Cum să iei decizii bune

Nu tre­buie să fii man­ager ca să iei decizii. Viața ta per­son­ală este plină de ace­leași tipuri de provocări pe care le întâmp­ină orice funcție de man­age­ment, ba chiar une­ori mult mai com­plexe pen­tru că viața de zi cu zi nu se des­fășoară după reg­ulile și pro­ce­durile care sim­pli­fică ade­sea cur­sul lucrurilor într‑o com­panie. Când apare cineva nou în viața ta nu există un depar­ta­ment HR care să‑i facă induc­tion și să‑i explice cum tre­buie să se com­porte cu tine. Când tre­buie să-ți sta­bilești pri­or­itățile de cumpără­turi nu există un depar­ta­ment finan­ciar care să-ți cal­culeze return on invest­ment pen­tru fiecare opți­une posi­bilă. Toate astea tre­buie să le faci sin­gur.

Mulți nici nu privesc viața per­son­ală ca pe ceva ce tre­buie cât de cât ges­tionat. Decizi­ile lor sunt prip­ite, nu pen­tru că le iau prea repede, ci ade­sea pen­tru că le amână până când devin impe­rios sca­dente și nu mai e timp de gândire, nu mai e vreme pen­tru anal­iză. Apoi se trezesc într-un con­text în care n‑ar fi vrut să fie și con­sumă o mulțime de energie încer­când să revină la ceva din tre­cut sau să înain­teze către ceva nedefinit. Nu spun că ar tre­bui să ne privim viața ca pe o afacere și că totul tre­buie ges­tionat cu răceala unui man­ager, ci că ar tre­bui să ne bucurăm de călă­to­ria prin timp după ce ne-am gân­dit bine la direcția către care nav­igăm.

Să iei decizii pen­tru viața per­son­ală nu e deloc ușor, admit asta. Nimeni nu te învață cum să decizi și cred că școala ar tre­bui să facă mai mult în priv­ința asta: să învețe tinerii cum se ia o decizie, indifer­ent care ar fi ea. Cu cine votează, ce pro­fe­sie să urmeze, cum să-și aleagă pri­etenii, cum să-și folosească banii — chesti­ile astea pe care le facem zi de zi, dar de cele mai multe ori fără a le acorda atenția nece­sară pen­tru a fi sig­uri că am luat decizi­ile corecte. Nici eu n‑am știut — de unde era să aflu? — dar am învățat prin pro­pri­ile greșeli și am ajuns la un sis­tem per­sonal, cu sig­u­ranță deloc orig­i­nal.

Nu te aștepta să ai toate infor­mați­ile nece­sare. Nicio­dată n‑o să le ai. Și, aștep­tând să afli toate detali­ile, tim­pul trece, iar con­tex­tele se schimbă. Până iei tu decizia cunoscând toate amă­nun­tele, lucrurile s‑au schim­bat și tre­buie să reiei anal­iza. Fă pre­supuneri bazate pe log­ică și ajustează din mers. Fii pregătit să arunci totul la coș și să o iei de la început. Se întâm­plă ade­sea.

Limitează-ți opți­u­nile. Nu com­pune o listă inter­minabilă de vari­ante, din­tre care mai mult de jumă­tate sunt com­plet fan­teziste. Adu-ți mereu aminte că dacă ceva e prea fru­mos să fie ade­vărat, atunci e prea fru­mos ca să fie ade­vărat. Taie de pe listă orice opți­uni care sunt prea puțin prob­a­bile, chiar dacă ele sunt cele care ți-ar place cel mai mult. Ade­sea ne îndră­gos­tim de visele noas­tre și nu real­izăm cât sunt de nere­al­iste.

Trage o linie clară între con­secințele bune și rele. Pare evi­dent, dar une­ori uităm să o facem. Lipsa unei linii clare care să sep­are ce ne dorim de ceea ce nu ne dorim face să existe un număr de opți­uni "gri", alea care ne sunt nițel con­fuze, pe care le-am vrea și parcă nu le-am vrea. Exer­cițiul de a le sep­ara te va obliga să te hotărăști, nu asupra ce tre­buie făcut, ci asupra a ceea ce vrei de fapt.

Gândește-te la tim­pul tău ca la banii tăi. Când simți că amâni iar și iar luarea unei decizii, imaginează-ți că fiecare oră sau zi care trece fără să te hotărăști are o anu­mită val­oare — 100 de lei de pildă. Câți bani ești dis­pus să te coste luarea acelei decizii? Com­pară cu "cos­tul" pe care l‑ai plătit pen­tru alte decizii: mer­ită mai mulți "bani" sau nu? Când eval­uăm ceva în ore și zile tin­dem să nu facem ast­fel de judecăți com­par­a­tive — banii activează ime­diat log­ica unei "prof­itabil­ități" în mintea noas­tră, ceea ce ne obligă la o mai justă pro­porțion­al­i­tate a tim­pu­lui afec­tat fiecărei decizii.

Ascultă-ți instinctele. Nu la modul irațional și impul­siv. Dar atunci când "simți" că o anu­mită decizie e mai bună decât altele, deși cal­cu­lul matem­atic nu arată asta, ai cura­jul de a‑ți asuma riscul. Învață din greșelile făcute prin ast­fel de decizii și întreabă-te dacă ceea ce-ți animă instinctele sunt prin­cipi­ile tale de viață, "reg­ulile" după care funcționezi. Dacă decizi­ile luate așa sunt mai degrabă eronate, poate că e ceva în nereg­ulă cu prin­cipi­ile.

Care e urmă­toare decizie pe care tre­buie s‑o iei? 😉


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Gheorghe Roman

    O decizie BUNA e aceea care e luata in intere­sul celor multi.

  2. Alice

    Oamenii amână decizi­ile pen­tru că nu știu să ges­tioneze eșe­curile. Eșecul este mai degrabă o limpezire a apelor, cerne opți­u­nile, îți croiește calea spre alte decizii. Per­cepția gen­er­ală aso­ci­ază eșecul cu ratarea. Cu ratarea per­son­ală, care la rân­dul ei e aso­ci­ată cu ceva ruși­nos. De-ar ști ei câte lucruri fru­moase s‑au spus despre ratare.
    https://fumurescu.wordpress.com/2013/01/20/spune-mi-ce-ai-ratat-ca-sa-ti-spun-cine-esti/


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu