe­rită le­gal și când e pură in­com­pe­tență? În­țe­le­gem care e prin­ci­piul așa-nu­mi­tu­lui “ra­dar al pă­du­ri­lor” și cum îl pu­tem fo­losi pen­tru a apăra pă­du­rile? Mi-am pro­pus să fac pu­țină lu­mină asu­pra aces­tui su­biect, pen­tru cei care știu mai pu­ține des­pre lun­gul drum al lem­nu­lui din pă­dure până în fa­brica de che­res­tea.

Fur­tul de lemn se pre­gă­tește din timp și e, de cele mai multe ori, bine ti­cluit. Există două si­tu­a­ții dis­tincte: fu­ra­tul “ști­in­ți­fic”, cu aju­to­rul per­so­na­lu­lui sil­vic și fu­ra­tul ca‑n co­dru. În pri­mul caz com­pli­ci­ta­tea unui in­gi­ner sau teh­ni­cian sil­vic e obli­ga­to­rie și con­stă în um­fla­rea gro­so­lană a unor in­ven­ta­ri­eri, de re­gulă de pro­duse ac­ci­den­tale1 — asta e lipsă de de­on­to­lo­gie pro­fe­sio­nală, dar lem­nul nu este tă­iat ile­gal. O altă va­ri­antă este mar­ca­rea2 unor ar­bori fără a fi tre­cuți în in­ven­ta­rul lem­nu­lui3 — asta e rea-vo­ință crasă, iar tă­ie­rea e ile­gală. Me­toda bă­dă­ră­nească de fu­rat ca‑n co­dru este, de­si­gur, cea mai sim­plă: in­tri cu fi­e­răs­trăul me­ca­nic în pă­dure și tai tot de pe o su­pra­față — asta este cea mai clară tă­iere ile­gală. Însă chiar și așa e ne­voie de o oa­re­care com­pli­ci­tate a per­so­na­lu­lui sil­vic care tre­buie să în­chidă ochii și să se facă că nu aude și nu vede.

Apoi ur­mează fu­ra­tul pro­priu-zis: pe o ex­ploa­tare apa­rent le­gală se emit avize de trans­port a lem­nu­lui care în­so­țesc fi­e­care ma­șină care pleacă spre fa­brici. La un mo­ment dat ma­șina merge și în­carcă lemn tă­iat ile­gal și fo­lo­sește încă o dată și încă o dată avi­zul ini­țial. Dacă ci­neva îi oprește, are acte. Cum să-ți dai seama că buș­te­nii de pe șaua ca­mio­nu­lui vin din alt colț de pă­dure? De fapt există o me­todă, dar pu­țini își bat ca­pul: avi­zul ar tre­bui să des­crie fi­e­care piesă (buș­tean) în parte, cu di­a­me­tru, lun­gime și vo­lum. Trans­por­tul fă­cut cu un aviz “re­fo­lo­sit” nu are cum să se po­tri­vească per­fect pe des­cri­e­rea din acte. Iar când se ajunge la poarta fa­bri­cii lu­cru­rile sunt sim­ple: ai do­cu­mente, ești în re­gulă, marfa in­tră și e cum­pă­rată.

Așa se fă­cea îna­inte. Apoi s‑a in­tro­dus ra­da­rul pă­du­ri­lor, me­toda care ar tre­bui să com­bată tă­ie­rile ile­gale. Pen­tru fi­e­care aviz de trans­port al lem­nu­lui se ac­ce­sează o apli­ca­ție pe in­ter­net prin in­ter­me­diul te­le­fo­nu­lui. Se in­tro­duc da­tele avi­zu­lui și, dacă ex­ploa­ta­rea e le­gală, nu­mă­rul de aviz e co­rect și nu a mai fost fo­lo­sit, iar ma­șina nu fi­gu­rează ca fi­ind în cursă cu alt trans­port, apli­ca­ția ge­ne­rează un cod unic care tre­buie scris pe aviz. La so­si­rea la fa­brică, re­cep­ția tre­buie fă­cută cu ve­ri­fi­ca­rea co­du­lui unic: se in­tro­duce co­dul unic de pe aviz și se ve­ri­fică dacă apli­ca­ția re­tur­nează ace­leași in­for­ma­ții ca cele în­scrise pe do­cu­ment. Dacă sunt dis­cre­panțe ar tre­bui să re­fuze re­cep­țio­na­rea lem­nu­lui și să ape­leze au­to­ri­tă­țile.

Asta‑i te­o­ria. Prac­tic, dacă ni­meni nu oprește ma­șina cu lemne pe drum și dacă fa­brica e com­plice, lem­nul ile­gal poate să fie în con­ti­nu­are vân­dut. Doar că, după im­ple­men­ta­rea aces­tui sis­tem de ve­ri­fi­care, lem­nul ile­gal ar tre­bui cum­pă­rat la ne­gru și vân­dut la ne­gru, pen­tru că fa­brica nu va pu­tea jus­ti­fica din ce a fă­cut che­res­teaua, PAL-ul sau alte pro­duse de­vreme ce nu a avut in­trări de lemn. Ar fi te­o­re­tic mai com­pli­cat pen­tru hoți. Însă nu im­po­si­bil. Dar oare sta­tul ro­mân face ase­me­nea ve­ri­fi­cări și co­re­la­ții în­tre vân­ză­rile de pro­duse din lemn și vo­lu­mul buș­te­ni­lor care au fost achi­zi­țio­nați de fa­brica res­pec­tivă? Mă în­do­iesc.

De ase­me­nea, ra­da­rul pă­du­ri­lor nu ne apără de reaua vo­ință a unora din­tre sil­vi­cul­tori. Dacă nu își vor face treaba cu gân­dul la de­on­to­lo­gia pro­fe­siei, ci la be­ne­fi­ci­ile per­so­nale, nu vom pu­tea îm­pie­dica ex­ploa­ta­rea exa­ge­rată a pă­du­ri­lor. Teh­nic nu va fi vorba de tă­ieri ile­gale, pen­tru că din punct de ve­dere ju­ri­dic ac­țiu­nea ires­pon­sa­bilă a sil­vi­cul­to­ru­lui a pus to­tuși ștam­pila le­ga­li­tă­ții pe acel lemn. Dar in­di­fe­rent cum se ca­li­fică o ast­fel de si­tu­a­ție din punct de ve­dere al unui avo­cat, din per­spec­tiva mea tot mă­cel se nu­mește.

O altă por­tiță o cre­ează pro­ce­sul de trans­for­mare în che­res­tea. Se es­ti­mează că, în func­ție de ca­li­ta­tea do­rită, ran­damen­tul de trans­for­mare a buș­tea­nu­lui în che­res­tea este în­tre 50% și 65%. Ești mai pre­ten­țios, atunci din 1.000 de me­tri cubi de buș­tean scoți cam 500 de me­tri cubi de che­res­tea. Ești mai pu­țin pre­ten­țios, adică mai merg și niște scân­duri cu no­duri, îți ies cam 650 de me­tri cubi. La fi­e­care mie de me­tri cubi de che­res­tea poți să as­cunzi ma­xi­mum 450 me­tri cubi de buș­teni ile­gali, mâ­nă­rind ran­damen­tul de de­bi­tare. Cu ti­tlu de exem­plu, dacă so­co­tim că fa­bri­cile Schwei­gho­fer au o ca­pa­ci­tate to­tală de 4,5 mi­li­oane de me­tri cubi anual, adică 2,3 mi­li­oane de me­tri cubi de che­res­tea4, atunci ei ar pu­tea te­o­re­tic să “mu­șa­ma­li­zeze”  în fi­e­care an vreun mi­lion de me­tri cubi de buș­teni tă­i­ați ile­gal doar din ran­damente. Asta în­seamnă vreo 4.000 de hectare/an de pă­dure tă­i­ată ile­gal, adică vreo 11 hectare/zi. Dar, mai spun o dată, ăsta e un cal­cul de­mon­stra­tiv, nu pot să sus­țin că Schwei­gho­fer ar face așa ceva, pen­tru că n‑am do­vezi. Dim­po­trivă, din ce știu eu ran­damen­tul lor ofi­cial e des­tul de mic (53–54%), deci e mai pro­ba­bil că nu se ocupă cu “in­gi­ne­rii” din as­tea. Or fi fă­când ei al­tele, pe care nu le știu eu…

Ori­cine poate ve­ri­fica le­ga­li­ta­tea unui trans­port de lemn, chiar fără să oprească ma­șina res­pec­tivă. Un sim­plu apel la 112 unde se co­mu­nică nu­mă­rul ma­și­nii este ur­mat de ve­ri­fi­ca­rea în sis­te­mul cen­tra­li­zat a unui aviz de trans­port le­gal și va­lid. Dacă nu există, tre­buie aler­tată po­li­ția pen­tru in­ter­cep­ta­rea ca­mio­nu­lui și con­fis­ca­rea lem­nu­lui. Însă nu e clar de­loc cum se pro­duce in­ter­ven­ția au­to­ri­tă­ți­lor. Cel care re­clamă trans­por­tul de lemn ile­gal ar tre­bui să știe în­co­tro se va duce ca­mio­nul? Tre­buie să‑l ur­mă­rească apoi pe șo­sea? Cum in­ter­cep­tează po­li­ția trans­por­tul ile­gal? Și care po­li­ție, cea ru­ti­eră sau cea lo­cală? Sunt echi­paje pre­gă­tite cu tot ce au ne­voie — adică ma­șină și com­bus­ti­bi­lul ne­ce­sar — pen­tru a in­ter­veni ra­pid în ast­fel de si­tu­a­ții?

Pe urmă apar as­pec­tele pro­ce­du­rale, care nici ele nu‑s lă­mu­rite. Dacă se con­stată că e un trans­port de lemn tă­iat ile­gal, au unde să de­po­zi­teze ma­te­ri­a­lul con­fis­cat? Au uti­la­jele cu care să‑l des­carce? Există o mo­da­li­tate clară de va­lo­ri­fi­care a lem­nu­lui? În ges­tiu­nea cui se gă­sește lem­nul până la va­lo­ri­fi­care? Cine‑l pă­zește și cine are răs­pun­de­rea lui? Apoi există o pro­ce­dură ra­pidă de iden­ti­fi­care a ex­ploa­tă­rii ile­gale de unde pro­vine lem­nul acela și de de­clan­șare a unui con­trol pen­tru apli­ca­rea ime­di­ată a le­gii? Pen­tru că vor­bim de ra­da­rul pă­du­ri­lor, nu al lem­nu­lui, deci sco­pul fi­nal e să sto­păm ra­pid tă­ie­rile ile­gale, nu să con­fis­căm lemn.

Con­fu­zie to­tală. Nu‑i de mi­rare că din 7.000 de te­le­foane în pri­mele șase luni, 2.000 se pare că s‑au do­ve­dit a fi ile­gale, dar au­to­ri­tă­țile au luat mă­suri doar într-un sin­gur caz! Abia ăsta ar fi un mo­tiv se­rios de ini­ția­tivă a ONG-uri­lor care sus­ține pro­te­ja­rea pă­du­ri­lor: să ceară gu­ver­nu­lui ex­pli­ca­ții pen­tru lipsa de in­ter­ven­ție. Căci ra­da­rul pă­du­ri­lor ar tre­bui să func­țio­neze. Are cu si­gu­ranță im­per­fec­țiu­nile sale, nu e in­fa­i­li­bil, dar ar tre­bui să dea re­zul­ta­tele scon­tate. Tre­buie însă pus în prac­tică cu o per­se­ve­rență ce pare să lip­sească au­to­ri­tă­ți­lor ro­mâne.

Ce pu­tem face noi? Să con­ti­nuăm să îl fo­lo­sim și să pu­nem pre­siune pu­blică pe au­to­ri­tăți. Așa că su­nați la 112 când ceva vi se pare sus­pect. Până la urmă sta­tul va fi obli­gat să facă ceva. Ori poate că DNA se va duce peste cei care nu iau mă­su­rile le­gale. Că la asta am ajuns în Ro­mâ­nia: de­ter­mi­năm func­țio­na­rii pu­blici să-și facă treaba zor­nă­indu-le la uși că­tu­șele.


Note:


  1. Pro­du­sele ac­ci­den­tale sunt tă­ieri de masă lem­noasă pro­duse de si­tu­a­ții ex­cep­țio­nale, pre­cum us­ca­rea ar­bo­ri­lor, do­bo­râ­turi de vânt sau ata­curi ma­sive de in­secte. []
  2. A marca un ar­bore în­seamnă să i se ștan­țeze la bază un mar­caj cu un cio­can spe­cial ceea ce va con­sti­tui ul­te­rior proba că cioata res­pec­tivă ră­masă în pă­dure este re­zul­ta­tul unei tă­ieri le­gale. []
  3. În fe­lul ăsta se cre­ează po­si­bi­li­ta­tea de a tăia ar­bo­rele ile­gal, iar cioata să pară ul­te­rior ca fi­ind o tă­iere le­gală. []
  4. Cal­cu­lul este apro­xi­ma­tiv, ba­zat pe ci­frele dis­po­ni­bile în me­diul pu­blic. []

Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Marius Stavila
  2. Gheorghe Roman

    Orice sis­tem are ca­pa­ci­tate de autoreglare,de auto­pu­ri­fi­care. Sis­te­mul asta silvic(RNP,Directiile sil­vice ) me­reu au ejec­tat vi­ru­sii (leprele),dovada ca pa­duri mai SANT in Tara asta.Problemele re­ale au in­ce­put cand po­li­ti­cie­nii s‑au ba­gat cu pi­cioa­rele si au pro­mo­vat in sis­tem asa zi­sii „adu­ca­tori de vo­turi” .CINE cu­noaste sis­te­mul si vrea sa‑l re­for­meze nu tre­buie de­cit sa puna oa­meni COMPETENTI in po­zi­tii de DECIZIE.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.